Ediția 2022

Pagina 18

libertății religioase, se promovează ideologia nocivă de gen, se promovează „dreptul“ la avort ca și „un drept fundamental al omului“, se promovează sinuciderea asistată că un drept al omului, se susține căsătoria între per- soane de același sex și adopția de copii de către aceste cupluri. Totodată, se promovează corectitudinea politică extremă – mergând până la cenzurarea opiniilor „incorecte“ și pedepsirea „vinovaților“, se dorește introducerea educației sexuale la copii, cât mai agresivă și de la o vârstă cât mai fragedă, se încearcă rescrierea istoriei și cenzurarea culturii și a personalităților din trecut care sunt azi considerate „incorecte politic“. Practic, se încearcă impunerea unei ideologii corecte politic, neomarxiste și nivelatoare în toate segmentele societății, o ideologie care este total opusă față de fun- damentele creștine ale civilizației europene moderne și cu viziunea unei

Europe a Națiunilor. Toate strategiile și planurile de dezvoltare pe termen scurt, mediu și lung care sunt în curs de aplicare în UE și se bucură de o finanțare la nivel european, urmăresc în mod prioritar unul sau mai multe dintre obiectivele de mai sus.

 Despre oportunitatea adoptării obiectivelor europene

Întrebarea esențială pe care trebuie să ne-o punem noi, românii, este: obiectivele principale pe care le urmărește Uniunea Europeană coincid parțial sau total cu interesul nostru național și cu interesele românilor de rând? Atingerea acestor obiective, la nivel european și național, va fi spre folosul României și al românilor, sau dimpotrivă? Având în vedere faptul că, fiecare popor și fiecare țară, implicit și România, au specificul lor național, cu un trecut istoric diferit, o matrice cultural-identitară diferită, probleme specifice și priorități specifice, considerăm că este inoportun ca toate aceste națiuni să fie condiționate să urmărească aceleași obiective ma- jore, care sunt departe de a fi unele comun acceptate de către cetățenii lor, și cu adevărat spre beneficiul tuturor națiunilor europene.

18

Pagina 19

O altă problemă majoră, privind toate marile obiective care au fost însușite și urmărite de România din 1989 până în prezent, este faptul că absolut toate au fost asumate doar de către clasa politică și conducători, fără a se consulta direct și voința românilor. Principiul de bază al democrației este acela că majoritatea cetățenilor are dreptul să aleagă și să decidă, în special în chestiuni de o importantă majoră, care le influențează tuturor viața și viitorul, pe termen mediu și lung. Ori, în România, în ultimii 32 de ani, cetățenii români nu au fost niciodată consultați direct, atunci când s-au luat decizii cruciale pentru traseul și viitorul țării lor. A venit vremea să ne întoarcem la esența democrației. În Constituția României, la articolul 2, se precizează clar că „Suveranitatea națională aparține poporului Român“. Însă, în ultimii 32 de ani, Românii au fost împiedicati să își exercite direct, prin referendum, acest drept fundamental,

de către o clasă politică tot mai dezrădăcinată din neam și tot mai înstrainată de popor, care a ales să decidă mereu în locul nostru, în cele mai importante chestiuni de interes național, care ne influențează decisiv viețile. A venit vremea ca politicienii să redea poporului român suveranitatea. De ce este necesară o viziune națională proprie, și un plan de țară pe termen mediu și lung? Pentru că, în lipsa unei viziuni proprii asupra viitorului, ajungem inevitabil să îi lăsăm pe alții, indiferent cine și de unde, să ne impună propria lor viziune asupra viitorului nostru, fără a mai avea și noi vreun cuvânt de spus.

19

Pagina 20

 Despre planurile naționale de dezvoltare pe termen mediu și lung care există în România la acest moment

1) Planul Național de Redresare și Reziliență – PNRR3

2) Programul Național de Investiții „Anghel Saligny“– PNDL34

3) Proiectul „România Educată“ al președintelui Iohannis5

O scurtă analiză critică a acestor 3 planuri naționale:

1) Planul Național de Redresare și Reziliență – PNRR:

Principala problemă a acestui plan național, pe termen mediu (2021-2026), este că, nu este de fapt izvorât dintr-o viziune proprie, completă și coerentă asupra viitorului României, ci încearcă să tratateze doar punctual anumite domenii considerate prioritare, iar mai multe dintre obiectivele principale, obligatorii, care nu sunt de fapt chiar benefice, sunt impuse de la nivel european (tranziția digitală și tranziția verde), ca o condiție sine qua non pentru aprobarea planului și a finanțării acestuia de către UE. Este evident care sunt prioritățile principale ale acestui plan, încă din prima pagină din capitolul Introducere, din descrierea rezumată a PNRR – „De- spre ce e PNRR cu adevărat“, semnată de Ministrul Investițiilor și Proiectelor europene. Iată cum începe prima frază: „Să ne imaginăm România anului 2026: verde, digitală, cu transport curat“…Deci, conform PNRR, cel mai

important lucru pentru țară noastră este să devină neutră din punct de vedere al

3. Surse: https://mfe.gov.ro/pnrr/ și https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/ip_21_4876

4. Pagina oficială a programlui: https://www.mdlpa.ro/pages/anghelsaligny, dar și alte câteva aspecte se pot verifica in presă: https://adevarul.ro/economie/stiri-economice/ce-investitii-presupune-programul-anghel- saligny-pndl-3-aprobat-guvern-ministrii-usr-1_613235895163ec4271d2dff4/index.html

5. Toate rezultatele și rapoartele oficiale despre acest proiect prezidențial se găsesc la: http://www.romani- aeducata.eu/rezultatele-proiectului/

20

Pagina 21

emisiilor de carbon, și să avem o societate digitalizată complet, inclusiv educația. În al treilea paragraf de pe prima pagină a PNRR, se subliniază esența acestui plan, care ar fi „să ținem pasul cu Europa modernă“, iar nu să ne raportăm în primul rând la prioritățile reale ale României și la nevoile de bază ale românilor. O viziune evident superficială, profund eronată, și nocivă pentru România noas- tră, cu care suntem și vom fi în total dezacord. Pe pagina 2 a introducerii PNRR, încă o prioritate: „Vom reforma și vom de- politiza companiile de stat“. O idee bună în teorie, care însă poate însemna în practică privatizarea și înstrăinarea către entități cu capital extern a ultimelor companii de stat, inclusiv cele din domenii strategice, sub pretexul „reformării“ lor, așa cum s-a întamplat deja cu majoritatea companiilor de stat de după 1989. Mai departe, se promovează „reforma sistemului de taxare – taxarea verde, un

nou sistem de taxare a drumurilor“, adică tot ce cumpără și utilizează românii pe viitor, va fi suprataxat, dacă nu e 100% „verde“, conform directivelor euro- pene. În alt paragraf, se afirmă cu mândrie că „vom umple România de aparatură de măsurare a aerului“. Foarte bine, numai că nu de aparatură duce lipsă România pentru a combate poluarea agresivă, ci de voință politică reală pentru a aplica cu fermitate legea contra mafiei deșeurilor, care își face de cap în voie în țară. Mai departe, se visează la un proiect experimental, prin care să se introducă în câteva zone trenuri cu alimentare pe hidrogen, dorite la nivelul UE. Asta, în timp ce rețeaua de căi ferate a țării și materialul rulant vechi stau să se dezinte- greze, cu o infrastructură lipsită de invesții majore timp de 32 de ani… Într-un alt capitol, se urmărește introducerea cărții de identitate electronice

europene, care conține multe date personale, din care a dispărut tricolorul (simbolul identității naționale), și unde la gen(în loc de sex) sunt mai mult de 2 variante, cum e acum la modă în UE. Un alt punct esențial, considerat de laudă, este că „educația va fi digitalizată“, ceea ce practic înseamna îngroparea a ceea ce a mai rămas din învățământul românesc, și expunerea îndelungată și sistematică a copiilor la tehnologie, de la cea mai fragedă vârstă, cu toate efectele nocive pe care le implică aceasta. Alte priorități din PNRR în domeniul educației: „6100 de școli vor primi resurse și tehnologie pentru dotarea laboratoarelor de informatică și pentru învățarea în

21

Pagina 22

format virtual“ și „1175 de Smart-Lab-uri achiziționate pentru școli și licee“; asta în condițiile în care sute de școli stau să cadă, au probleme cu încălzirea pe timp de iarnă, iar peste 40% din școlile din mediul rural nu au apă caldă și au toale- tele afară, în curte. Dar, digitalizarea e mai importantă decât orice, desigur. La un alt capitol, suntem îndemnați „să ne imaginăm România anului 2026, cu localități dezvoltate ca afară“. Poate că ar fi mai bine să avem localități dez- voltate în conformitate cu specificul nostru național și local, folosind modele și soluții originale, adaptate situației proprii și nevoilor noastre specifice. O altă prioritate enumerată în descrierea PNRR este realizarea a peste 3.000 km de…piste pentru biciclete. Într-o țară cu o situație dezastruoasă a infrastruc- turii strategice de transport rutier (de la autostrăzi până la drumuri naționale, județene și comunale) și de transport feroviar (pe care se circulă cu o viteză

medie de 30-40 km/h, mai mică decât în anul 1930!), este evident pentru unii că putem să compensăm aceste lipsuri prin mii de km de piste pentru bicicliști, atât de agreate la nivelul Uniunii Europene. La capitolul „turism“ din PNRR, se subliniază cu satisfacție finanțarea consis- tentă alocată unor proiecte de o necesitate discutabilă și cu o importanță îndoiel- nică la nivel național. Însă, proiecte prioritare, precum cel mai important muzeu pentru istoria noastră recentă și pentru conștiința națională - Muzeul Crimelor Comunismului și al Rezistenței Anticomuniste din România - nu apare nicăieri pe lista proiectelor necesare, deși este așteptat de români de 32 de ani. Nu este considerat de către autoritățile de azi o prioritate acest muzeu, dedicat elitei no- astre interbelice exterminate în pușcării și lagăre, sutelor de mii de morți, celor peste 2 milioane de români care au trecut prin închisorile comuniste, miilor de

eroi din rezistență, sau celor deportați cu tot cu familiile, dar și întregului popor român, care a suferit 45 de ani sub regimul comunist criminal, cu consecințe care ne afectează la un nivel profund că societate până azi. În finalul analizei punctelor slabe ale Planului Național de Redresare și Reziliență, o observație importantă legată de finanțarea acestuia: Din suma totală de 29 miliarde euro pe care România urmează să o primească de la UE, 14 miliarde euro sunt granturi și 15 miliarde sunt împrumuturi. Deci, mai mult de jumătate din suma va trebui înapoiată, și va crește gradul de îndatorare al României pe termen scurt și mediu. Oricum, pentru accesarea fondurilor europene, trebuiesc respectate cu strictețe o serie de condiții ferme și complexe,

22

Pagina 23

impuse de UE, ceea ce, pentru autoritățile române nu va fi deloc ușor, având în vedere experiențele anterioare ale țării noastre privind folosirea fondurilor UE. Dacă în perioada interbelică, politica liberală, care se baza pe deviza „Prin noi înșine“, inițiată de Vintilă Brătianu și de Partidul Național Liberal, a avut rolul de a consolida Statul și capitalul românesc, în prezent strategia PNL este o dezvoltare ipotetică a României după un plan bazat pe o viziune îndoielnică, pe bani primiți ca împrumut sau granturi, în baza unor condiții foarte restrictive, și cu impunerea unor obiective străine de țară, nu neapărat unele benefice pentru români.

2) Programul Național de Investiții „Anghel Saligny“:

Acest program, cu un nume pompos, este de fapt PNDL3 – a treia etapă a Programului Național de Dezvoltare Locală. După cum s-a constatat și după programele similare anterioare (PNDL1 și PNDL2), s-au cheltuit mulți bani, cu rezultate puține și îndoielnice. Faptul că prioritățile se stabilesc doar la nivelul local, fără a face parte dintr-o strategie la nivel național, iar formele de control sunt slabe și ineficiente, a dus la cheltuirea banilor pe tot felul de obiective mai mult sau mai puțin inutile, precum: terenuri de sport în sate unde mai sunt 5-10 copii, trotuare generoase, cu stâlpi de iluminat moderni din 10 în 10 m, în zone unde nu circulă mai nimeni, parcuri în sate depopulate, care rămân în parag- ină, aproape total neutilizate. Iar lipsa unor mecanisme de control a modului de acordare a contractelor și de cheltuire a banilor a dus la îmbogățirea multor primari descurcăreți, ca și la prosperitate în rândul clientelei politice locale.

PNDL 3 – Anghel Saligny este doar o continuare a PNDL 2, în ceea ce privește risipa banilor și lipsa de transparență în alocarea lor, ceea ce îl transformă mai mult într-o sursă de bani pentru întărirea filialelor locale ale partidelor aflate la guvernare (care primesc fonduri în mod preferențial), decât într-un motor de dezvoltare reală și durabilă a comunităților locale vizate. În primul rând, PNDL 3, la fel că PNDL 2, prevede cam aceleași tipuri de investiții, acordate nu în funcție de nevoile punctuale ale oamenilor din comunitățile locale, ci în funcție de interesele firmelor de partid din zonă. În al doilea rând, PNDL 3, la fel ca PNDL 2, nu stabilește niște criterii clare și verificabile în aprobarea investițiilor, și se dau fonduri fără ca toate proiectele să

23

Pagina 24

fie aprobate în urmă unor evaluări independente și profesionalizate. În al treilea rând, PNDL 3, la fel ca PNDL 2, nu prevede niciun fel de criteriu clar și obiectiv în stabilirea costurilor, ceea ce înseamnă prețuri umflate, stabilite la liberul arbitru. Ar fi fost oportună introducerea unei grile de costuri unitare maximale, prin raportare la alte lucrări similare, iar sumele ce depășesc aceste costuri unitare să fie suportate din bugetul propriu al beneficiarului. În al patrulea rând, la fel ca PNDL 2, PNDL 3 prevede ca banii pentru proiecte să fie acordați doar prin aprobarea unui ministru, care este evident partizan politic, fără o necesară evaluare independentă și transparentă a tuturor propunerilor de investiții, care să fie accesibilă atât publicului larg, cât și specialiștilor independenți.

3) Proiectul „România Educată“:

Acest proiect, lansat sub patronajul președintelui României – Klaus Iohannis, se vrea o ambițioasă reformă a întregului sistem de educație, care se află într-o stare tot mai proastă, după o decădere continuă în ultimii 32 de ani. Însa, deși cauza decăderii sistemului de învățământ românesc de după 1989 este reprezentată de reformele inoportune și distructive făcute, și de viziunea greșită pe care acestea se bazează, Planul România Educată, în loc să încerce să repare distrugerile provocate până acum, merge de fapt în aceeași direcție ca și acestea. Să vedem, foarte pe scurt, care au fost scopurile și rezultatele numeroaselor pro- grame de reformare a învățământului românesc, întreprinse în ultimii 32 de ani, în continuitatea firească a cărora vine și Proiectul România Educată. Mircea Platon afirmă în postfața cărții sale - studiu „Deșcolarizarea Românei“ că: „Ceea ce a făcut procesul de reforme (structurale și sistemice) ale învățămân-

tului românesc, într-o țară zguduită din temelii ca România, trecută printr-un comunism atroce pentru continuitățile istorice, și un post-comunism haotic și iconoclast, a fost tocmai să ne rupă legătura cu acea sursă a proiecțiilor sociale / instituțiilor permanente, care e continuitatea cunoașterii și învățării. Ne-au tăiat astfel, cu inconștiență sau cu sadism, deci cu perversitate, ultima șansă de a redeveni o societate normală“. Legea Educației din anul 1939, dinainte de izbucnirea războiului și venirea plăgii comuniste peste România, definea astfel scopul sistemului de învățământ 24

Pagina 25

preuniversitar: „Școala primară și instituțiile de cultură elementară legate de ea au drept scop să facă educația națională, morală, religioasă și socială a copiilor și tinerilor, dându-le în același timp și cunoștințele necesare pentru viață.“. Conform actualei Legi a Educației, din anul 2011, scopul sistemului de în- vățământ de azi este „puțin“ modificat: „Misiunea asumată de lege este de for- mare, prin educație, a infrastructurii mentale a societății românești, în acord cu noile cerințe, derivate din statutul României de țară membră a Uniunii Eu- ropene și din funcționarea în contextul globalizării, și de generare sustenabilă a unei resurse umane naționale înalt competitive, capabilă să funcționeze eficient în societatea actuală și viitoare“. În cartea „Deșcolarizarea României“, care este un studiu complet și solid documentat asupra tuturor reformelor din sistemul nostru de educație de după

1989, Mircea Platon demonstrează metodic, în cele 460 de pagini, faptul că numeroasele reforme întreprinse nu au fost haotice, ci se încadrează într-un plan bine pus la punct de distrugere a învățământului românesc. Acest plan a fost urmat sistematic, cu consecvență și perseverență, în ultimii 30 de ani, indiferent de partidele de „stânga“ sau de „dreapta“ care s-au perindat pe la putere, și indiferent de schimbarea aproape anuală a miniștrilor educației. Concluzia cărții-studiu „Deșcolarizarea României“ este că s-a planificat și s-a aplicat 30 de ani săparea la rădăcina învățământului românesc, pentru a se obține noi generații de tineri lipsite de cunoștințe istorice de bază, fără o cultură generală, fără o conștiință națională , și implicit, fără rădăcini solide, ușor de remodelat și de manipulat în voie după noile ideologii. Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este: oare ce fel de sistem de

educație ne dorim pentru tinerii și copiii noștri de azi și de mâine? Ne dorim tineri cu o educație națională , morală, religioasă și socială solidă, clasică, care dobândesc odată cu aceastea și cunoștințele necesare pentru viață, societate și viitoarea activitate profesională, sau ne dorim că tinerii noștri să fie doar „resurse umane naționale înalt competitive“, parte integrantă a „infrastructurii mentale a societății românești, în acord cu noile cerințe, derivate din statutul României de țară membră a Uniunii Europene și din funcționarea în contextul globalizării“? Din păcate, mult-lăudatul Proiect prezidențial România Educată este departe de a fi o contrareformă necesară, care să încerce să repare daunele produse de

25