Uniunea Democrată Maghiară din România

Ediția 2004

Dialog Pentru Autonomie. Programul electoral al Uniunii Democrate Maghiare din România pentru alegerile generale din anul 2004

2004 2004 ParlamentareTXT

Document dintr-o arhivă verificabilă Sursă verificată: 28 septembrie 2026

Deschide documentul-sursă Sursa documentului

Despre această ediție

Manifesto Corpus 2026-1, document 93951_200411, scrutin 200411. Anul de referință 2004 este anul scrutinului din catalog, nu o dată confirmată de tipărire a documentului. Transcriere a textului codificat, recuperată din API-ul oficial texts_and_annotations în limba sursei. Fișierul TXT păstrează segmentele text în ordinea API, iar răspunsul JSON cu adnotări este păstrat separat. Inventarul nu oferă un PDF original pentru această poziție; transcrierea nu reproduce macheta și nu confirmă integralitatea documentului de partid. Titlul catalogului este păstrat pentru identificare. Proveniență: Manifesto Project Data Collection (MARPOR). Materialele sunt supuse Terms of Use ale arhivei; accesul public nu implică o licență deschisă sau apartenența la domeniul public.

Conținutul ediției

Capitole și propuneri

Deschide un capitol pentru a parcurge conținutul său.

1I. PENTRU PĂSTRAREA IDENTITĂŢII

93951_200411-1

I. PENTRU PĂSTRAREA IDENTITĂŢIIDespre identitatea noastrăDatorită limbii noastre materne, conştiinţei noastre de identitate, culturii, tradiţiilor istorice şi populare, noi, maghiarii din Transilvania, din România, incluzându-i şi pe ceangăii maghiari care trăiesc dincolo de Carpaţi, suntem parte organică a naţiunii maghiare.

I. PENTRU PĂSTRAREA IDENTITĂŢIIDespre identitatea noastrăDatorită limbii noastre materne, conştiinţei noastre de identitate, culturii, tradiţiilor istorice şi populare, noi, maghiarii din Transilvania, din România, incluzându-i şi pe ceangăii maghiari care trăiesc dincolo de Carpaţi, suntem parte organică a naţiunii maghiare.

Capitole și propuneri

Vrem să ne păstrăm această identitate naţională şi pe mai departe, să o cultivăm, să o dezvoltăm şi să o exprimăm atât în România, cât şi în Europa.

Nu ne putem apăra identitatea prin emigrare, nu putem permite asimilarea noastră în naţiunea română şi nu dorim să devenim europeni fără identitate.

Dorim să trăim şi să ne împlinim pe pământul nostru natal.

Vrem să fim şi să rămânem în continuare maghiari, maghiari în Transilvania, în România, în Europa!

2. Mijloacele politice ale păstrării identităţii Mijloacele politice ale păstrării identităţii noastre sunt: reprezentarea şi apărarea eficientă a intereselor

precum şi un sistem de autoguvernare a comunităţii maghiare garantat de mijloacele dreptului public,

ceea ce reclamă participarea noastră în viaţa politică publică din România, de la administraţiile publice locale, la autorităţile locale sau centrale ale administraţiei de stat şi până la Parlament.

Apărarea eficientă a intereselor şi autonomia comunitară funcţională nu se pot realiza într-un vid politico-social.

Aceste scopuri se cer corelate cu realitatea maghiară din Transilvania, cu cea din România şi din Europa.

Corelarea se poate realiza doar printr-o participare politică activă, înainte de toate cu prezenţă parlamentară.

Autonomia, toate formele acesteia întăresc principiile democratice, sistemul de stat democratic şi statul de drept.

Totodată, nu poate să se caracterizeze nici prin excludere, nici prin suprimare.

Autonomia trebuie să devină, în consecinţă, o voinţă comună unanimă a societăţii româneşti şi a celei maghiare.

Sarcina noastră este să ne facem înţeleşi, să convingem majoritatea românească, societatea şi mediul politic despre faptul că acest proiect este de sorginte europeană, care le oferă la fel şi românilor soluţii moderne şi acceptabile.

3. AutoguvernareaUna dintre formele autoguvernării este autonomia comunitară.

Autonomia pentru societatea maghiară din România este:un principiu care trebuie să se afirme o dată cu făurirea instituţiilor statului de drept;

un drept al comunităţii noastre naţionale pe care aceasta îl exercită în interesul apărării, păstrării şi dezvoltării identităţii sale;

un instrument prin care comunitatea maghiară din România îşi poate fundamenta dezvoltarea economică şi culturală, poate crea condiţiile materiale, politice şi juridice ale dăinuirii sale.

un obiectiv strategic pe care Uniunea Democrată Maghiară din România îl urmăreşte în activitatea sa politică şi în raporturile sale cu organizaţiile societăţii civile;

o stare care pentru comunitatea noastră trebuie să devină o realitate cotidiană.

Autonomia, autoguvernarea comunitară înseamnă asigurarea atribuţiilor instituţionalizate pentru o comunitate naţională,

în interesul adoptării propriilor decizii în ceea ce priveşte problemele legate de identitatea sa,

în conformitate cu Constituţia şi cu legile.

Aceste decizii să fie recunoscute şi executarea lor să fie asigurată de stat.

4. Mijloacele realizării autonomiei comunitare Autonomia, formele diferite ale acesteia sunt, în primă instanţă, o problemă privind organizarea de stat,

şi, numai secundar, o problemă a drepturilor omului.

Ca o problemă de organizare a statului, ea se poate realiza exclusiv prin dialogul purtat cu majoritatea politică, socială şi naţională.

a) Este nevoie de dialog cel puţin în cadrul următoarelor patru relaţii:Maghiaro-românăMaghiaro-maghiarăRomâno-românăPe tărâmul politicii internaţionale

Este nevoie de un dialog continuu real, de persuasiune, de voinţă politică şi de legi.

Dar, înainte de toate, este necesar ca această idee să nu fie privită în societatea transilvăneană ca un scop mitic, ci să devină o necesitate şi o doleanţă urgente a cotidianului.

Iniţiativele unilaterale care nu au tangenţă cu voinţa majorităţii şi nici cu realitatea maghiară din Transilvania, precum nici cu cea din România – nu conduc nicăieri.

Ele sunt fundături politice.

b. Autonomia nu poate fi concepută fără consacrarea ei efectivă în dreptul public.

Uniunea noastră, şi, în primul rând, grupul ei parlamentar, trebuie să creeze starea autonomiei cu sprijinul dreptului, al legilor.

Trebuie să modernizăm concepţia noastră despre autonomie, despre noţiunea autoguvernării naţionale.

În primul rând nu la practica europeană din trecut trebuie să ne întoarcem, ci trebuie să valorificăm posibilităţile oferite de sistemul instituţional şi normativ european aflat în prezent în formare, în dezvoltare dinamică.

Pentru autonomia minoritară-comunitară este necesară înfiinţarea structurilor autonome locale, regionale sau naţionale care dezafectează atotputernicia şi centralismul statului.

Acestea trebuie să beneficieze de garanţii reale privind funcţionarea lor democratică şi legală, reglementarea lor economică, elementele lor de organizare şi asociere.

Pentru „iniţiativa de jos” este nevoie de un sistem puternic şi respectat al drepturilor fundamentale, ale drepturilor omului şi de un consens politic intern şi extern adecvat.

În practica prezentului, acest sistem nu funcţionează, trebuie să ne angajăm în lupta formării acestuia într-un termen previzibil.

5. Sarcini legislative în interesul înfăptuirii autonomiei comunitareModificarea ConstituţieiAdoptarea garanţiilor constituţionale conform cărora aderarea la Uniunea Europeană şi integrarea ocroteşte şi sprijină identitatea naţională maghiară din Transilvania;

recunoaşterea administraţiei publice locale autonome ca o putere independentă în cadrul sistemului de diviziune a puterilor în stat;

transferarea unor atribuţii ale suveranităţii de stat instituţiilor comunităţilor naţionale;

recunoaşterea structurală şi funcţională a diferitelor forme de autonomie în organizarea statală, în concordanţă cu normele şi practicile din Uniunea Europeană.

asigurarea participării proporţionale a comunităţilor naţionale în luarea deciziilor care privesc problemele referitoare la întreaga ţară şi societate

dreptul exclusiv şi mijloacele de realizare pentru comunităţile naţionale în privinţa problemelor legate de identitatea lor naţională;

lărgirea acelor mecanismelor constituţionale care asigură participare activă în viaţa publică;

garanţii constituţionale pentru înfiinţarea instituţiilor autoguvernării comunitare prin recunoaşterea statutului acestora în dreptul public;

dezvoltarea prin constituţie, a apărării eficiente a drepturilor şi intereselor, precum şi a valorificării acestora, la fel, lărgirea garanţiilor constituţionale ale drepturilor fundamentale individuale şi colective ale omului

Proiecte de legi, modificări ale legilorelaborarea legilor, respectiv a proiectelor de legi, care asigură condiţiile stării de autonomie, şi anume, autoguvernarea, posibilităţile de decizie în toate problemele legate nemijlocit de identitatea noastră;

formele posibile ale autonomiei sunt: autonomia personală, culturală, autonomia teritorială cu un statut special şi autonomia administrativă locală.

elaborarea proiectelor de lege privind statutul comunităţilor naţionale şi al organizaţiilor acestora, înfiinţarea organului de autoguvernare al minorităţii naţionale, a actelor normative care stabilesc cadrul juridic al autonomiei culturale;

lărgirea autonomiei locale prin modificarea legilor;

aplicarea consecventă a principiului subsidiarităţii în cazul administraţiilor publice locale şi extinderea aplicării acestui principiu asupra comunităţilor naţionale

acest principiu se cere aplicat şi în cursul tuturor procedurilor de planificare şi decizionale de la nivel naţional, care vizează comunitatea minorităţii naţionale,

prin includerea obligatorie a reprezentanţei sale parlamentare sau a celei din administraţia publică locală şi, după caz, a organizaţiilor civile sau a întregii societăţi civile maghiare;

asigurarea funcţionării nestingherite a formelor de autonomie existente (administrativă, universitară şi cea a cultelor) şi elaborarea unui sistem echitabil de sprijin, prin adoptarea proiectelor de legi şi a propunerilor de modificare.

proiecte de legi privind înfiinţarea instituţiilor de sine stătătoare, care servesc păstrarea identităţii noastre naţionale, şi referitoare la sprijinirea funcţionării acestora;

autonomia comunitară teritorială nu trebuie bazată pe principiul etnic, ci pe principiul constituţional al autonomiei locale lărgite, pe condiţiile administraţiei locale eficiente şi pe exigenţele faţă de aceasta;

administraţiile locale cu statut special trebuie învestite cu competenţe administrative suplimentare care asigură atribuţii distincte în interesul păstrării şi dezvoltării identităţii noastre naţionale;*

iniţierea unui proiect de lege sau a unei propuneri de modificare în vederea împiedicării schimbării forţate a compoziţiei etnice din aşezările locuite tradiţional în majoritate de maghiari;

cu scopul eliminării situaţiei defavorabile rezultată din existenţa minoritară, trebuie reglementate prin lege mecanismele de egalizare a şanselor;

II. SIGURANŢA DE VIAŢĂ ŞI SOCIALĂIntenţia aderării la Uniunea Europeană pretinde crearea garanţiei instituţionale a drepturilor sociale, un nivel mai ridicat al siguranţei sociale.

În consecinţă, în perioada de preaderare este nevoie de depunerea unor eforturi susţinute în domeniul politicii sociale, iar Uniunea noastră doreşte să contribuie deplin şi la aceasta.

În concepţia Uniunii Democrate Maghiare din România este nevoie de o politică socială în care solidaritatea ocupă un loc de seamă, dar în care, pe lângă principiul sprijinului social, este prezent şi principiul responsabilităţii sociale.

Este necesară ajutorarea nevoiaşilor, însă şi ei trebuie să-şi mobilizeze energiile pentru a-şi îmbunătăţi situaţia.

Rezolvarea problemelor sociale nu este doar o problemă umanitară, ci garanţia menţinerii democraţiei şi stabilităţii sociale.

1. Combaterea sărăciei şi a marginalizării socialeUna dintre probleme sociale cele mai acute ale României este sărăcia, care are repercusiuni asupra modului de viaţă şi raţiunii comunitare.

Combaterea sărăciei şi a marginalizării sociale este o sarcină de lungă perspectivă, ea reclamă măsuri de politică socială complexe, bine armonizate.

Considerăm că modalităţile pasive de sprijin (ajutorul social, compensarea cheltuielilor de încălzire) sunt importante,

dar avem convingerea că acele măsuri active de politică socială care creează locuri de muncă trebuie să dobândească un rol mai accentuat.

Dorim să creăm un echilibru de tip nou între protecţia socială pasivă şi politica activă a ocupării forţei de muncă, astfel încât sistemul de protecţie socială să nu favorizeze forma de viaţă de şomer.

instituţiile fundamentale ale protecţiei sociale trebuie să devină administraţiile publice locale, cu condiţia asigurării resurselor materiale corespunzătoare pentru exercitarea activităţii lor de acest gen;

sprijinim organizaţiile civice, care, asumând principiul solidarităţii, caută soluţiile diminuării problemelor sociale;

sprijinim familiile care se angajează la îngrijirea copiilor abandonaţi sau orfani,

respectiv iniţiativele civice şi confesionale care atenuează grijile săracilor;

în cazul persoanelor care, ca urmare a aplicării legii de restituire, îşi pierd locuinţa, susţinem rezolvarea urgentă a problemei habitatului, în interesul evitării marginalizării lor sociale;

susţinem toate măsurile care servesc la integrarea socială a tinerilor educaţi în instituţii, prevenind astfel înclinarea lor spre infracţionalitate datorită lipsei protecţiei sociale adecvate;

2. Asigurarea socialăsusţinem desăvârşirea reformei sistemului de pensii, legiferarea asigurării private opţionale;