Ediția 2014

Pagina 17

PROGRAM PREZIDENŢIAL PROGRAM PREZIDENŢIAL WWW.TARICEANU.RO WWW.TARICEANU.RO

V. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE ŞI În primul rând, trebuie să dăm o nouă dimensiune diplomaţiei economice. Componenta economică a diplomaţiei trebuie întărită, profesionalizată şi integrată coerent în politicile POLITICA EXTERNĂ publice din România. O a doua dimensiune este cea a întăririi rolului şi locului diplomaţiei parlamentare, atât prin diversificarea contactelor parlamentare, cât şi prin adâncirea celor existente, pe de o parte, dar şi prin încărcarea cu mai multă substanţă a acţiunilor Preşedintele României reprezintă statul român în toate relaţiile acestuia cu partenerii de diplomaţie parlamentară. În acest domeniu cooperarea şi colaborarea dintre legislativ externi. Este, de aceea, foarte important să clarifice de la bun început care este viziunea şi executiv este esenţială, iar locul diplomaţiei este central. O a treia dimensiune este lui cu privire la locul României în lumea contemporană. În viziunea mea, evoluţiile cea a întăririi permanente a legăturilor cu românii din afara graniţelor – atât cu cei din internaţionale din ultimele luni ridică noi provocări şi obstacole în calea României, dar şi comunităţile istorice din vecinătatea noastră, cât şi cu cei care au ales să trăiască în Europa noi oportunităţi pentru sporirea rolului politic, strategic şi economic al ţării noastre în etapa sau pe alte continente. În imensa lor majoritate, aceştia sunt membri cu drepturi depline ai următoare. Pentru asta însă, avem nevoie de o nouă viziune, de înţelegerea şi de afirmarea societăţilor în care trăiesc şi trebuie consideraţi şi ca ambasadori ai românilor în societăţile de clară a interesului naţional în anii care urmează. Trebuie să ne adaptăm şi să răspundem adopţie sau reşedinţă.

provocărilor, să depăşim obstacolele şi să ne păstrăm principiile şi valorile. Este de datoria unui nou preşedinte ca, împreună cu Parlamentui şi cu Guvernul România este un stat de nivel mediu. Ne putem considera cea mai mare dintre ţările României, să deschidă calea unei dezbateri naţionale aprofundate pe aceste teme. Trebuie să europene mici, sau cea mai mică din ţările mari ale UE. România este un stat de graniţă, regândim ansamblul relaţiilor instituţionale care concură la formularea şi executarea politicii atât al NATO, cât şi al UE, deopotrivă o graniţă terestră, cât şi un segment important de externe. Politica externă nu trebuie să fie expresia voinţei şi viziunii unei singure persoane, ci graniţă fluvială – gurile Dunării - şi maritimă, pe coasta de vest a Mării Negre. Şubrezirea trebuie să fie proiectată şi implementată în consens de toate acele instituţii care au vocaţia şi “armistiţiului” dintre Occidentul euro-atlantic şi Rusia face din această graniţă de est un calificarea să o facă. Ministerul de Externe şi serviciul diplomatic trebuie să redevină factorul punct nodal pentru securitatea întregii Europe şi proiectează România într-o nouă situaţie central de reflecţie şi acţiune în politica externă a României. Parlamentul României, Senatul strategică. România este prin excelenţă spaţiul care poate asigura echilibrul strategic între în special, trebuie să reprezinte catalizatorul dezbaterilor pe temele de politică externă care să puterile euro-atlantice şi cele euro-asiatice. Această poziţie aparte a ţării noastre reprezintă valorifice atât potenţialul său politic cât şi resursele creative ale societăţii civile reprezentate nu numai un risc, ci şi o oportunitate, atât pentru România, cât şi pentru aliaţii şi partenerii prin institutele sau asociaţiile cu vocaţie de securitate şi politică externă. Tot Parlamentul şi ei din NATO şi UE. România poate beneficia însă de acest amplasament strategic de prim Guvernul României trebuie să pună la îndemâna instituţiilor abilitate, în frunte cu Ministerul

rang dacă şi numai dacă devine componenta unui front strategic pe linia străvechiului drum de Externe, mijloacele materiale şi umane, indispensabile realizării acestor obiective. al chihlimbarului, unind Marea Baltică cu Marea Neagră. Preşedintele trebuie să realizeze şi să exprime consensul tuturor acestor factori şi voinţa naţiunii. Avem nevoie pentru asta de un nou statut în cadrul ambelor organizaţii, NATO şi UE, precum şi de un complex de relaţii internaţionale globale care să fructifice la maximum România nu poate şi nu trebuie să cultive o viziune selectivă şi fals concurenţială în potenţialul României şi poziţia geo-strategică a ţării noastre, între care relativa independenţă complexul de raporturi de alianţă şi parteneriat pe care a reuşit să-l creeze în ultimele două energetică a României, singura de acest fel în toată Europa centrală şi orientală. Avem nevoie decenii. Parteneriatul strategic cu SUA este o componentă esenţială a acestei reţele, dar asta nu ca vocea clară a unui nou preşedinte, legitim şi respectat atât de concetăţenii săi, cât şi de presupune minimizarea altor parteneriate de acest tip, cum ar fi cel cu Franţa sau cu Polonia; comunitatea internaţională, să exprime poziţii lipsite de echivoc, idei coerente şi proiecte apartenenţa noastră la NATO nu e concurentă, ci complementară în raport cu apartenenţa care să aducă valoare adăugată ansamblului de acţiuni ale Uniunii Europene. noastră la UE; participarea noastră la aceste două mari organizaţii nu anulează, ci întăreşte necesitatea unor politici sub-regionale inteligente şi coezive; interesul naţional predominant Avem nevoie de o nouă viziune atât a obiectivelor şi direcţiilor de dezvoltare ale relaţiilor faţă de UE şi NATO nu exclude, ci potenţează dezvoltarea unor raporturi reciproc avantajoase

internaţionale ale României, cât şi a factorilor care concură la această dezvoltare, asupra pe plan global – evident, în respectul deplin al politicilor agreate cu partenerii noştri strategici. modalităţilor şi stilului în care aceşti factori acţionează. Pentru a realiza aceste deziderate trebuie să căutăm căi de acţiune eficiente şi orientate către rezultate, să dinamizăm România trebuie să îşi creeeze un profil european coerent, care să ţină seama de interesele proiectele în curs şi să găsim proiecte de viitor, să recalibrăm mecanismele instituţionale care naţionale dar şi de experienţa specifică a tranziţiei româneşti, cu toate bunele şi relele sale, concură la desenarea şi executarea politicii externe. Din punctul meu de vedere, diplomaţiei profil care să aducă România în locul pe care geografia şi demografia sa l-au asigurat: nu şi diplomaţilor trebuie să li se recunoască rolul şi locul pe care îl au, atât la nivel conceptual, putem avea pe de o parte a 7-a poziţie ca populaţie şi teritoriu, iar pe de altă parte o pondere cât şi în cel al deciziei şi execuţiei. politică şi performanţe slabe în deciziile europene.

34 35

Pagina 18

PROGRAM PREZIDENŢIAL PROGRAM PREZIDENŢIAL WWW.TARICEANU.RO WWW.TARICEANU.RO

În primul rând, România trebuie să-şi întărească poziţia în interiorul Uniunii Europene, se regăsesc inclusiv în teren, trebuie să găsim ideile şi domeniile care să genereze o dinamică să fie mai activă în discutarea opţiunilor politice asupra prezentului şi viitorului Uniunii susţinută şi sustenabilă în domeniile de cooperare economică, tehnologică şi ştiinţifică, Europene, trebuie să iasă din mentalitatea de ţară candidată şi să intre în starea de stat domenii în care este loc de expansiune a cooperării şi a colaborării. membru, cu voce ascultată şi interese respectate. Avem o provocare majoră în faţa noastră, cea a primei Preşedinţii (pentru România) a Uniunii Europene, în 2019, provocare căreia Coerenţa relaţiei bilaterale cu SUA în contextul relaţiilor multilaterale la care suntem trebuie să-i răspundem cu toate energiile şi concentrarea de care e nevoie pentru a ne achita parte comună este esenţială, putând genera astfel sinergii virtuoase, sinergii care să aducă cu succes de această onorantă sarcină. acel dinamism şi intensitate a relaţiei româno-americane dorite de noi toţi.

În interiorul Uniunii, România trebuie să îşi întărească relaţiile bilaterale cu partenerii România nu poate avea succes global fără a avea coerenţă şi eficienţă în regiunea în care europeni tradiţionali, în primul rând să dea un nou impuls parteneriatului strategic cu Franţa trăieşte. Şi aici suntem sub imperiul dimensiunii noastre specifice - România este cel mai şi relaţiei cu Germania. Privind şi din perspectiva numărului mare de cetăţeni români aflaţi mare stat membru al Uniunii Europene, ca suprafaţă şi populaţie, din Europa de Sud-est. pe teritoriul lor, cooperarea specială cu Italia, Spania şi Marea Britanie trebuie valorificată la Ea poate şi trebuie să devină un pivot al cooperării regionale şi un catalizator al proiectelor potenţial maxim. Trebuie căutate noi dimensiuni ale parteneriatului strategic cu Polonia. Fără o de viitor ale acestei regiuni. Fără o viziune clară şi o acţiune coerentă în aria sa regională, dinamică coerentă a relaţiilor intra-europene, eforturile noastre în Uniune nu pot avea rezultatele România nu poate să-şi valorifice pontenţialul şi resursele astfel încât să poată susţine scontate, nu pot fi eficente şi nu pot, în final, să promoveze cu maximă eficacitate interesele relansarea economică şi dezvoltarea pe care românii ne-o cer. naţionale. Pe de altă parte, trebuie să fim conştienţi de faptul că Tratatul de la Lisabona, cadrul legal al funcţionării actuale a Uniunii Europene, este doar un document de parcurs, şi nu unul Un loc privilegiat, atât din perspectivă istorică cât şi naţional-identitară, îl are relaţia care va guverna Uniunea pentru o lungă durată de timp. De aceea, este necesar să ne pregătim noastră specială cu Republica Moldova. Semnarea de către guvernul de la Chişinău a ideile şi opţiunile pentru viitorul Tratat, printr-o amplă dezbatere naţională, dezbatere din care Acordului de asociere cu Uniunea Europeană evită transformarea Moldovei într-un punctul de vedere al unui preşedinte echilibrat, competent şi responsabil nu poate să lipsească. prizonier al conflictului transnistrean şi deschide noi posibilităţi de cooperare bilaterală, de

aprofundare a legăturilor şi de dezvoltare a proiectelor comune, atât la nivel guvernamental, A doua componentă esenţială a arhitecturii de politică externă a României este statutul dar şi al autorităţilor locale sau chiar a entităţilor individuale, fie ele economice, academice şi său de membru al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, cea mai de succes alianţă de cultură. Iar involuţia recentă a raporturilor dintre ţările noastre şi Federaţia Rusă, precum politico – militară a contemporaneităţii. De la intrarea sa în NATO, acum 10 ani, România şi parteneriatul care se schiţează între Rusia şi Ungaria, face din aceste proiecte comune un şi-a îndeplinit rolul său cu maximum de profesionalism, cu sacrificii umane şi materiale, cu imperativ al interesului naţional. Rolul nostru trebuie să fie de promotor, de facilitator şi conştiinţa că valorile alianţei sunt parte a sistemului nostru de valori. de catalizator al deschiderii Republicii Moldova către UE, pentru a ţese acea reţea care să ancoreze viitorul în Europa al tuturor celor ce trăiesc peste Prut. Sprijinul semnificativ sporit Provocările aflate acum în faţa alianţei sunt multiple: gestionarea securităţii statelor pe care Guvernul României l-a acordat în ultima perioadă Guvernului Republicii Moldova membre, aportul său la creşterea stabilităţii internaţionale şi pregătirea conceptuală creează premisele unei aprofundări de substanţă a parteneriatului politic şi economic. În a apărării în faţa ameninţărilor viitorului. Aceste ameninţări au revenit de curând în această perspectivă se conturează sporirea rolului strategic al României în contextul politicii vecinătatea României, care a fost astfel împinsă în prim planul opţiunilor strategice ale NATO de echilibru şi de securizare a frontierelor între spaţiul euro-atlantic şi cel eurasiatic. pentru perioada imediat următoare. De claritatea şi de promptitudinea răspunsului nostru

la iniţiativele organizaţiei depinde în cea mai mare măsură nu doar statutul României ca În acest context, zona Mării Negre are o importanţă deosebită, şi trebuie să revină în aliat util NATO, ci şi consolidarea propriei noastre securităţi. În timpul conflictului din fosta agenda prioritară de politică externă românească. Obiectivul prioritar al acestei politici Iugoslavie, România a ştiut să se comporte ca un membru NATO de facto şi să reprezinte un trebuie să fie menţinerea controlului UE şi NATO asupra Mării Negre şi a gurilor Dunării pilon de stabilitate şi echilibru în întregul spaţiu sud-est european. Azi, când România este Consolidarea relaţiilor bilaterale, dar şi a cadrului multilateral al cooperării subregionale este membru cu drepturi depline al Alianţei, este cu atât mai necesar să nu precupeţim eforturile azi mai mult decât oricând o prioritate pentru noi. Preşedinţia în exerciţiu a Organizaţiei de vizând întărirea acesteia. Pe toate aceste coordonate, România are capacitatea şi chiar Cooperare Economică la Marea Neagră trebuie să fie un succes. obligaţia unor răspunsuri lipsite de echivoc, are rezervele de energie umană şi intelectuală care să-i permită o voce clară şi puternică. România trebuie să reafirme permanent necesitatea respectării principiilor de drept internaţional, în primul rând cel al inviolabilităţii frontierelor. De aceea, o rezolvare rapidă Relaţia transatlantică nu poate fi concepută în afara jaloanelor Parteneriatului Strategic a crizei din Ucraina, dar şi readucerea pe agenda internaţională a problemelor generate de cu Statele Unite. Dacă, în materie securitară şi politică, rezultatele Parteneriatului Strategic aşa-numitele „conflicte îngheţate” din aria de vecinătate a României, sunt prioritare pentru

36 37

Pagina 19

PROGRAM PREZIDENŢIAL

WWW.TARICEANU.RO

generarea unui mediu de stabilitate şi dezvoltare în vecinătatea noastră estică. Trebuie să spunem clar şi cu forţă – preţul păcii şi al stabilităţii nu trebuie plătit de către victimele agresiunii, ci de către agresori. Rezolvarea acestor conflicte nu se poate face în afara cadrelor stricte ale dreptului internaţional, prin negociere şi acceptare de către părţi a rezultatelor negocierii, şi nu prin presiune, forţă şi recurgerea la subversiune.

În plan regional, nu trebuie să uităm parteneriatul româno-turc – relaţie dinamică şi complexă, care are baze istorice şi repere de viitor. Relaţia noastră cu Turcia are nevoie de o permanenţă de dialog, de dezvoltare şi de găsire a noi domenii de cooperare. De asemenea, relaţia cu Georgia trebuie lărgită din noua perspectivă oferită de semnarea acordului de asociere la UE.

România are interese şi obligaţii în zona Orientului Mijlociu şi a bazinului de Sud al Mediteranei, în primul rând datorită comunităţilor de cetăţeni români sau de origine română care trăiesc în această arie aflată în permanentă schimbare. Trebuie să facem toate eforturile ca vocile moderaţiei să fie auzite, ca drepturile individuale să fie respectate şi dezvoltate, ca pacea să devină o realitate pentru un spaţiu de care ne leagă nu numai istoria, dar şi prezentul. Nu trebuie să acuzăm „Primăvara arabă” pentru „Iarna neagră” ce pare să fi coborât în Libia, Siria şi Irak, ci tocmai regimurile de dictatură negate prin voinţa popoarelor din aceste ţări. Nu trebuie să ne negociem valorile fundamentale ale democraţiei în schimbul unei stabilităţi de suprafaţă, nu trebuie să acceptăm că preţul liniştii este exprimat în represiune. Trebuie să fim parte integrantă, cu idei şi mijloace, în soluţionarea problemelor imense cu care se confruntă această zonă, să fim, încă mai mult decât am fost, activi şi creativi în proiectarea unui viitor stabil, liber şi prosper pentru toţi locuitorii acestei

zone, inclusiv pentru cetăţenii de origine română.

România trebuie să recunoască noua arhitectură internaţională, care a devenit multi- polară şi multi-direcţională. Relaţia istorică cu R.P. Chineză trebuie dezvoltată pe toate laturile sale, iar parteneriatele strategice cu Japonia şi Coreea de sud, precum şi parteneriatul extins cu India, trebuie să fie permanent analizate şi aprofundate. Totodată, afinitatea culturală şi lingvistică cu ţările din America Latină trebuie transformate într-o relaţie de substanţă, care să cuprindă un dialog politic permanent, schimburi economice diversificate şi relaţii culturale solide. Alături de acestea, dezvoltarea relaţiilor economice cu ţări din Asia şi Africa poate oferi un potenţial suplimentar de expansiune economică pentru producţia şi capitalul autohton.

Problemelor globale nu li se pot da decât răspunsuri globale, de aceea, România are nevoie să-şi reafirme vocea în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite. În aceste timpuri în care provocările sunt multiple şi dificile, este tot mai multă nevoie de dialog şi schimb de idei, de întărirea principiilor şi a prevederilor Cartei ONU.

Ca preşedinte al României, voi urmări obiectivele interne şi externe, astfel încât acţiunea mea să exprime cu fidelitate voinţa şi interesele tuturor cetăţenilor ţării, pentru a crea în comun acea forţă solidară fără de care nu putem progresa.

38