Ediția 2024

Pagina 153

așezare a rânduielilor vieții. Acestea sunt valori conservatoare, pe care AUR și le asumă. Astfel, una dintre misiunile noastre este tocmai extinderea viziunii suveraniste la politicile de mediu și adaptarea lor la nevoile generațiilor prezente și viitoare. AUR consideră că România are probleme de mediu legate de practici industriale învechite sau corupte, de insuficient structurata politică de tratare a deșeurilor, de importurile acestora din Vest etc. Politicile de mediu vor fi reglementate și gestionate împreună cu Academia Română și alte instituții de cercetare de prestigiu, pe baza unui plan pe termen mediu și lung, precum și prin implicarea Ministerului Justiției, a Ministerului de Interne și a celui de Externe, acolo unde se impune.

PROTEJĂM DELTA, MAREA ȘI MUNTELE

Partidul AUR a enunțat că „prin toate măsurile legislative necesare la nivel național, regional și internațional, protejăm și conservăm Rezervația Biosferei Delta Dunării. Trebuie să apărăm această lume aparte a Deltei, la fel ca și civilizația Muntelui, din Munții Carpați, cu toate elementele sale”. Provocările guvernării teritoriului Deltei Dunării pe termen scurt, mediu si lung sunt, de la probleme generale, la altele punctuale, după cum urmează.

Probleme generale: •

Capturarea Deltei de către interesele politice și economice cvasi-mafiote. Aceasta este prima cauză a sărăciei extinse, care a cuprins una dintre cele mai frumoase locuri din Europa. •

Decuplarea Dunării de economia națională. Dezindustrializarea a afectat masiv întreprinderile de prelucrare a peștelui din Deltă, acestea nefiind reconstruite. Datorită braconajului și a erodării ecologiei zonei, a legislației care împiedică o viață economică normală a comunităților locale, pescuitul, în prezent, nu asigură acestora cele necesare traiului. •

Dezindustrializarea nu a fost compensată de alte tipuri de activități economice, turismul fiind insuficient dezvoltat. •

Incoerența legislativă (privind subvențiile pentru locuitori, planul urbanistic etc.), politizarea ARBDD, lipsa finanțării pentru turism sustenabil. •

Oportunități reduse educaționale, de îngrijire medicală, transport. •

Lipsa oportunităților de angajare și a activităților economice durabile. •

Lipsa unei strategii integrate economice, turistice, culturale, de mediu.

Pagina 154

•

Restricții și formalități excesive pentru practicile de pescuit, fractura dintre Deltă și economia regională/națională •

Lipsa apei potabile și a unui sistem de canalizare in majoritatea localităților. •

Lipsa asistenței medicale și a accesului la medicamente necesare. •

Dificultăți în aprovizionarea cu alimente și articole esențiale în anumite sate. •

Înmulțirea necontrolată a unor specii, mai ales a celor invazive (ex: șacalii). Aceste probleme au un impact semnificativ asupra sănătății și calității vieții locuitorilor din Delta Dunării. Lipsa apei curate și a unui sistem de canalizare prezintă riscuri pentru sănătatea populației. În plus, absența asistenței medicale și a accesului la medicamente este tot mai extinsă. Sărăcia reprezintă o problemă majoră în Delta Dunării, iar lipsa oportunităților de angajare și a activităților economice durabile agravează situația. Restricțiile și formalitățile excesive privind practicile de pescuit afectează posibilitățile de generare de venituri pentru locuitori. Toate aspectele enumerate mai sus contribuie la stagnarea economică și dependența populației de ajutor social și alocații. Probleme punctuale: •

Incluziunea sociala, în special a tinerilor și femeilor. Femeile și tinerii sunt afectați în mod particular de aceste probleme. Forța de muncă feminină este subutilizată, iar tinerii se confruntă cu dificultăți în găsirea unui loc de muncă și integrarea pe piața muncii și pe piața socială. Acest lucru duce la depopulare, deoarece tinerii migrează către orașe și alte zone ale , sau în afara , în căutarea unor oportunități mai bune. În general, județul Tulcea are printre cele mai mari rate ale sărăciei din Țară, ca urmare a lipsei oportunităților economice locale. •

În materie de mediu, gestionarea deșeurilor este o provocare majoră, iar curățenia nu este respectată de către turiști, din lipsa punctelor de colectare a deșeurilor. •

Braconajul a rămas o povară pentru Deltă. Odată cu suprareglementarea Deltei și ruperea ei de restul economiei naționale, acesta a luat o amploare deosebită. •

Ambarcațiunile care circulă cu viteză mare pe canalele Dunării și încalcă legislația privind viteza de deplasare.

Pagina 155

•

Impactul schimbărilor climatice asupra ecosistemului. •

Îndiguirile și colmatarea canalelor au avut un impact negativ asupra florei și faunei din zonă. •

Controlul înmulțirii șacalilor și a altor specii. Delta Dunării se confruntă cu provocări de mediu precum eroziunea și pierderea terenurilor, care amenință stabilitatea și biodiversitatea regiunii. Poluarea și practicile inadecvate de gestionare a deșeurilor contribuie la degradarea ecosistemului. În plus, schimbările climatice reprezintă riscuri pentru ecosistemul fragil al Deltei, afectând atât fauna sălbatică, cât și mijloacele de subzistență ale oamenilor. În materie de turism în Deltă, se relevă legislația incoerentă în domeniu, infrastructura și promovarea limitată, lipsa opțiunilor diversificate de cazare și facilități turistice. Delta Dunării are un potențial turistic semnificativ, datorită ecosistemului și biodiversității sale unice. Cu toate acestea, zona se confruntă cu subdezvoltarea în ceea ce privește infrastructura și promovarea pentru atragerea turiștilor. În materie de educație, Delta înregistrează un acces limitat la educație de calitate. Lipsa infrastructurii și a resurselor educaționale specifice dezvoltării copiilor, pentru a fi pregătiți să respecte mediul și să trăiască prosper, ratele ridicate de abandon școlar sunt numai câteva din tarele sistemului de învățământ din zonă.

Mai mult, ratele ridicate de abandon școlar perpetuează ciclul de realizare educațională limitată. Patrimoniul cultural bogat al Deltei ridică și el numeroase provocări, privind păstrarea și promovarea. Potențialul pentru dezvoltarea turismului cultural nu e valorificat pe măsura sa. Delta Dunării deține un bogat patrimoniu cultural, inclusiv practici tradiționale și monumente istorice. Activități economice și antreprenoriatul în zonă acoperă trei domenii principale: pescuit, creșterea animalelor și turism. Spiritul antreprenorial al locuitorilor Deltei Dunării cunoaște permanente provocări în dezvoltarea activităților economice. Rezervația Biosferei Delta Dunării are un potențial semnificativ în domeniul activităților economice, în special în pescuit, creșterea animalelor și turism. Locuitorii manifestă un spirit de inițiativă tradițional în aceste domenii. Cu toate acestea, există provocări majore în ceea ce privește dezvoltarea acestor activități, cum ar fi lipsa resurselor umane calificate, resurse financiare limitate și reglementări tot mai complicate, care au împins zona într-un blocaj economic și care, la rândul său, a generat sărăcie cronică, tot mai amplă.

La toate cele de mai sus se adaugă „amenințarea ucraineană”: în ultimii ani, dar cu precădere în anii 2022 și 2023, Ucraina a demarat un proiect ilegal, de adâncire a canalului Bâstroe și a întregului braț Chilia al Dunării, până la Reni (Galați), pe o lungime de peste 100 de kilometri. Intenția declarată a Ucrainei este de a transforma brațul Chilia în cale navigabilă pentru vase maritime. Aceasta, deși acordurile internaționale și toate reglementările care privesc Dunărea și Delta Dunării arată că singurul canal maritim este Sulina. Ucraina denumește proiectul său „Canalul de mare adâncime Dunăre-Marea Neagră”. Toate studiile arată că adâncirea brațului Chilia va avea efecte absolut devastatoare asupra Deltei Dunării, care riscă să se transforme radical. România nu poate permite așa ceva, iar AUR cere în mod repetat autorităților române să blocheze prin toate mijloacele planurile ucrainene. Recent, autoritățile ucrainene au cerut Comisiei Europene să includă brațul Chilia în rețeaua de transport TEN-T, ceea ce înseamnă că lucrările de adâncire până la cote maritime vor putea fi finanțate din fonduri

Pagina 156

europene, prin urmare și cu bani românești. Comisia Europeană a cerut României un punct de vedere, dar acesta nu a fost formulat sau este ținut secret. Astfel, diplomația din România, președinția Iohannis, care și- a asumat rolul de coordonator al diplomației, au dat încă o dată dovadă de lașitate. AUR își ia angajamentul că va face tot ceea ce este posibil pentru a opri acest proces. În concluzie, Delta Dunării este un paradis natural de o valoare inestimabilă, dar se confruntă cu provocări majore în conservarea și dezvoltarea durabilă a acestui ecosistem unic. În ciuda incompetenței și a intereselor de grup criminal ale clasei politice care a guvernat România în ultimii peste 30 de ani, AUR va lua toate măsurile ca Delta Dunării, această minune a naturii să treacă intactă generațiilor viitoare.

Partidul AUR prevede în programul său protejarea și conservarea civilizației Muntelui, din Munții Carpați. AUR elaborează și promovează acțiuni pentru protejarea civilizației și culturii locale din zonele montane, cu toate componentele sale. „Programul Național al Muntelui” are componentă culturală, economică, turistică, educațională: • Carpații trebuie să devină cea mai importantă sursă de produse cu „denumire de origine controlată”/„produs montan”/„bio”, veritabil avantaj comparativ economic românesc în Europa, având în vedere că toată Țara este străbătută de munte. Noțiunea „la munte” trebuie să devină o marcă culturală, geografică, turistică și comercială, parte a puterii de atracție a României în lume („soft power”) și de coeziune socială internă. • Dezvoltarea economiei montane tradiționale și netradiționale. Dacă prima se întemeiază pe gospodărie și pe asociațiile gospodarilor, cea de a doua va valorifica la scară mare produsele pe care gospodăriile, singure sau

prin asociații și obști nu le pot fructifica. Premisa Programului național al Muntelui este că România deține una dintre cele mai bune pajiști alpine. Coloana vertebrală a Programului Național al Muntelui este alcătuită din gospodăria țănească, asociații, obști. În cadrul Programului vor fi susținute și microîntreprinderile care valorifică materia primă locală. • Încurajarea păstrării meșteșugurilor tradiționale va deveni politică de stat în România. Susținem scutirea de taxe și impozite a tuturor meșterilor locali și a depozitarilor de cunoștințe în domeniile prelucrării lemnului, al pânzeturilor, stupăritului, prelucrării lânii, pieilor și blănurilor, al confecționării articolelor de îmbrăcăminte tradițională, al preparării rețetelor alimentare tradiționale, al construcțiilor specifice fiecărei zone etnografice a Țării, crescătorilor de animale, pomicultorilor și legumicultorilor din comunitățile montane izolate și nedezvoltate economic. •

Susținerea înființării de ateliere în care copii și tinerii să fie stimulați să învețe și să deprindă meșteșugurile tradiționale, cu atât mai importante la ora actuală, când criza energetică, cea alimentară și războaiele fac ca supraviețuirea comunităților umane să depindă tot mai mult de acest bagaj de cunoștințe și deprinderi care este cel mai bine depozitat în sânul comunităților din zonele montane. • Încurajarea creșterii animalelor la munte, pe pășunile alpine, prin scăderea taxelor și darea în folosință de noi pășuni acolo unde acest lucru este posibil. Astfel, suntem interesați de refacerea ocupațiilor legate de păstorit și reintrarea acestora în circuitul economic și cultural național. Avem în vedere în special produsele și derivatele din lapte și carne, lâna, de la creșterea oilor la industria casnică și modernă alimentară și a

Pagina 157

textilelor (îmbrăcăminte, covoare etc.), precum și a altor industrii, asociate cu creșterea animalelor: cosmetică, a coloranților, a medicamentelor. • Integrarea transhumanței în turismul local, național și internațional, ca fenomen cultural identitar cu valoare economică adăugată mare, în virtutea caracterului artizanal al produselor asociate și a calității materiei prime. • Extragerea prin mijloace legale și judicios analizate a urșilor și lupilor care fac pagube în gospodării și au pierdut frica naturală față de om, în urma interzicerii vânătorii acestora începând cu anul 2016, deoarece prezintă și riscul de a ataca oameni, cum, din nefericire, se întâmplă tot mai des. • Crearea unei rețele de colectare și valorificare inclusiv în afara granițelor a produselor tradiționale

alimentare și meșteșugărești, iar banii rezultați să se întoarcă în comunitățile locale. • Încurajarea activităților tradiționale de tip comunitar, precum claca și șezătoarea, pentru ca acestea să nu mai poată fi încadrate legal la „muncă la negru”. • Încurajarea activităților tradiționale cultural artistice precum horele, obiceiurile din preajma sărbătorilor religioase sau calendaristice, bâlciurile, târgurile, etc. • Instituirea unui proiect cultural național, prin care să se păstreze obiceiurile tradiționale, horele, cântecele, toate evenimentele folclorice, refacerea muzeelor locale în aer liber, a caselor memoriale, organizarea de festivaluri cu tematici locale. •

Interzicerea construirii caselor sau a altor tipuri de construcții care nu se încadrează arhitectonic și peisagistic în stilurile tradiționale românești, corespunzătoare județului sau zonei etnografice locale. • Înzestrarea Poliției și Jandarmeriei cu instrumente speciale de măsurarea a intensității sunetelor, astfel încât să se impună respectarea liniștii publice. Astfel se va asigura atmosfera tradițională sănătoasă, căci lumea satelor montane era o lume liniștită. • Sprijinirea prin mijloace financiare a profesorilor, educatorilor, învățătorilor și mai ales a medicilor care vor să trăiască în comunitățile și localitățile montane. • Asigurarea unui sistem eficient de colectare a gunoiului din zonele montane. •

Eficientizarea măsurilor contra braconajului speciilor de interes cinegetic și a celui piscicol. • Alcătuirea și implementarea unui sistem național de monitorizare permanentă a calității aerului, apei și solului din zona comunităților montane. • Repararea și construirea rețelei de drumuri și șosele, care să asigure pe sub ele sau pe deasupra lor, acolo

Pagina 158

unde terenul o permite, circulația animalelor sălbatice atât pentru siguranța șoferilor, cât și a lor. Incidența accidentelor auto prin coliziune cu animale sălbatice crește de la an la an, din nefericire, la noi în Țară. • Nu se poate vorbi de protejarea civilizației montane românești fără evidențierea bisericilor și mânăstirilor din zonă, care au fost și sunt centrele spirituale ale acestor comunități. Prin urmare se vor face programe de reparare, susținere și conservare a acelor lăcașe de cult care se confruntă cu probleme din cauza distanțelor, izolării și a diverselor lipsuri. • Continuitatea și stabilitatea civilizației montane nu se poate face fără încurajarea demografiei locale prin sprijinirea tinerelor familii, crearea locurilor de muncă și condițiile pentru creșterea și școlarizarea copiilor. Aceasta este, de fapt, una dintre politicile de bază ale AUR, nu doar în cazul civilizației montane, ci și pe plan național.

Partidul AUR și-a asumat deja că împădurim România! În următorii 10 ani vom planta 1.000.000 de hectare de pădure, în paralel cu măsuri drastice pentru oprirea tăierilor ilegale. Asigurăm distribuirea judicioasă a zonelor împădurite pe toată suprafața României. Fondul forestier al României, care include totalitatea terenurilor acoperite cu vegetație forestieră ocupă aproximativ 7 milioane de hectare, conform datelor ultimului Inventar Forestier Național. Adică un procent de aprox. 29% suprafață împădurită, mai mic decât media UE, de 33%. Principala problemă a acestor suprafețe este aceea că avem o distribuție dezechilibrată pe forme de relief. În zonele de câmpie și luncă avem o medie de sub 10% de acoperire cu păduri. În acest sens, vom veni cu un program de oprire a deșertificării Olteniei. În aceste zone trebuie să se concentreze viziunea asupra împăduririlor în România. Arcul Carpatic este, slavă Domnului, bine împădurit. Pădurile protejează în munți cursurile râurilor și malurile lacurilor de acumulare. Castelul de apă al Carpaților este destul de bine protejat de pădurile din etajul montan și pre-montan. Din motive economice strategice - dezvoltarea durabilă a agriculturii și din rațiuni de protecție a mediului

(ameliorarea exceselor climatice de tipul secetelor) promovarea împăduririi terenurilor agricole degradate (neproductive) din zonele de câmpie ar fi o direcție strategică de politică forestieră sănătoasă în România. Concret, propunem execuția unor sisteme de perdele forestiere de protecție cu multiple funcțiuni și amplasamente: •

Protecția câmpurilor agricole: în Câmpia Română (Bărăgan), Câmpia de Vest (Banat) și Lunca Siretului (Moldova). Totul pleacă de la o concluzie tehnico-economică: sistemul de perdele forestiere corect amplasat ocupă doar 5% din suprafața terenurilor agricole protejate. Dar se obține o creștere a producțiilor agricole vegetale cu 20-25%, care compensează cu mult pierderile cantitative din reducerea suprafețelor agricole, cultivate cu vegetale. Reamintim că în perioada 1938-1958 silvicultorii au creat în Câmpia Română-Bărăgan și Dobrogea un sistem de 10.000 ha de perdele forestiere de protecție a câmpurilor agricole, prin care au protejat toate aceste zone agricole de maximă importanță economică pentru Țară. Din păcate, în anii 1962- 1963 acest sistem a fost distrus. Împotriva lui au început să vorbească liderii comuniști (tov. Moghioroș) imediat după moartea lui Marin Drăcea, creatorul sistemului de perdele forestiere de protecție și cel mai prestigios silvicultor al României din toate timpurile. Exemple pozitive: sistemul de perdele forestiere de protecție a câmpurilor agricole din Dobrogea de Sud (Cadrilater), din Republica Bulgaria. Poate fi un bun exemplu pentru România. Stațiunea de cercetări agro-silvice din orașul General Toshevo din Cadrilater are

Pagina 159

numeroase studii valoroase și actuale, despre multiplele influențe benefice ale perdelelor forestiere de protecție asupra câmpurilor agricole. •

Protecția căilor de comunicații împotriva zăpezilor viscolite. În prezent toate șoselele din Muntenia-Oltenia și Dobrogea se înzăpezesc iarna din cauză că vântul viscolește zăpada de pe câmp și o aduce pe drumuri. Se cheltuie mult, repetitiv cu deszăpezirile, în loc să se investească durabil în perdele forestiere de protecție a căilor de comunicații (drumuri și căi ferate). Exemple pozitive: Șoseaua Constanța-Mangalia, bine protejată în mare măsură de perdele forestiere. •

Crearea de perimetre masive de ameliorare a terenurilor degradate. Ca exemplu, statul român poate transfera gestiunea unor terenuri agricole inapte pentru agricultură (din mai multe cauze) din gestiunea Agentei Domeniilor Statului (ADS) - categorie agricol - în gestiunea Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva (RNP-Romsilva) - categorie forestier. Exemplu pozitiv: doar în județul Constanța, prin hotărâre de guvern în anul 2002 s-a transferat astfel de la ADS la RNP-Romsilva o suprafață de aproximativ 4.500 hectare. În maxim 10 ani s-au împădurit 3000 hectare, din acel total de suprafețe. •

Crearea unor perdele forestiere în zonele metropolitane ale marilor orașe, inclusiv în zona metropolitană București. A.U.R. va înființa, prin membrii organizațiilor sale locale, diferite asociații de protecție a mediului silvic, prin care să se promoveze crearea de astfel de plantații forestiere, cu finanțare de la bugetul național sau din fondurile europene ale PNRR. Vom întreprinde măsuri drastice pentru oprirea tăierilor ilegale. Un raport realizat de Curtea de Conturi privind „Situația patrimonială a fondului forestier din România, în perioada 1990 - 2012” arată că din pădurile statului și din cele private s-au tăiat ilegal aproximativ 80 de milioane de metri cubi de lemn, de pe o suprafață de 366.000 ha de pădure, proprietate de stat si privată, fapt care a adus pierderi de circa 5 miliarde de euro. Un alt raport din anul 2021 al Comisiei Europene relevă faptul că țara noastră pierde trei hectare de pădure pe oră, pentru un total estimat de peste 20 de milioane de metri cubi de lemn, tăiat ilegal în fiecare an. Aceasta înseamnă pierderi de 6 miliarde de euro. Soluția este aplicarea consecventă și fără

excepții a legii. AUR susține și va implementa o serie de măsuri pentru stoparea tăierilor ilegale, printre care: •

Asigurarea gospodăririi durabile a pădurilor prin menținerea și îmbunătățirea „Amenajamentului Silvic” ca lucrare de căpătâi a sectoarelor silvic și forestier în România; •

Declararea tăierilor ilegale de material lemnos ca atentat la siguranța națională; •

Crearea unui cadru legislativ special privind regimul silvic;

Pagina 160

•

Înăsprirea drastică a pedepselor pentru delictele silvice, care vor fi încadrate ca infracțiuni; •

Indisponibilizarea (confiscarea) mijloacelor de transport care au servit la producerea infracțiunilor silvice, până la finalizarea cercetărilor; confiscarea acestora și eliminarea prevederilor din Codul Penal care permit redobândirea lor, prin ordonanță președințială; •

Crearea unui corp profesional de elită, care să efectueze controale extinse acolo unde există suspiciuni de tăieri ilegale și să deruleze cercetări penale, sub îndrumarea unor procurori specializați în acest domeniu; •

Măsuri de descurajare a creării de monopoluri asupra prelucrării lemnului și încurajarea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, în special a celor care produc mobilier; •

Interzicerea exportului de material lemnos prelucrat primar, sub formă de cherestea și alte categorii asemănătoare. În privința suprafețelor de apă, partidul AUR demarează o acțiune de decolmatare a lacurilor artificiale și naturale, a iazurilor, râurilor și pâraielor și folosirea lor pentru dezvoltarea pescuitului sportiv sau economic. Primele intervenții ale omului în Delta Dunării datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prin măsurile de realizare a navigației maritime și fluviale pe brațul Sulina, dar care nu au avut un impact major asupra altor funcții ale Deltei. Între anii 1903 și 1960, în așa numita „perioadă a pescăriei”, au fost construite noi canale și lărgite cele existente, cu scopul de a îmbunătăți producția de pește. Între anii 1960 și 1970 („perioada stufului”) s-a întreprins o campanie intensivă de lucrări hidrotehnice, în scopul de a crește producția de stuf și de a facilita recoltarea și transportul acestuia, spre fabricile de celuloză și hârtie de la Chișcani, Brăila. Primele zone mari au fost îndiguite pentru a regulariza și optimiza nivelul apei, un factor

cheie pentru dezvoltarea stufului. Perioada de „cultură a peștelui” dintre anii 1970 și 1980, urmată de cea a „agriculturii”, mai intensă între anii 1983 și 1989 a dus la deteriorarea funcțiilor naturale ale Deltei și la creșterea suprafețelor îndiguite, de la 24.000 ha la 97.000 ha. Impactul antropic produs în special de îndiguirea unor suprafețe întinse, în scopul utilizării pentru agricultură, piscicultură sau silvicultură a generat mutații importante în ecosistemele naturale, prin modificarea regimului hidrologic, având la rândul său ca efect deteriorarea proceselor naturale, a echilibrului ecologic, a funcțiilor tipice zonelor umede și a habitatelor caracteristice. În anul 1990, odată cu declararea Deltei Dunării rezervație a biosferei, lucrările prevăzute în planul de amenajare complexă a acesteia au fost sistate, îndiguirile ocupând 97408 ha, ceea ce reprezintă 27,6% din suprafața actuală a Deltei Dunării (351.000 ha). După 1990, odată cu noile impulsuri și orientări pentru protecția naturii și a mediului înconjurător în Europa de Est s-au ivit noi posibilități și perspective, atât pentru Delta Dunării, cât și pentru Dunărea Inferioară. Astfel, conceptul de restaurare/reconstrucție ecologică a zonelor umede deteriorate trebuie să

constituie obiectul prioritar, alături de cel de conservare a biodiversității și dezvoltare durabilă.