Ediția 2022

Pagina 50

viață

4) Protejarea și întărirea Identității Naționale și revigorarea satului românesc și a micilor orașe

5) Dezvoltarea unui Model Economic sustenabil, care să asigure bunăstarea populației și reducerea datoriei externe

6) Asigurarea Independenței energetice și alimentare a României

7) Valorificarea întregului Potențial natural, cultural și uman pentru dezvoltarea țării, cu protejarea și folosirea echilibrată a tuturor resurselor

8) Protejarea și întărirea Suveranității Naționale, în paralel cu asigurarea Securității geopolitice, economice și militare

9) Dezvoltarea unei Infrastructuri moderne pe întregul teritoriu

10) Unirea cu Republica Moldova și Unificarea regiunilor României

50

Pagina 51

 Despre luptele generațiilor anterioare și despre datoria generației noastre

Fiecare generație are lupta și crucea ei de purtat. Cei dinaintea noastră și-au purtat fiecare cu demnitate și curaj lupta generației lor. Pe vremea marilor noștri Voievozi, lupta esențială era pentru supraviețuirea individuală și ca neam, pentru a scăpa de invaziile și stăpânirile străine, și pentru apărarea și păstrarea credinței amenințate. După epoca de aur a marilor voievozi, când Țările Române au fost libere, ținuturile noastre au căzut sub grele stăpâniri străine, ale marilor imperii din jur: Otoman, Austriac și Rus. Visul și lupta generațiilor de români de atunci era deșteptarea conștiinței națio- nale, eliberarea de sub stăpânirea străină și dobândirea independenței, și unirea tuturor teritoriilor locuite de români într-o singură Țară. Generația de la sfârșitul secolului 18, cea a iluștrilor intelectuali greco-catolici ai Școlii Ardelene, a declanșat cu mare succes mișcarea de deșteptare a conștiinței

naționale a românilor din Transilvania, adormită după secole de stăpânire și asuprire străină. Acesta a fost visul și idealul care i-a unit. Generația de la 1820, a lui Tudor Vladimirescu, a luptat cu succes pentru a scăpa Țara Românească și Moldova de domniile fanariote decadente, impuse de Imperiul Otoman, care jefuiseră și slăbiseră mult cele două țări române. Acesta a fost visul și idealul care i-a unit. Generația de la 1848, a pașoptiștilor, a dat un avânt de neoprit Deșteptării României, cristalizării identității naționale și mișcărilor de emancipare a românilor din regiunile stăpânite de austrieci, ruși și otomani. Acesta a fost visul și idealul care i-a unit. Generația de la 1859, din timpul lui Cuza, a reușit un prim mare succes politic: Unirea Țării Românesti cu Țara Moldovei, creând astfel statul român modern,

dar încă sub suzeranitatea otomană. Visul care i-a unit a fost prima unire. Generația de la 1877, sub regele Carol I, a reușit să dobândească în sfârșit inde- pendența statului român, și să realipească Dobrogea (1878), în urma Războiului de Independență purtat cu Imperiul Otoman. Visul și idealul care i-a unit a fost independența României.

51

Pagina 52

Generația de la 1900 a depus un efort uriaș pentru modernizarea, dezvoltarea și construirea României moderne. Acesta a fost visul și idealul care i-a unit. Generația de la 1916 s-a sacrificat, într-o măsură nemaiîntâlnită în istoria românească, pentru a împlini idealul nostru de Unire a tuturor românilor în- tr-un singur stat. În marele Război de Întregire națională, Regatul României a pierdut aproape 9% din populație. Un român din unsprezece din Vechiul Regat și-a dat viața între 1916 și 1919, pentru ca visul României Mari să poată deveni în sfârșit realitate. Iar la Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie 1918, Bi- serica Ortodoxă și Biserica Greco-Catolică și-au dat mâna pentru Unire. Generația interbelică românească a luat un avânt extraordinar, muncind, luptând și făcând eforturi imense și pline de succes, pentru construirea noii Românii Mari și pentru dezvoltarea țării pe toate planurile și în toate dome-

niile. Generația de aur interbelică a dat naștere unei elite intelectuale, culturale, profesionale și morale de o înalta ținută, creatoare a unor opere și valori de nivel național, european și mondial. Visul și idealul care i-a unit a fost să ducă România la demnitatea, aprecierea și locul pe care îl merită în lume. Generația de la 1940 a fost martora dezmembrării României Mari, și a dat numeroase jertfe de sânge în bătăliile cumplite din Al Doilea Război Mondial, luptând eroic pentru refacerea teritorială a României, atât cât era posibil. Visul și idealul lor, care i-a unit, a fost salvarea a ce se putea din România Mare. Generațiile de după 1944 au fost martorele instaurării regimului comunist crim- inal, adus cu tancurile sovietice, și au trebuit să suporte toate consecințele terorii roșii, inclusiv exterminarea elitelor și a tuturor celor care au încercat să reziste în vreun fel dictaturii. Visul lor a fost să reziste fizic, moral, cultural și psihic

până la căderea comunismului. Generația de la 1989 a dat un tribut greu de sânge pentru libertate, pentru căderea dictaturii comuniste și pentru a trece la democrație și un stat de drept. Visul și idealul lor a fost să vadă România liberă de comunism și dictatură. Dacă generațiile de români de până la 1989 au avut mereu visuri comune, pen- tru care să lupte, care le-au unit, situația s-a schimbat după 1990. Tranziția la economia de piață, care s-a făcut cu chiu cu vai și cu multe și mari greșeli, nu putea fi chiar un ideal care să însuflețească și să unească generații întregi. Iar din 1990 până în prezent, România și românii rătăcesc printr-o tranziție

52

Pagina 53

total haotică, fără a avea niciun ideal, niciun scop național limpede, fără a avea un set de obiective clare de țară pe care să le urmărească, altele decât cele im- puse de altundeva. V-ați gândit vreodată: Care este de fapt visul sau idealul generației noastre? Care este visul care ne mai poate uni pe noi, cei de azi, când suntem mai dezbinați decât niciodată? Importanța și necesitatea de a avea un vis sau un ideal către care să tinzi, atât ca persoană, cât și ca generație și ca națiune, nu poate fi subliniată îndeajuns. Este drept că avem nevoie și de bani și de lucruri materiale că să trăim, dar nu doar acestea sunt cele care ne fac să ne ridicăm din pat în fiecare dimineață. Visurile și idealurile pe care le avem fiecare și pe care ne propunem să le facem să devină realitate în viitor sunt cele care ne fac să depunem eforturi zi de zi și să mergem mai departe cu curaj și speranță. Credința românilor în propriile lor valori și în misiunea lor pentru viitor, este

ceea ce poate să ne redea încrederea în sine, inspirația și motivația de a lupta și de a face eforturi susținute, pentru a ne fi mai bine, atât la nivel individual, cât și împreună, ca națiune. Atunci când românii (conducători și oameni de rând) își vor da seama de semnificația și importanța vieții și a muncii lor, roadele eforturilor lor se vor conjuga, într-un mare efort colectiv, pentru regenerarea și renașterea întregii țări.

53

Pagina 54

Nicolae Iorga spunea: „Un popor civilizat este acela care a ajuns să își satisfacă sănătos și armonios nevoile sale cele adevărate, înălțate către un ideal, care întrece cerințele vieții elementare și biruie egoismul individual“- «Civilizație și tranziție» (1929). Acea viziune comună, acel vis comun, acel ideal, care ne poate mobiliza și uni cu adevărat pe noi, românii de azi, atât de dezbinați de slăbiciunile noastre și de vrăjmașii dinăuntru și dinafară, este Deșteptarea României. Aceasta este lupta generației noastre. A venit vremea. Chiar dacă vremurile sunt rele, acum e timpul oamenilor buni. Părintele Iustin Pârvu – marele duhovnic ortodox și mărturisitor al închisorilor comuniste – atrăgea atenția că „O Țară nu înflorește din parlament, nici din guvern, ci înflorește mai întâi din străduință și din conștiința fiecărui individ în

parte“. Pentru ca România să renască și să înflorească, așa cum își doresc toți românii de bine, este nevoie de deșteptarea și implicarea fiecăruia dintre noi. Ca o încheiere potrivită, ne întoarcem din nou la mesajul esențial din imnul nos- tru național, de la începutul Manifestului, prin poezia „Deșteptarea României“, scrisă de marele poet și patriot Vasile Alecsandri, tot la 1848:

„Voi ce stați în adormire, voi ce stați în nemișcare, N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător, Ce se-nalță pân’ la ceruri din a lumii deșteptare, Ca o lungă salutare Cătr-un falnic viitor? Nu simțiți inima voastră că tresare și se bate? Nu simțiți în pieptul vostru un dor sfânt și românesc La cel glas de înviere, la cel glas de libertate Ce pătrunde și răzbate Orice suflet omenesc? Iată! lumea se deșteaptă din adânca-i letargie! Ea pășește cu pas mare cătr-un țel de mult dorit.

54

Pagina 55

Ah! treziți-vă ca dânsa, frații mei de Românie! Sculați toți cu bărbăție, Ziua vieții a sosit! Libertatea-n fața lumii a aprins un mândru soare, Ș-acum neamurile toate către dânsul ațintesc Ca un cârd de vulturi ageri ce cu-aripi mântuitoare Se cerc vesel ca să zboare Către soarele ceresc! Numai tu, popor române, să zaci vecinic în orbire? Numai tu să fii nevrednic de-acest timp reformator? Numai tu să nu iei parte la obșteasca înfrățire, La obșteasca fericire,

La obștescul viitor? Până când să creadă lumea, o! copii de Românie! C-orice dor de libertate a pierit, s-a stins din voi? Până când să ne tot plece cruda, oarba tiranie Și la caru-i de trufie Să ne-njuge ea pe noi? Până când în țara noastră tot străinul să domnească? Nu sunteți sătui de rele, n-ați avut destui stăpâni? La arme, viteji, la arme! faceți lumea să privească Pe câmpia românească Cete mândre de români! Sculați, frați de-același nume, iată timpul de frăție!

Peste Molna, peste Milcov, peste Prut, peste Carpați Aruncați brațele voastre cu-o puternică mândrie Și de-acum pe vecinicie

55

Pagina 56

Cu toți mâinile vă dați! Hai, copii de-același sânge! hai cu toți într-o unire Libertate-acum sau moarte să cătăm, să dobândim. Pas, români! lumea ne vede... Pentru-a Patriei iubire, Pentru-a mamei dezrobire Viata noastră să jertfim! Fericit acel ce calcă tirania sub picioare! Care vede-n a lui țară Libertatea re-nviind, Fericit, măreț acela care sub un falnic soare Pentru Patria sa moare, Nemurire moștenind.“

56

Pagina 57

 Concluzie și Apel la acțiune

În acest moment critic, de răscruce, pentru toată istoria noastră și pentru existența noastră ca Neam și ca Țară, chemăm acum la Unire toate forțele vii, sănătoase și curate rămase în România, pe toți Românii care mai au curajul, puterea și hotărârea de a lupta, împreună, pentru a ne scrie singuri un viitor mai bun, viitorul pe care ni-l dorim și pe care îl merităm.Vă chemăm să ne punem laolaltă toate puterile, energiile și talentele, să finalizăm și apoi să facem să devină realitate Planul de Țară –„România Noastră 2050“. Va chemăm de dragul Țării noastre, în numele strămoșilor noștri, de dragul Familiilor noastre, pentru bunicii și părinții noștri, pentru copiii și nepoții noștri, pentru generațiile de Români încă nenăscute de mâine. A venit vremea pentru contraofensiva României profunde. Acum este ceasul Redeșteptării noastre. Acum, ori niciodată, să ne croim o altă soartă! Acum este ceasul Redeșteptării

României. Apelul nostru se adresează tuturor celor care au cetățenie română și se simt Români: fie că sunt etnici români, maghiari, romi, sași, evrei, armeni, sârbi, ruși, ucrainieni, turci sau tătari, fie că sunt de credință ortodoxă, greco-catolică, romano-catolică, protestantă, musulmană, fie că sunt credincioși practicanți sau nepracticanți, religioși sau nereligioși. Singura condiție este să iubească sincer România și să o considere Patria lor, să respecte mereu identitatea, tradițiile și valorile naționale, și să aibă un respect profund față de toți compatrioții lor, indiferent de diferențe. Cu eforturile noastre unite, cu sacrificiile pe care le vom face atunci când ni se va cere, și cu credință tare în Dumnezeu, în noi și în Țara noastră, „Vom fi iarăși ce am fost, și mai mult decât atât!“, așa cum spunea voievodul Petru Rareș – fiul

lui Ștefan cel Mare și Sfânt.

Așa să ne ajute Dumnezeu! Nu vrem să intrăm în istorie că fiind Generația care a permis degradarea Neamului nostru. Trăiască Nația Română – Excelsior Patria!

57