Ediția 2020

Pagina 1

„Naţiunea este o fiinţă organică" - 1922) (Nicolae Iorga)

Doctrina europeană a respectului reciproc și cooperării DERRC

În contextul evenimentelor legate de pandemie precum și ale acelora privind refugiaţii din Europa, în opinia noastră, asistăm la eşecul multiculturalismului și al centralismului intraeuropean exacerbat. Credem că întoarcerea la valorile care au pus bazele Europei moderne reprezintă soluţia pentru ca UE să se dezvolte şi să devină tot mai puternică. De aceea, un nou tip de democrație, democrația mixtă, ca democrație post-modernă, poate fundamenta opţiunile Europei viitorului. Acest model democratic se bazează pe o doctrină pe care am putea-o denumi”Doctrina europeană a respectului reciproc și cooperării DERRC” Fără o mutație de fond, ideologia, structura și funcționalitatea Europei actuale nu mai asigură aspirațiile cetățenilor la nivelul noului secol în care ne aflăm. Iar construcţia, nereformată, denumită Uniunea Europeană se află într-un real pericol.

Doctrina pe care o propunem, vine tocmai în ideea prevenirii unor astfel de evenimente şi militează pentru restabilirea respectului faţă de toate naţiunile europene și pentru valorile fundamentale și istorice ale lumii: familie, tradiții, societate, respect, cooperare, întrajutorare, dezvoltare. Valori care au generat națiunile europene puternice ale secolului XX. Valori care pot regenera, iarăși, națiuni puternice. Astfel, numai naţiunile puternice pot face şi pot menţine o Europă puternică. Orice tendinţă hegemonică din partea unor state va avea influenţă negativă asupra UE. Pentru că Tratatele au la bază principiul egalităţii în drepturi între statele naţionale care au aderat la UE. Din păcate, în ultimii ani, se constată tendinţe tot mai accentuate de înlocuire a acestor valori și principii cu voinţa nedemocratică a unor state care se vor state fanion. În defavoarea celorlalte state.

Doctrina europeană a respectului reciproc și cooperării DERRC are, ca valoare fundamentală, ideea că omul este cea mai mare bogăţie a unei naţiuni. Japonia nu are resurse. În schimb, cu munca şi inteligenţa poporului japonez, a reuşit să devină una dintre cele mai prospere, civilizate şi respectate naţiuni ale lumii

Conceptul „respectul reciproc” conţine o caracteristică de bază şi anume, aceea de „unitate”, de aderare, de apartenenţă a oamenilor la „ceva” care poate fi perceput ca un „întreg” ca o „unitate” care se diferenţiază de alte „unităţi” similare. Acest „ceva” conţine încărcătura spirituală, cultural istorică şi de tradiţii acumulate în timp şi care definesc un concept denumit etnicitate. [1] Faţă de acesta, după mulţi autori, [2] naţiunea presupune şi un teritoriu. În condiţiile şi cu limbajul modernităţii, acest ansamblu, „etnicitate plus teritoriu”, poartă

Pagina 2

denumirea de „sistem [3] statal ” sau, în limbaj curent, de „stat” [4]. Aceste valori, potrivit DERC constituie valori care presupun, necondiționat, respectul pentru toate națiunile.

Din multitudinea de idei şi teorii cu privire la stat, în contextul unificator european, actual, reţine atenţia ideea potrivit căreia modernitatea ar fi „accentuat conflictele dintre state şi că naţiunea a servit mai degrabă ca motivaţie ideologică pentru acestea ”.[5] În acest fel se încearcă justificarea eşecului „experimentului crucial” iniţiat de Napoleon al III-lea, care avea drept scop o nouă ordine europeană. Aceasta ar fi trebuit să conducă la satisfacerea idealurilor naţionale într-o Europă unită, avant la lettre. Se afirmă că acest eşec s-ar fi datorat statelor naţionale şi incompatibilităţii dintre acestea, naţiunile având un comportament concurenţial. State care, prin urmare, s-ar afla în conflict de interese permanent. Ca exemplu se invocă războiul franco-prusac din 1870 care, chipurile, „a dovedit că era naţionalismului idealist şi fratern se încheiase ”[6] . În opinia noastră, lipsa de veridicitate a acestor argumente este uşor de demonstrat. Şi aceasta chiar cu modul practic în care statele europene pot convieţui şi pot coopera performant, atât în interesul UE cât şi în interes reciproc, în momentul actual. Păstrându-şi în cea mai mare parte atributele de

state naţionale. Pe baza Tratatelor de funcţionare ale UE.

Prin urmare, nu existenţa statelor naţionale a condus la eşecul experimentului menţionat ci altceva, care, din păcate, se pare, se încearcă a fi reinventat, în ultimul timp, în cadrul UE. Şi anume, mentalitatea şi tendinţa unor state de a se considera îndrituite să se considere „mai egale decât alte state” şi, mai direct ori mai insidios, să încerce să preia conducerea structurii unioniste şi să-şi impună politicile lor la modul arbitrar, nedemocratic, aproape expansionist. Acesta reprezintă, de fapt, un mare pericol pentru UE şi, dacă nu vor exista inteligenţa şi înţelepciunea necesare revizuirii Tratatelor, democratizarea reală a acesteia în respectul tuturor statelor componente, fenomenele de tip centrifug (a se vedea Brexit) se vor accentua şi vor periclita însăşi existenţa UE. Trecerea la democrația mixtă, participativă și reprezentativă, poate constitui motivația reformării adevărate a UE. De altfel, sunt numeroase voci casandrice care nu văd cu ochi buni această structură şi îi doresc şi îi prevăd colapsul. Iată un exemplu de atitudine care, principial, este corectă, şi care erodează, dacă nu se vor lua măsuri, construcţia denumită UE.

„Numai când oamenii au descoperit că şi-au pierdut democraţia şi puterea propriilor lor ţări de a se guverna singure, au început să aprecieze într-un fel nou cât de preţioase erau valorile care le-au fost luate fără ştirea lor. Deveniseră victimele uneia dintre cele mai mari prefăcătorii colective ale secolului XX care din acest punct de vedere merită să fie aliniată lângă visele de autoamăgire ale comunismului. Mai curând poate, iar nu mai târziu, fantezia « marelui proiect european » se va destrăma, biruită de realitate, distrusă de toate acele contradicţii pe care ambiţiile ei demente n-au fost în stare să le prevadă şi pe care n-ar fi putut niciodată spera să le rezolve. Dar va lăsa în urma ei distrugeri cumplite: un pustiu din care popoarele Europei vor avea nevoie de mulţi ani ca să se trezească iar la viaţă .[7] "

Fundamentarea teoretică a DERRC a avut la bază studierea principalelor direcţii doctrinare actuale precum şi observaţiile şi reflecţiile proprii cu privire la această temă. De asemenea doctrina se bazează şi pe aspectele privind dezvoltarea României în contextul doctrinelor, strategiilor şi programelor care au fost aplicate în România post decembristă şi care, în ultimiii 30 de ani s-au

Pagina 3

soldat, toate, cu un eşec. Eşec uşor de demonstrat, fie şi dacă ne referim la Raportul ONU privind sărăcia, în care România se află pe ultimul loc, dintre ţările europene, privind bunăstarea. În acest context propunem, de fapt, o doctrină politică nouă, post modernă. În cadrul acestei doctrine ne delimităm ferm de naţionalismele antebelice care, toate, au sfârşit în zone cu mai mult sau mai puţin extremism.

DERRC vine tocmai în ideea prevenirii unor astfel de evenimente şi militează pentru restabilirea respectului faţă de toate naţiunile europene. Numai naţiunile puternice pot face şi pot menţine o Europă puternică. Şi orice tendinţă hegemonică din partea unor state va avea influenţă negativă asupra UE. Pentru că Tratatele au la bază principiul egalităţii în drepturi între statele naţionale care au aderat la UE şi, din păcate, se constată tendinţe tot mai accentuate de înlocuire a acestui principiu cu voinţa nedemocratică a unor state care se vor state fanion. Un exemplu edificator în acest sens l-au constituit poziţia şi deciziile cu privire la refugiaţi, poziţie adoptată nedemocratic, fără consultarea statelor şi, mai mult, poziţie care se încearcă a fi impusă cu forţa tuturor celorlalte state. Care nu au participat la stabilirea acestei poziţii. Şi din păcate, poziţia respectivă s-a dovedit a nu fi una corectă. Mai mult, aceasta constituie un adevărat pericol la adresa UE. În opinia noastră, ar trebui, de urgenţă, declanşată o dezbatere la nivelul tuturor statelor UE pentru a se găsi soluţii problemei refugiaţilor şi pentru a se discuta şi aproba o poziţie comună. Un

alt exemplu de lipsa respectului și a cooperării l-a constituit comportamentul unor state în cazul pandemiei recente, când în loc să sprijine Italia, un stat aflat în pericol, s-au manifestat tendințe, aproape separatiste și egoiste la modul exagerat. Bine că după o primă astfel de fază, țările și-au revenit. Mai mult, și-au prezentat și scuze.

Deşi sub denumirea de „stat” cu determinativul ”național” conceptul s-a consacrat, istoric vorbind, relativ târziu, conţinutul său are rădăcini adânci în spaţiul nostru geografic. Fie şi dacă amintim de organizările statale premergătoare cuceririi romane şi vom constata că unitatea triburilor dacice s-a realizat, cel puţin, pe anumite baze comune, în structuri statale sau state de sine stătătoare care presupuneau organizare, administrare, comunicare, conducere. Ele confereau membrilor săi conştiinţa de apartenenţă la o unitate administrativă, ofereau siguranţă şi necesitau apărare. Cucerirea romană nu a reuşit să distrugă conştiinţa acestei apartenenţe. Astfel, de-a lungul întregii perioade de cca.165 [8] de ani, trupele romane, din Dacia, s-au confruntat cu numeroase tulburări, revolte, răscoale. Atât din interior cât şi, mai ales, din afară, din partea dacilor liberi. Ca urmare a acestor presiuni şi ai altor factori, Imperiul Roman a fost obligat, în anul 272 d.Hr să părăsescă Dacia.

Cu toate controversele existente, continuitatea strămoşilor noştri pe aceste teritorii este foarte bine documentată arheologic şi istoric [9] şi, cu bună credinţă, nu poate fi pusă la îndoială de nimeni. Controversată este şi teoria istoriografiei oficiale privind etnogeneza poporului român [10] noile teorii punând tot mai mult la îndoială veridicitatea teoriei romanizării. DERRC este deschisă rezultatelor cercetărilor ştiinţifice şi încurajează toate tipurile de cercetări ştiinţifice desfăşurate cu scopul de a cunoaşte cât mai bine identitatea şi unitatea noastră istorică.

Pagina 4

Prima mare acţiune politică de realizare a unităţii statale a aparţinut lui Mihai Viteazul. Deşi a fost realizată pentru o scurtă perioadă de timp această viziune istorică a celebrului domnitor a sădit în conştiinţa noastră sentimentul de apartenenţă la acelaşi neam. Sentiment care s-a consolidat în timp şi care, în final, a condus la constituirea unui stat naţional chiar dacă dimensiunile sale geografice au suportat, în timp, anumite variaţii [11] .

În epoca modernă acest stat a cunoscut variate forme, unele depăşind cadrul unei normalităţi doctrinare şi intrând în zone percepute ca fiind de extremă dreapta. O scurtă trecere în revistă a acestor curente doctrinare relevă, atât la nivel naţional cât şi internaţional, diverse abordări mergând de la negarea naţionalismului ca doctrină sau ca ideologie, considerându-l ca fiind, de fapt, o metodă ,[12] până la aceea de exacerbare a naţionalismului şi chiar de identificare a acestuia cu statul, care au condus la naţionalismul extremist sau la ultranaţionalism. Evident, între aceste extreme, există numeroase forme şi nuanţe de naţionalism mai mult ori mai puţin temperat, Ca de exemplu, „naţionalism birocratic”, „naţionalism est- european”, „naţionalism populist” „naţionalism liberal”, „naţionalism constituţional” , „naţionalism totalitar”, „naţionalism agresiv”, „naţionalism economic”, „naţionalism democrat” „naţionalism revoluţionar” etc.

Dintre marile personalităţi româneşti care au promovat idei naţionaliste progresiste, cu limitele şi excesele pe care epoca le-a presupus, amintim pe Iorga şi Manoilescu. Pe Iorga, pentru naţionalismul său moderat şi, în special, pentru poziţia sa privind solidaritatea claselor, importanţa educaţiei şi datoria claselor de sus faţă de cele neluminate, în principal, în sensul tansformării ţăranilor şi mahalagiilor în „cetăţeni”. Pe Manoilescu pentru naţionalismul său economic, delimitându-ne total de „naţionalismul totalitar”

De altfel, precizăm, că, dacă ar fi să clasificăm această doctrină, ea se înscrie pe linia democrației mixte, postmoderne, europene, adaptate realităţilor interne şi externe actuale. Este o doctrină nouă care se delimitează de toate excesele şi inadecvările mişcărilor naţionaliste trecute sau chiar prezente. În concluzie, nu se revendică de la niciun partid sau mişcare naţionalistă anterioară şi, mai ales, se delimitează de orice exces naţionalist, ultranaţionalist şi altele de acest gen. Ca poziţie pe eşicherul politic este de centru dreapta. Însă, practic, este mai mult o doctrină de proiect care are ca scop creşterea bunăstării cetăţenilor şi stoparea declinului României. Prin urmare, DERRC promovează orice măsură care serveşte scopului declarat de redresare a României şi creşterea nivelului ei de bunăstare, indiferent de zona doctrinară din care aceasta provine. Important este ca o astfel de măsură să-şi fi dovedit utilitatea, validitatea şi eficienţa.

DERRC, ca doctrină de dezvoltare postmodernă, s-a născut dintr-o mare dezamăgire privind managementul României post evenimentele din 89. Management care, prin politici publice inadecvate ori de-a dreptul greşite a condus la sărăcirea României, la distrugerea economiei şi a obligat 5 milioane de români să ia calea străinătăţii şi să caute de lucru în alte ţări. Practic, România a fost adusă într-o multiplă criză: morală, identitară, educaţională, demografică, juridică economică etc.

Pagina 5

Faptul că Raportul [13] ONU privind sărăcia, publicat la sfârşitul anului 2015, plasează România, în ceea ce priveşte bunăstarea, pe ultimul loc, dintre ţările europene, în cel mai fericit caz, pe penultimul, la unii indicatori, demonstrează, fără putinţă de tăgadă eşecul acestor politici, programe şi doctrine. De aceea, considerăm că o nouă viziune de democrație, una mixtă, adică participativă și reprezentativă, post modernă, temperată şi luminată, inovativ-managerială, reprezintă soluţia pentru redresarea României, redarea speranţei cetăţenilor români, reîntoarcerea acasă a multora dintre cei plecaţi şi descătuşarea energiilor latente ale poporului nostru.

În viziunea noastră, noi situăm în centrul atenţiei omul, în context naţional şi european, cu nevoile şi trebuinţele sale şi, în principal, cu salariul şi pensia sa. Noi nu elaborăm doctrine şi programe pentru dezvoltarea teoriilor privind doctrinele. Nu ne propunem să realizăm obiective pentru a le bifa ca realizări în planuri, strategii sau programe. Noi considerăm toate acestea ca mijloace pentru redresarea, dezvoltarea şi reindustrializarea României pentru a crea resursele necesare în vederea sporirii bunăstării cetăţenilor prin creşterea accelerată a salariilor şi pensiilor şi alinierea acestora la mediile din ţările avansate ale UE. Aceasta este ideea forţă a democraţiei propuse de către noi. Subsecvent acestei idei ne mobilizăm, elaborăm strategii şi programe, le dezbatem şi le îmbunătăţim cu participarea cetăţenilor, desfăşurăm activităţile politico-sociale necesare şi acţionăm. Şi considerăm că numai având cetăţeni bogaţi şi puternici o naţiune poate fi puternică şi respectată.

În sinteză, prezentăm, mai jos, valorile şi principiile DERRC ca democrație postmodernă în context european.

1) DERRC consideră cetăţeanul adevărata bogăţie a unei naţiuni. De statusul acestuia precum şi de modul în care este respectat, tratat, antrenat, implicat, recunoscut şi recompensat cetăţeanul, în cadrul naţiunii, depinde nivelul de dezvoltare, bunăstare şi respect al acesteia.

2) Suntem mândri de trecutul nostru istoric, de cultura şi contribuţia noastră ştiinţifică la dezvoltarea umanităţii. Suntem mândri că suntem parteneri într-o uniune de state având o cultură milenară, suntem mândri de originile acestei culturi, dacice, greco-romane, celtice, germanice, nordice şi slave. Această moştenire şi secolele de civilizaţie creştină se caracterizează prin setea de libertate, de creativitate, de pasiune, implicare şi responsabilitate.

3) Identitatea naţională şi solidaritatea sunt valori fundamentale ale naţiunii noastre, valori care au fost grav afectate în ultimele decenii. De aceea noi milităm pentru restabilirea lor în cadrul naţiunii precum şi pentru revenirea la patriotismul identitar şi social. Aceste valori constituie fundamentul democraţiei mixte europene post-moderne..

Pagina 6

4) Ataşamentul faţă de propria naţiune, respectul faţă de celelalte naţiuni, libera exprimare a tuturor opiniilor, libera voinţă a poporului român de a-şi conduce propriul destin independent de toate imixtiunile, trebuie să rămână valori permanente ale naţiunii noastre.

5) Naţiunea română a dezvoltat, în context european, o civilizaţie proprie, specifică, bogată în tradiţii. Românul, care este un spirit cultural de o mare bogăţie lăuntrică, a trăit şi trăieşte împreună cu ceilalţi şi pentru ceilalţi dând naştere unei naţiuni cu un geniu propriu, un destin propriu, în context european şi universal, cu o cultură şi o istorie de care este mândră. Aceste trăsături trebuie dezvoltate, îmbunătăţite permanent, promovate şi apărate. Şi duse mai departe, din generaţie în generaţie.

6) DERRC militează şi acţionează pentru dezvoltarea spiritului civic, pentru adevăr şi dreptate, pentru cunoaşterea istoriei neamului nostru, pentru dezvoltarea spiritului nostru şi al copiilor noştri, pentru cunoaşterea istoriei şi a luptei de enanicipare în lupta împotriva celor care încearcă să ne mintă, să ne manipuleze, să ne denigreze şi să ne culpabilizeze. Pledează pentru cunoaşterea istoriei dar respinge răscolirea rănilor istoriei, responsabilizarea şi culpabilizarea generaţiilor actuale pentru excesele, abuzurile şi erorile istoriei care ar putea conduce la recrudescenţa unor noi mişcări de tip iredentist şi revanşard. Democraţia mixtă, postmodernă, europeană, i-am putea spune „open source”, face apel la toate popoarele lumii să militeze pentru pace, înţelegere şi cooperare, pentru iertarea erorilor istoriei şi pentru construirea unui viitor mai bun pentru toate naţiunile lumii. Viitor bazat pe încredere, respect reciproc şi întrajutorare.

7) DERRC aderă fără rezerve la valorile şi principiile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi se angajează să le respecte. De asemenea, se angajează să respecte drepturile naturale fundamentale care sunt: libertatea, egalitatea în faţa legii, proprietatea şi siguranţa cetăţeanului.

8) Drepturile noastre fundamentale sunt garantate constituţional iar cele care privesc libertatea de expresie şi de asociere trebuie să facă obiectul unei protecţii suplimentare.

9) DERRC presupune garantarea, prezervarea, redescoperirea independenţei naţionale şi libertăţii într-o Europă eliberată de utopia noii ordini mondiale.

10) Valorile şi principiile noastre trebuie apărate şi conservate faţă de orice agresiune care ar putea conduce la distrugerea civilizaţiei noastre înainte ca aceasta să ajungă să intre într- un ireversibil declin moral. Care ar putea fi dezastruos pentru naţiunea noastră.

Pagina 7

11) DERRC militează pentru gândirea diversă, restabilirea independenţei intelectuale şi se opune ameninţărilor dictaturii gândirii unice şi terorismului intelectual al acesteia.

12) DERRC se opune cu toată forţa dictaturilor de orice fel şi respinge cu tărie încercările de a reduce fiecare individ, fiecare cetăţean la rangul de consumator într-o lume ultraliberală, sălbatică, de către deţinătorii puterii, care se vor elite, singurele elite gânditoare şi care militează pentru uniformizarea popoarelor, distrugerea identităţilor naţionale şi punerea tuturor ţărilor în sereviciul unei mondializări reducţioniste pentru naţiunile lumii.

13) Activitatea şi munca noastră sunt puse în slujba democraţiei, a neamului nostru, a libertăţii şi prosperităţii.

14) Considerăm că în prezent şi pentru o extrem de lungă perioadă de timp, dacă nu cumva, pentru totdeauna, statele naţionale vor avea şi vor trebui să aibă rolul esenţial atât în Europa cât şi în lume. Sigur, statele Europei vor coopera, vor derula acţiuni în comun cu respectarea Tratatelor UE, vor renunţa la anumite componente ale suveranităţii, în special în domeniul apărării, dar rolul lor trebuie să fie menţinut şi, în unele domenii chiar întărit.

15) Considerăm că utopiile universaliste şi mondialiste şi-au atins limitele şi că numai statele şi uniunile de state, care să constituie la nivel planetar centre multipolare sunt viabile şi vom milita pentru aceasta.

16) Înţelegem participarea statelor europene la UE ca parteneri egali şi respingem, de plano, orice încercare a altor state, de a subordona în vreun fel, alte state.

17) Credem în valorile cultural politice ale fiecărui stat şi considerăm UE ca un fel de orchestră în care fiecare stat se comportă ca un instrument cu o individualitate şi caracteristici proprii, bine conturate. Nu credem în standardizarea socială şi în uniformizarea culturilor şi mai ales, nu credem în uniformizarea naţiunilor.

18) Europa trebuie să respecte identităţile naţionale, regionale şi locale precum şi tradiţiile cultural istorice ale tuturor statelor componente.

19) Considerăm, după cum s-a putut constata din modul de funcţionare de până acum, că Uniunea Europeană are un deficit de democraţie. Deficitul democratic conduce la dispariţia apărării interesului public şi la o exagerată apărare a interesului particular, de multe ori, nelegitim. Popoarele şi cetăţenii nu trebuie să fie un fel de miei care pot fi duşi la tăiere la voinţa cuiva, din afara. De aceea Tratatele de funcţionare ale UE vor trebui revizuite şi

Pagina 8

bazate pe principii democratice de management şi luare a deciziilor cu accent pe democraţia participativă. Aceasta cât mai curând, pe baza experienţei acumulate şi până nu încep să se dezvolte mişcări centripete de abandonare a construcţiei europene. Pentru că există semnale foarte serioase în acest sens, exemplul Marii Britanii a devenit, deja, realitate. La orizont Italia, Poloniei şi Ungariei produc deja îngrijorare.

20) Europa a fost este şi trebuie să rămână un teritoriu al marelui spirit cultural european, al catedralelor şi clopotniţelor şi în niciun caz al moscheilor şi minareteor. Ne mândrim cu rădăcinile noastre antice, creştine şi umaniste. Spaţiul european cu trecutul său glorios şi prezentul în plină dezvoltare trebuie să rămână unul secular, civilizator care are obligaţia şi capacitatea de a se opune şi de a lupta împotriva oricăror forţe distructive şi antioccidentale.

21) Credem în naţiunea română şi într-o Europă Unită şi independentă faţă de orice forţe străine, inclusiv financiare, care ar încerca să ne aservească.

22) Statele naţionale şi UE trebuie să fie garantul unui trai decent pentru fiecare cetăţean, să asigure binele public economic şi social. De asemenea statele naţionale trebuie să fie garantul culturii, al valorilor europene precum şi al libertăţilor individuale şi colective. Este necesară manifestarea unei exigenţe crescute în matere de libertate de informare, întoarcerea la libertatea presei şi a internetului şi depolitizarea media.

23) Este necesară debirocratizarea societăţii, simplificarea legislaţiei şi eliminarea legilor şi actelor normative vagi, imprecise, care se pretează la interpretări abuzive. De asemenea trebuie amendate sau abrogate toate legile care restrâng libertatea [14] de gândire şi de exprimare precum şi legile discriminatorii de orice fel. Cetăţenii unei naţiuni şi ai Europei sunt şi trebuie să fie cetăţeni egali în faţa legii. De asemenea credem că se impune, de urgenţă, responsabilizarea justiţiarilor pentru activitatea lor.

24) Este necesară şi obligatorie depolitizarea justiţiei şi scoaterea acesteia de sub influenţa şi tutela serviciilor secrete. Cetăţenii trebuie să-şi recapete încrederea în Justiţie.

25) Trebuie consacrat principiul potrivit căruia este necesară separația puterilor în stat. În acest context, judecătorii nu fac, nu trebuie să facă și nu trebuie lăsați să facă legi.

26) Pentru a avea un act de a judeca în mod onest și corect este necesar să introducem un principiu fără de care nu se poate imagina un management corect. Și anume, controlul imparțial, în afara oricărui amestec politic, al modului cum se judecă în România. Cum nu se poate realiza controlul modului cum a fost judecat fiecare dosar în parte, vom introduce