Ediția 2022

Pagina 1

MANIFEST PENTRU

DEȘTEPTAREA

ROMÂNIEI

EXCELSIOR PATRIA

Pagina 3

MANIFEST PENTRU

DEȘTEPTAREA

ROMÂNIEI

EXCELSIOR PATRIA

Pagina 4

Coperta 1 – Imaginea Manifestului lansat de către Asociația Neamunit de Ziua Eroilor – 28 mai 2020

Coperta 2 – Pictura „Deșteptarea României“ sau „Renașterea României“ de Gheoghe Tattarescu (1850)

Pagina 5

Cuprins:

6/ Preambul 8/ Ce înseamnă Deșteptarea României 11/ Despre necesitatea unui Plan de Țară și a unor Obiec- tive naționale 14/ Analiza principalelor Planuri și Obiective la nivel euro- pean și mondial 18/ Despre oportunitatea adoptării obiectivelor europene 20/ Despre planurile naționale de dezvoltare pe termen mediu și lung care există în România la acest moment 26/ Despre necesitatea unui Plan de Țară, bazat pe o vi- ziune care să unească în jurul său tot ce este mai sănă- tos în societatea românească

29/ Despre modalitatea de închegare a unei viziuni co- mune asupra viitorului 32/ Cum ne-am dori să fie România noastră peste 30 de ani, în anul 2050 44/ Cei Cinci piloni Fundamentali ai Planului de Țară 45/ Principii pentru viitor din viziunea ultimului Rege al României 47/ Cum ne-am dori să fie românii de rând peste 30 de ani 49/ Pe ce se bazează Planul de Țară „România Noastră 2050“ 51/ Despre luptele generațiilor anterioare și despre datoria generației noastre

57/ Concluzie și Apel la acțiune

Pagina 6

MANIFEST PENTRU

DEȘTEPTAREA

ROMÂNIEI

 Preambul

În acest manifest se află creionat chipul României noastre viitoare, pe care ne-o imaginăm și ne-o dorim, pentru noi, pentru copiii și nepoții noștri, țara pe care vă chemăm să o construim, împreună.

„Deșteaptă-te, Române, din somnul cel de moarte, În care te- adânciră barbarii de tirani, Acum ori niciodată croiește-ți altă soartă, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.“

Mesajul din versurile imnului nostru, scris la 1848, răsună ca un îndemn ferm către toți românii, azi chiar mai actual ca niciodată.

Din tot ce s-a petrecut în țara noastră după 1989, din tot ce se întâmplă azi, și din direcția în care merge România, pare tot mai evident că ne îndreptăm către un punct de rascruce al existenței noastre ca neam și ca țară.

Cele mai grave pericole care pun în primejdie viitorul României sunt: ștergerea identității naționale; dezbinarea extremă a societății; divizarea țării între regiunile istorice; depopularea țării într-un ritm îngrijorător; înstrăin- area noilor generații de cele anterioare și ruperea legăturii lor organice cu neamul.

De zeci de ani, tot ceea ce ne definește și ne adună laolaltă - identitatea, valorile și conștiinta noastră națională sunt atacate și erodate permanent, în mod siste- matic. Generația noastră este martora unui asalt tot mai agresiv și bine organi- zat împotriva României profunde.

6

Pagina 7

Un asalt decisiv, care caută să ne dilueze identitatea națională, să ne șteargă valorile morale, să ne denigreze credința, să ne discrediteze eroii și martirii, să ne devalorizeze modelele, să ne rescrie istoria, să ne bagatelizeze tradițiile seculare, să ne reformeze forțat limba, să ne facă să ne rușinăm de obiceiurile și de modul nostru de viață. Vedem cum Familia este atacată în mod perfid prin ideologii aberante și toxice, vedem cum tradițiile, obiceiurile, rânduiala și rostul existenței, așa cum le-am moștenit din străbuni, sunt pe cale de disoluție și pare că se pot pierde definitiv și iremediabil. În fața unui tăvălug al unei moderni- tăți ultratehnologizate și dezumanizante, dispar încet, dar sigur, buna-cuviință, buna-creștere, bunul-simț, rușinea, cumințenia și chiar omenia, așa cum le-am văzut și le știam la bunicii și străbunicii noștri. Ni se pare tot mai clar faptul că Generația noastră este ultima care mai poate pune o stavilă în fața acestei

prăbusiri totale și disoluții definitive a României noastre. Dacă mergem în acee- ași direcție ca în ultimii 32 de ani, lipsiți de unitate și solidaritate, cu dezbinări adânci între diversele regiuni ale țării și cu o discrepanță tot mai puternică între diferite categorii de români, asmuțiți permanent unii contra altora, prin orice pretext, însăși existența neamului nostru și a României ca stat național și unitar este în primejdie. Nu mai avem timp de pierdut. Totul trebuie să se petreacă acum. Mâine va fi prea târziu.

Nu vrem să intrăm în istorie ca fiind Generația care a permis degradarea Neamului nostru.

România de azi se aseamănă cu un luptător care este înghesuit în colțul ringului, și încasează lovituri din toate direcțiile. Ne sunt atacate simultan: conștiința și identitatea națională, credința și moralitatea, unitatea României și a românilor, speranța pentru un viitor mai bun, suveranitatea națională, libertatea și dem- nitatea. Asta în timp ce țara se depopulează accelerat, sistemul de educație este distrus sistematic, sănătatea românilor și nivelul lor de trai se degradeaza tot mai mult, zi de zi. Dacă rămânem în această postură, de luptător împins în colț, care doar se apără cât mai poate de ploaia de lovituri, rezultatul poate fi doar unul: România va fi pusă la pământ total și definitiv. E vremea să ne amintim că cea mai bună formă de apărare este atacul. Iar cel mai eficient mod de a combate răul este săvârșind binele, care face răul să dea înapoi. E timpul ca România profundă să se trezească, și să lupte pentru viitorul ei și al

copiilor ei. Este timpul pentru o contraofensivă, a României profunde.

7

Pagina 8

Toți românii care gândesc limpede, simt, văd și înteleg în adâncul ființei lor faptul că România și neamul românesc se apropie de un punct critic al istoriei și existenței lor. Vorbele mobilizatoare rostite de Avram Iancu la 1848 sunt chiar mai actuale azi, decât atunci: Ori ne ridicăm, și punem pumnul în pieptul fur- tunii, ori pierim, ca țară și ca neam.

Ne aflăm în ceasul al 12-lea. A sosit vremea pentru DEȘTEPTAREA ROMÂNIEI. Acea vreme nu este mâine, sau la anul, ci este acum.

 Ce înseamnă Deșteptarea României?

Pentru Deșteptarea României, avem nevoie să redescoperim în primul și în primul rând cele trei valori fundamentale românești și creștinești, fără-de- care nimic durabil și valoros nu se poate face: Credința, Dragostea și Sper- anța.

Credința. Creștinește, avem nevoie să ne întărim credința în Dumnezeu și în ajutorul Lui la nevoie, atât la nivel personal, cât și la nivel de neam. Românește, avem nevoie să ne regăsim încrederea în noi înșine, în talentele, capacitățile și potențialul nostru imens, ca oameni și ca țară. Avem nevoie să ne regăsim încrederea în țara noastră, în toate resursele ei bogate și variate, în tot ceea ce ne-ar putea oferi, și în viitorul României, care depinde în primul rând de noi și de acțiunile noastre. Avem nevoie să ne recăpătăm încrederea pierdută în semenii noștri, în toți românii de lângă noi, pentru a putea începe să ne vindecăm dezbinările și să refacem unitatea națională slăbită și pusă în pericol de decenii de învrăjbire și neîncredere.

Dragostea. Deșteptarea României se poate face numai și numai bazându-ne pe Dra- goste. Petre Țuțea ne sfătuia cândva: „Români, nu vă mai alegeți conducători

8

Pagina 9

care nu își iubesc țara!“. Din punct de vedere românesc, la nivelul românilor de rând avem o nevoie disperată de dragoste de țară și de neam, de dragoste de pământul țării, de păduri, de natură, de dragostea frățească dintre toți românii, de dragostea față de Familie, de tradiții, de trecut, de eroi și martiri, dragostea față de cultura și personalitățile noastre, dragostea față de tot ceea ce ne unește și ne definește ca neam și ca țară. Totodată, România are o nevoie disperată de conducători care să își iubească sincer și deplin țara – pentru a promova în orice situație în prim-plan interesul național, și care să îi respecte și iubească pe toți românii de care sunt aleși să îi slujească, nu să îi stăpânească, preocupându-se mereu de binele și nevoile românilor de rând, iar nu de interesele lor personale sau de grup. Românii au nevoie de lideri și conducători exemplari, pe care să îi poată respecta, urma și chiar iubi – ceea ce ne lipsește cu desăvârșire de foarte

mulți ani, cu toate consecințele dezastruoase pe care le simțim și vedem cu toții.

„Credința noastră este viața noastră ca oameni. Prin credință am reușit să construim România și s-o păstrăm întreagă până în 1940, pentru că ce-a urmat după aceea au fost blasfemii. Patria noastră trebuie să fie viața noastră ca români. Dacă dragostea de Dumnezeu și dragostea de patrie ne-au făcut să construim România, mă întreb, când aceste lucruri sunt contestate de unii oameni serioși, ce ne pun ei în loc? Comunitatea noastră de suflet este dată de limba română, de credința noastră, este dată de sentimentul comunității, că avem o origine comună. Dacă vom merge mai departe cu această educație, de iubire de credință, de țară, suntem siguri că nu vom ajunge să urâm alte nea- muri. Dacă nu ne iubim noi Neamul, cum să ne iubească alții?“ Acad. Ioan-Aurel Pop – Președintele Academiei Române.

Speranța. Creștinește, pentru toți cei care sunt credincioși, este firesc și esențial să își pună nădejdea în Dumnezeu și în purtarea Lui de grijă. Lumește, cel mai grav peri- col care ne afectează prezentul și ne pune în pericol viitorul ca neam și ca țară, este depopularea României. Iar cauza principală a acestui fenomen este lipsa de speranță a tinerilor români, care conduce la o emigrație masivă și la scăderea natalității în țară. Mulți dintre tinerii noștri emigrează în Occident, nemaiavând speranța unui viitor decent și demn în România, iar cei rămași în țară se 9