Ediția 2015

Pagina 163

bazat pe beneficii definite, cu componentă de asigurare de viaţă, pornind de la specificul unor profesii sau domenii de activitate (sistemul de apărare, ordine publică, dar şi profesii unde prin negociere colectivă se constituie o schemă de pensii, în vederea fidelizării salariaţilor). În acest fel pot fi eliminate nedreptățile create beneficiarilor pensiilor speciale din legea pensiilor publice şi se creează posibilitatea pentru stimularea pe termen lung a profesiilor cu grad mai mare de uzură, dar şi realizarea unei resurse de lichidităţi pentru investiţii.

Sistem de asigurări sociale complexe pentru agricultori și persoane care obțin activităţi ocazionale Problema vârstnicilor fără asigurare de pensie şi de sănătate va fi vizibilă în special după 2025, când persoanele care lucrează în prezent la negru sau nu lucrează deloc vor ajunge la vârste înaintate fără a beneficia de pensii sau de asigurări de sănătate, iar costurile serviciilor minimale pentru ele vor trebui suportate de sistemul de asistenţă socială. Având în vedere rata ocupării formale reduse în agricultură, în condițiile în care lucrătorii în agricultură din România reprezintă 19% din totalul de 11,2 milioane de lucrători din acest sector din UE, dar şi în alte sectoare de activitate – activităţi ziliere sau sezoniere – este necesară creșterea responsabilității pentru veniturile prezente şi viitoare (inclusiv de bătrânețe) a acestor persoane, prin crearea unui sistem complex de drepturi de asigurări sociale (pensii, asigurări sociale de sănătate, şomaj, accidente de muncă şi boli profesionale). PNL propune inițierea unei dezbateri publice având

ca scop crearea unui sistem de asigurări sociale complexe pentru agricultori și persoane care obțin activităţi ocazionale. Acest sistem va permite accesul la servicii medicale, dar şi drepturi de pensie prin stabilirea proporţională a cotelor de contribuţie aferente beneficiarului în funcţie de venitul anual declarat. Principiile acestui pilon de asigurări complexe se bazează pe mutualitate și se constituie pe baza contribuţiilor egale ale contribuabililor şi ale statului, 50% provenind din contribuţiile persoanelor asigurate şi 50% din contribuţia statului la acest sistem, cu stabilirea prin legea bugetului a nivelului contribuției anuale minime. Componenta acestui sistem de asigurări complexe pentru agricultori se bazează pe următoarele principii: participarea obligatorie a tuturor persoanelor fizice cu vârsta cuprinsă între 15 şi 65 de ani care îşi desfăşoară activitatea în sectorul agricol şi care nu beneficiază de alte tipuri de pensie, deschiderea dreptului la pensie pentru limită de vârstă pentru un stagiu complet de cotizare egal celui stabilit în cadrul pilonului public, contribuţii depuse în conturi individuale

în limita a șase salarii minime pe economie plătite anual. Componenta acestui sistem de asigurări complexe pentru persoanele care realizează venituri ocazionale se bazează pe următoarele principii: participarea facultativă a persoanelor care realizează venituri ocazionale; în vederea deschiderii dreptului la pensie a beneficiarilor cu venituri ocazionale, stagiul minim de cotizare (un număr de contribuţii lunare minime, a căror valoare este stabilită anual). Perioadele de cotizare sub durata stagiului complet de cotizare garantează, totuşi, deschiderea dreptului la acces la serviciile medicale pentru perioada contributorie și deschiderea dreptului la un venit ce poate fi acordat (la îndeplinirea condiţiilor legale de pensionare pentru limită de vârstă) în sumă completă sau eşalonat pe o perioadă de timp, proporţională cu venitul acumulat, în condițiile unui stagiu minim. Având în vedere un nivel prognozat de contribuții reduse, este necesară stabilirea unei perioade de maturare a acestui buget, astfel în primii zece ani de la momentul constituirii fondului de asigurări

complexe pentru agricultură și activități ocazionale nu se vor efectua plăţi de pensii, ci doar plata cheltuielilor către sistemul de asigurări de sănătate pentru serviciile medicale de care participantul a beneficiat.

163

Pagina 164

CAPITOLUL 30 – DEMOGRAFIE ŞI POLITICI SOCIALE

30.1 Demografie: să ne reafirmăm ca popor și națiune

Misiunea noastră politică fundamentală este servirea națiunii și a cetățenilor ei. Viitorul națiunii nu poate fi sigur decât în condițiile unei demografii sănătoase. Statisticile demografice din ultimii 25 de ani ne dau motive de maximă îngrijorare: nicicând în istoria sa, România nu s-a confruntat, ca în prezent, cu o scădere atât de rapidă a populației şi cu un ritm atât de crescut de îmbătrânire. Un deficit demografic în creștere a început să producă efecte negative asupra dezvoltării țării și, posibil, asupra afirmării noastre ca popor și națiune în Europa și în lume. Efectele deficitului demografic sunt multiplicatoare, determinând: creșterea ratei de dependență a vârstnicilor față de cei mai tineri; creșterea cheltuielior publice și private asociate acestor dependențe; deficite de calificări profesionale în economie, care pot deveni cronice în circa 5 ani în condiții de menținere a actualului ritm de creștere economică; apariția dezechilibrelor în distribuția resurselor demografice pe populația activă și cea dependentă, pe axa rezidenței rural-urban sau pe piramida vârstelor; apariția dificultăților în stabilitatea rețelei și fluxurilor școlare, în dispersia

construcțiilor școlare și universitare sau în necesarul social de cadre didactice; creșterea cheltuielilor publice cu sănătatea și cu subvențiile pentru menținerea în bună funcționare a serviciului public de pensii și de protecție socială etc. Dincolo de astfel de dezechilibre economice și macrosociale, expresia culturală a deficitului demografic poate deveni dramatică: poporul nostru devine tot mai puțin numeros, relațiile sociale își schimbă conținuturile și traiectoriile din cauza dezechilibrelor din piramida vârstelor, națiunea și forța afirmării ei europene se diminuează. Cheltuielile culturale și economice generate de deficitul demografic au tendința să crească, dar intervențiile publice și resursele disponibile vor scădea, dacă noi nu vom interveni acum. De aceea, vom adapta politicile publice incluzând componenta de îmbunătățire a piramidei demografice în toate programele noastre. Guvernarea liberală optează pentru o schimbare radicală de paradigmă a politicilor demografice.

Pe de o parte, asociem dimensiunea demografică oricărei politici economice, sociale sau culturale cu scopul de a genera condiții care ușurează creșterea copiilor și, implicit, stimularea natalității. Pe de altă parte, politicile noastre poziționează cetățeanul în centrul lor și au ca scop direct creșterea calității vieții. Stimularea natalității și îngrijirea sănătății copilului și mamei sunt obiective politice nobile, pe care le vom urmări cu perseverență. Iată de ce e nevoie urgentă de politici demografice care să stimuleze natalitatea:

Un deficit demografic în creștere

Conform unor estimări curente, populația României a scăzut anual după 1990 în medie cu circa 0,2% din cauza reducerii ratei fertilității și creșterii migrației externe a celei mai active, calificate și antreprenoriale părți a forței de muncă. Sporul demografic a devenit constant negativ (-70.000 de persoane/an), generat nu numai de diminuarea drastică a natalității, ci și de rata mortalității infantile. În 2013 au fost născuți vii 198.000 de copii, cu 10% mai puțin decât în 2008 (222.000) și cu 37% mai puțin față de 1990 (315.000). Migrația economică a românilor a atins cifra de peste 4 milioane de persoane, un număr aproape egal cu totalul actual al salariaţilor din România.

164

Pagina 165

România se află în primele 5 state membre din Uniunea Europeană care vor cunoaşte cel mai rapid ritm de îmbătrânire a populaţiei în următoarele decenii. Mediana vârstei populaţiei va ajunge la 46 de ani în 2030 şi 52 de ani în 2060, de la 39 de ani în 2011. Speranța de viață după vârsta de 65 de ani este de 17,2 ani la femei și de 14 ani la bărbați și va crește în 2030 la 20 de ani la femei și 16,9 ani la bărbați, pentru a ajunge la 23,8 ani la femei și 20,8 ani la bărbați. Acest lucru va determina o creștere a populaţiei vârstnice de la 3,2 milioane de persoane (2007) la peste 5,1 milioane în 2050, ponderea acesteia ajungând la 31,5%, faţă de 14,9% în 2007. Conform estimărilor centrului de demografie al Academiei Române, este posibil ca, în ritmul actual al păstrării fertilităţii de 1,3 copii la o femeie şi fără luarea în calcul a fenomenului migraţiei, populația României să ajungă la circa 15-16 milioane în termen de 45 de ani. Deficitul demografic în creștere generează mari dezechilibre în alte sectoare sociale, mai ales că se cuplează cu politici sectoriale deficitare.

Multiplicarea dependențelor

Scăderea natalității de după 1990, cuplată cu creșterea speranței medii de viață, au dus la o creștere a ratei de dependență cu circa 5% din 2010 până în prezent și va crește cu peste 10% până în 2025. Ponderea persoanelor active nu a crescut în același ritm cu numărul persoanelor inactive, inclusiv al celor pensionate. Din statistica gospodăriilor rezultă că numărul gospodăriilor cu persoane active, de salariaţi și agricultori, este doar cu 15% mai mare decât numărul gospodăriilor cu persoane inactive de șomeri și pensionari (raportul este de 1:0,85), respectiv de circa 2,7 ori mai mare decât numărul gospodăriilor de pensionari, iar fiecare persoană activă din gospodăriile românești trebuie să ofere sprijin economic pentru circa 1,2 persoane inactive. Dependenţele economice individuale din societatea românească actuală sunt mari și în continuă creștere. Astfel, rata de dependenţă economică a vârstnicilor determinată ca raport între persoanele în vârstă inactive (65+) şi populaţia ocupată totală (20 – 64 ani) va crește de la 32 în 2010 la 109 în 2060, în timp ce rata totală de dependență ca raport între populaţia inactivă totală şi populaţia

ocupată va crește de la 131 în 2010 la 217 în 2060.

Axa rural/urban și excedentul rural de forță de muncă

Peste 45% din populația României actuale trăiește în mediul rural și peste 30% din întreaga populație activă adultă a țării lucrează într-o agricultură a cărei producție medie atinge doar 50% din media europeană. În mediul rural și în agricultură dispunem de un excedent de forță de muncă slab calificată, ocupată sezonier, expusă riscului de sărăcie și excluziune socială. Populația din mediul rural dispune de mai puține șanse de a beneficia de o educație de calitate pentru dezvoltarea școlarității și a învățării performante. În medie, după 1990, numai 37% din tinerii proveniți din mediul rural au absolvit liceul (față de 68% din mediul urban) și numai 4-5% din tinerii unei grupe de vârstă (19-21 de ani) din mediul rural au acces la învățământul universitar. Circa 2-5% din cei de vârstă școlară nu se înmatriculează în școli și ajung analfabeți, iar România are cea mai mare proporție de analfabeți din UE. Copiii de etnie romă sunt cei mai dezavantajați în termenii oportunității de a ajunge și a avansa într-o carieră școlară. Din păcate, nici în mediul urban situaţia nu este cu mult mai favorabilă, în special în oraşele mici. Pierderile mari de talente și calificări profesionale din mediul

rural se repercutează negativ asupra economiei naționale (scade productivitatea muncii și cresc costurile redistribuției) și asupra calității vieții tuturor cetățenilor. Fluxurile de elevi și studenți din învățământul românesc vor scădea în ritmuri și mai rapide decât în prezent, iar numărul școlilor și universităților va urma aceeași traiectorie descendentă. Dacă nu

165

Pagina 166

intervenim acum, pe ansamblul sistemului de educație, ar scădea numărul copiilor de vârstă școlară în toate ciclurile școlare cu un ritm de 10% anual, ceea ce ar presupune o redistribuire a cheltuielilor cu personalul didactic şi reducerea numărului de catedre și a rețelei teritoriale a școlilor, care s-ar schimba de la un an la altul. Impactul reducerii numărului de copii asupra fluxului educaţional ar determina instabilitate, centrele de resurse de învățare pentru toți nu ar mai fi uniform atractive pentru investiții pe termen lung, numărul de studenți din universități ar scădea continuu, unele universități ar fi nevoite să se închidă sau să se transforme în alte tipuri de instituții pentru educație de-a lungul vieții. În plus, școlile și universitățile românești s-ar confrunta mai accentuat cu efectele concurenței externe. În următorii 5 ani piața muncii din România se va confrunta nu numai cu o lipsă acută de forță de muncă în general, dar și cu deficite ale calificărilor profesionale: a) un deficit de calificări înalte cu competențe relevante pentru o industrie înalt tehnologizată și un sector al serviciilor consacrate

inovării și dezvoltării tehnologice; b) un deficit de calificări medii relevante pentru producția din industria prelucrătoare, inclusiv de procesare a produselor agricole primare. Astfel de deficite pot fi compensate doar parțial de absorbția de persoane din mediul rural, unde există încă un fond suplimentar de rezervă. Pentru orice tip de compensare a deficitului de forţă de muncă calificată, este nevoie de o schimbare a abordării privind importanţa copiiilor şi a mamei în societate, a suportului pentru familie – economic, medical şi educaţional, inclusiv prin reanalizarea curriculei şi rețelei școlare naționale precum și a suportului acordat pentru încurajarea mobilităţii teritoriale. Avem nevoie în egală măsură de promovarea unei politici publice de diminuare a migrației externe a populației și mai ales a forței de muncă calificate.

Având în vedere cele de mai sus, se identifică mai multe probleme corelate: a) Rata redusă de ocupare – problema reală a numărului redus de persoane contribuabile cu impact în prezent, dar şi care vor fi vulnerabile la vârsta pensionării; b) Rata de productivitate redusă a celor activi cu impact implicit la nivelul salariilor lor; c) Rata ridicată a şomajului în rândul tinerilor cu influenţă asupra migraţiei forţei de muncă active, cu implicaţii complexe asupra demografiei (impact economic negativ – sistemele de asigurări sociale, îmbătrânirea populaţiei, creşterea sporului negativ, încetinirea consumului, creşterea cheltuielilor pe segmentul sanitar şi reducerea celui de învăţământ, cercetare-dezvoltare); d) Riscurile inactivităţii prelungite – neadaptare profesională şi dependenţă de ajutoarele sociale, risc de marginalizare socială a unui procent major din populaţia activă; e) Riscul ridicat de sărăcie al persoanelor angajate, cu impact asupra motivaţiei de a munci.

Cele de mai sus impun acum o nouă politică demografică, pe care noi ne-o asumăm.

Pentru o nouă politică demografică

Partidul Național Liberal își asumă o politică îndrăzneață de creștere demografică, pentru că România are nevoie de măsuri demografice urgente acum, pentru a-și asigura un viitor în siguranță, prin 10 măsuri imediate:

166

Pagina 167

1. Crearea cadrului legal privind armonizarea vieţii de familie cu cea profesională bazată pe politici centrate pe consolidarea vieții de familie şi întărirea rolului social al celor care au în întreţinere persoane dependente, cu accent asupra rolului părinţilor în creşterea copilului şi regândirea sistemului de stimulente pentru familie, inclusiv prin utilizarea formelor de angajare atipică pentru părinţii cu copii sub 3 ani, de suport specializat pentru familia monoparentală etc; 2. Creșterea alocației de stat pentru copii, la 200 de lei indiferent de vârsta copilului, pentru a elimina discriminarea de vârstă între copii; 3. Eliminarea plafonului maxim al indemnizaţiei pentru creşterea copilului pentru cel de al doilea părinte care intră în concediu pentru creşterea copilului, cel puţin 6 luni din durata întregii perioade, pentru sprijinirea implicării egale a partenerilor în creşterea copilului; 4. Dezvoltarea sistemului de educaţie antepreşcolară formală şi a reţelei de bone prin

acordarea de stimulente şi deductibilităţi pentru investiţii şi angajarea de personal atât în sistemul public, cât şi privat; 5. Subvenţionarea organizării de programe de tip „Şcoală după școală“ pentru toți copiii din învățământul primar și secundar inferior (gimnaziu), cu masă şi personal didactic pentru învăţare; 6. Creşterea rolului prevenţiei în privinţa abandonului copilului din motive economice, utilizarea ajutorului focusat pe nevoile copilului şi familiei, acordarea ajutoarelor în produse; 7. Dezvoltarea politicilor de sprijin pentru victimele şi agresorii implicați în violenţa în familie; subvenţionarea de programe integrate complexe pentru persoanele dependente de adicţii, în special pentru copiii şi tinerii dependenţi de alcool şi etnobotanice; 8. Politici proactive de alfabetizare şi învăţare a limbii române prin programe tip „A doua şansă“ pentru persoanele din grupurile vulnerabile, îndeosebi provenind din etniile

conlocuitoare, precum și pentru copiii și tinerii repatriați sau care s-au întors din străinătate, cu plata cheltuielilor de transport şi a unei indemnizaţii de participare; 9. Creșterea calității vieții prin creşterea operativităţii şi eficienţei în corelarea mai bună a sistemului de asistenţă socială cu cel de ocupare; 10. Politici sociale centrate pe familie.

30.2 Politici sociale

Din păcate, în ultimii 25 de ani am asistat la o reducere accentuată a solidarităţii sociale, prin care decalajele economice s-au transpus în decalaje sociale. Clasa de mijloc a fost şi este cea mai afectată de tranziţia la economia de piaţă. Criza financiară a redus-o numeric. Dintr-un clasament european, România ocupă penultimul loc din punct de vedere al ponderii din totalul populației. Polarizarea socială face ca întreaga economie să fie distorsionată: economisirile sunt reduse, consumul este canalizat pe produsele de strictă necesitate, motiv pentru care dezvoltarea pieţei se transferă doar pentru acestea, fără o valoare adăugată mare şi cu o gamă de locuri de muncă disponibile relativ redusă. Însă adevărata problemă constă în adâncirea sărăciei, astăzi 41% (după alte studii 46%) din populaţia României se află în sărăcie sau risc de excluziune socială, fiind pe cel mai jos loc în UE, unde media este de 23%. Ieşirea din sărăcie este un parcurs anevoios generat de lipsa de viziune a Guvernului. Coeziunea socială impune întărirea ţesăturii sociale, prin reducerea disparităţilor flagrante ale

mijloacelor şi veniturilor între clasele sociale, întărirea clasei de mijloc şi creşterea oportunităţilor de

167

Pagina 168

dezvoltare personală. Creşterea gradului de incluziune socială impune găsirea soluţiilor de acces la condiţii de locuire decente, resurse alimentare de calitate, servicii de educaţie, sănătate şi culturale care să permită dezvoltarea umană, în condiţiile în care în prezent 41,7% din populaţie este afectată de unul sau mai multe dintre aceste lipsuri, iar populaţia afectată de lipsuri materiale grave reprezintă 29,4% din totalul populaţiei României. Copiii sunt cei mai afectaţi de deprivarea materială, aproximativ 78% din grupa de vârstă 1-15 ani fiind în această categorie, faţă de o medie europeană de 21%. Numărul celor săraci sau al celor excluşi din punct de vedere social a rămas destul de stabil până în prezent, aproximativ 8,9 milioane de persoane, în condiţiile în care România şi-a asumat reducerea sărăciei pentru 580.000 de persoane, până în anul 2020, ceea ce ar reprezenta 14,7% din populaţia anului 2008 (până în 2013 fiind scoase doar 211.000 de persoane). Din segmentul cel mai vulnerabil se regăsesc familiile cu peste 2 copii.

În prezent, unul din 5 români se confruntă cu sărăcia determinată de venitul insuficient, şi o mare parte din sărăcia bazată pe venit este persistentă, trei sferturi dintre persoanele sărace aflându- se în această situaţie de cel puţin trei ani. O treime din populaţie este afectată de deprivare materială severă, în sensul că nu-şi poate permite să achiziţioneze articole considerate dezirabile sau chiar necesare pentru a duce un trai decent, iar rata sărăciei absolute a crescut în perioada 2008-2012 cu 4,3%, ajungând la 27,7%. Gradul redus de ocupare şi de instrucţie, obligaţiile familiale, căsătoriile şi apariţia copiilor la vârste fragede sunt cauzele acestui procent de persoane aflate în situaţii de risc de excluziune socială şi de sărăcie și, prin urmare, fiecare din aceste cauze trebuie să fie analizată şi găsite soluţii. De aceea, politicile sociale trebuie corelate cu cele de ocupare, de formare profesională şi cu alternative de servicii sociale pentru membrii dependenţi ai familiei. Reanalizarea sistemului actual de prestaţii şi servicii sociale este necesară pentru atingerea

scopului de reducere a dependenţei faţă de acestea şi de creştere a atractivităţii căutării unui loc de muncă, dar şi pentru multiplicarea resurselor de finanțare a serviciilor sociale necesare îmbunătăţirii calităţii vieţii celor aflaţi în nevoie. Asistenţa socială trebuie să devină plasa de siguranţă a fiecăruia din cetăţenii săi şi nu sursa perpetuării unei dependenţe de prestaţii financiare cu trasabilitate redusă. O societate cu şanse egale oferă posibilitatea fiecăruia dintre membrii ei la un nivel de viaţă decent, ceea ce presupune acces la educaţie şi formare profesională, servicii medicale şi mediu sănătos, dar şi la servicii sociale de suport pentru cei vulnerabili. În acest sens, este necesară regruparea politicilor sociale în jurul familiei, dar şi al celor mai vulnerabili dintre membrii comunităţii prin următoarele 5 obiective pentru reducerea sărăciei: 1. Schimbarea diagramei sociale din România polarizată în România incluzivă, cu şanse egale pentru fiecare dintre membrii săi; 2. Reducerea populaţiei sărace cu 580.000 de persoane faţă de 2008 până în anul 2020;

3. Echilibrarea sistemului de beneficii sociale spre servicii sociale, față de prezent, spre prestații financiare; 4. Reducerea disparităţilor sociale între regiunile de dezvoltare şi întărirea mobilităţii persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă; 5. Politicile sociale corelate cu cele de ocupare, de formare profesională şi cu alternative de servicii sociale pentru membrii dependenţi ai familiei.

Respectiv prin aplicarea a 3 principii:

Organizarea serviciilor sociale centrate pe familie precum:

• • Dezvoltarea serviciilor educaţionale şi de supraveghere din învăţământul antepreșcolar,

preşcolar sau de îngrijire a copiilor prin programe after-school, servicii educaţionale şi de suport pentru persoanele cu dizabilități, pentru persoane aflate în stare de dependență față

168

Pagina 169

de terți din motive medicale, simultan cu stimularea fiscală şi de recunoaştere a calităţii de CRS angajatorilor pentru dezvoltarea acestor servicii folosite de proprii salariaţi;

• • Îmbunătățirea cadrului legal privind adopția și cazurile de alienare parentală;
• • Consolidarea sprijinului financiar acordat familiei pentru creșterea copiilor și reducerea

TVA-ului produselor de strictă necesitate pentru copiii provenind din familii cu venituri reduse, în scopul reducerii mortalităţii infantile, a malnutriţiei la copii şi a abandonului şcolar, considerând-o a fi o investiţie în viitorul nostru.

Organizarea serviciilor sociale centrate pe nevoia individuală, în care mediul se adaptează persoanei:

• • Pentru persoanele cu handicap este nevoie de o regândire a întregului sistem de asistenţă

socială, prin analizarea holistică a nevoilor persoanei şi acordarea de servicii integrate de accesibilitate, adaptabilitate, educaţie şi orientare profesională, servicii medicale, de reabilitare şi de îmbunătăţire a capacităţilor funcţionale şi psihice, pornind de la evaluarea iniţială şi urmărind evoluţiile prin evaluările periodice; crearea unui sistem independent de monitorizare a drepturilor persoanei cu handicap;

• • Pentru copiii aflaţi în dificultate:

Æ Reducerea ratei abandonului prin susţinerea familiei; prevenirea situaţiilor de separare a copilului de familie concomitent cu regândirea sistemului de alocaţii financiare şi materiale; Æ Închiderea tuturor vechilor instituții de îngrijire rezidențială cu peste 50 de rezidenți; Æ Întărirea rolului familiei extinse în cazul copiilor cu părinţi plecaţi în străinătate (peste 100.000 de copiii sunt în această situaţie) şi crearea de servicii suport în comunitate pentru familiile cu copii ai căror părinți sunt plecați în străinătate; Æ Îmbunătățirea cadrului legal privind adopțiile copilului și privind intervenția și sancționarea în cazurile actelor de alienare parentală; Æ Crearea unui sistem independent de monitorizare a drepturilor copilului.

• • Pentru persoane fără adăpost:

Æ Cartografierea şi crearea unei strategii privind persoanele şi copiii fără adăpost; Æ Crearea cadrului legal privind persoanele fără adăpost şi dezvoltarea unui sistem de locuințe, cu asigurarea consilierii pentru viaţă independentă timp de un an de zile, ulterior acordarea de spații de locuit cu chirii subvenționate şi încheierea de contracte de solidaritate cu angajatorii care angajează aceste persoane.

• • Pentru persoanele vârstnice:

Æ Reglementarea, dezvoltarea și finanțarea serviciilor personalizate care să respecte nevoile specifice ale persoanelor vârstnice cu nevoi complexe; Æ Utilizarea serviciilor la domiciliu în sistem flexibil adaptat nevoilor persoanei vârstnice; Æ Îmbunătățirea cadrului legal pentru a permite angajarea persoanelor vârstnice cu contracte flexibile, acolo unde experienţa lor este necesară (de exemplu în împărtăşirea de experienţe copiiilor, tip un bunic pentru fiecare);

• • Pentru persoanele depedendente de adicţii, în special pentru narcodependenţi:

Æ Crearea şi finanţarea de servicii pentru aceştia, la nivel local; Æ Subvenţionarea unui program naţional de tratament şi consiliere pe termen lung; Æ Specializarea cadrelor didactice, a lucrătorilor sociali, a poliţiştilor şi a cadrelor medicale

169

Pagina 170

în domeniul prevenirii şi tratamentului adicţiilor, în special a narco-dependenţei şi a consumului de substanţe psihotrope; Æ Campanii publice pe termen lung de prevenire a adicţiilor şi prezentarea impactului negativ al adicţiilor pentru individ şi societate în campanii şcolare dedicate;

• • Pentru victimele violenţei în familie:

Æ Campanii de sensibilizare a elevilor privind egalitatea de gen, tipurile de violenţă domestice şi măsurile ce pot fi luate împotriva agresorilor; Æ Campanii naţionale pentru reducerea violenţei în familie cu 50% în următorii 5 ani – aproximativ 12.000 de persoane/an sunt victimele violenţei în familie şi alţi 11.000 de copii sunt victime ale violenţei în cadrul familiei; Æ Crearea de servicii dedicate victimei – România are de 6 ori mai puţine locuri în adăposturi decât prevede standardul european de 1 loc la 10.000 locuitori; Æ Crearea de servicii de terapie şi schimbare comportamentală acordate agresorilor.

Utilizarea conceptelor moderne de asistenţă socială:

• • Aplicarea principiului acordării priorităţii prevenției şi a susţinerii serviciilor la domiciliu în

cazul situaţiilor potenţiale de abandon, a serviciilor pentru persoane dependente;

• • Reducerea numărului de beneficiari de prestaţii financiare directe şi creșterea numărului

beneficiarilor de servicii sociale, urmărindu-se creşterea gradului de securitate socială, dar și a responsabilității individuale;

• • Promovarea parteneriatului cu furnizorii de servicii sociale şi contractarea acelor servicii

sociale dificil de dezvoltat de administraţia locală;

• • Întărirea rolului serviciilor publice locale de asistenţă socială de a stabili şi promova

strategii de dezvoltare socială locală, de administrator de servicii sociale, respectiv de furnizor de servicii sociale care, prin gradul lor de complexitate, prin costuri sau prin dificultățile de funcționare, depășesc posibilitățile furnizorilor privați sau nu sunt interesante pentru aceștia;

• • Politici coordonate de integrare a persoanelor de etnie rromă;
• • Elaborarea de mecanisme instituţionale flexibile de identificare, evaluare, conlucrare şi

intervenţie pentru cazurile de risc social, inclusiv prin utilizarea serviciilor mobile tip caravană socială pentru acordarea de servicii sanitare, masă caldă și informare asupra drepturilor proprii în comunitățile defavorizate, acordând prioritate copiiilor, vârstnicilor și femeilor;

• • Recunoașterea importanței sociale a profesiilor cu impact social: medici, cadre didactice,

asistenţi sociali, psihologi, terapeuți şi consilieri vocaţionali şi valorizarea activităţii acestora în condiţii de salarizare şi alte drepturi asemănătoare salariaţilor din sistemul penitenciar;

• • Corelarea politicilor de ocupare şi formare profesională alternativă pentru persoane

provenind din grupurile vulnerabile cu piaţa muncii şi acordarea de stimulente financiare angajatorilor şi deduceri fiscale donorilor care finanţează programe de incluziune socială.

170