Ediția 2015

Pagina 155

rural activează în sectoarele nonagricole. Se cunoaşte de asemenea că, în cazul forţei de muncă din agricultură, timpul dintr-un an calendaristic este doar parţial ocupat, iar ca ocupaţii predomină lucrătorii pe cont propriu (52,1%) şi, respectiv, lucrătorii familiali neremuneraţi (41,6%), care de fapt reprezintă practicarea aşa-numitei agriculturi de subzistenţă. Comparativ cu ţările din Uniunea Europeană, România se plasează pe ultimele locuri în privinţa utilizării forţei de muncă din sectorul rural. Se constată în aceste ţări că, datorită modernizării agriculturii, populaţia activă din mediul rural este ocupată preponderent în ramurile neagricole ale economiei. Dintr-o astfel de perspectivă se impune un set de măsuri pentru stimularea transferului forţei de muncă din agricultură. Migraţia forţei de muncă, în special migraţia accentuată a tinerilor profesionişti, medici, ingineri, cei care puteau să întărească clasa de mijloc (peste 60.000 de persoane în ultimii 3 ani, din care peste 17.000 de persoane în sănătate şi asistență socială), reprezintă o altă problemă structurală a ratei ocupării.

Cu toată această migraţie, rata şomajului BIM a rămas relativ constantă în ultimii 2 ani, fiind pentru anul 2013 de 7,3%, care deşi nu este mare comparativ cu alte state membre, trebuie corelată cu rata ocupării (63,8%), cu cea a productivităţii muncii (59,5%) şi cu rata sărăciei în muncă (17,3%), ceea ce plasează România pe ultimul loc din UE la fiecare din aceste capitole. Având în vedere considerentele menţionate, este clară incapacitatea actuală a creşterii ratei de ocupare, pentru atingerea obiectivului stabilit de Strategia 2020, acela de a ajunge la o rată a ocupării de 70%. De aceea sunt necesare măsuri urgente pentru a reduce decalajul faţă de media europeană. Costul neluării unor măsuri este o spirală socială: investiţii mai reduse, locuri de muncă precare, anvelopă fiscală redusă. În ceea ce privește piața muncii, recomandările specifice de țară ale Comisiei Europene vizează: combaterea muncii la negru; promovarea ocupării lucrătorilor mai în vârstă; îmbunătățirea participării pe piața muncii, cât și a gradului de ocupare și a productivității forței de muncă prin revizuirea și

consolidarea politicilor active privind piața muncii, asigurarea de servicii de formare și servicii individualizate și promovarea învățării pe tot parcursul vieții; întărirea capacității Agenției Naționale de Ocupare a Forței de Muncă de a spori calitatea și gradul de acoperire a serviciilor sale, având în vedere și adaptarea administrativă a principiilor regionalizării; combaterea șomajului în rândul tinerilor, implementarea rapidă a Planului Național pentru Ocuparea Tinerilor. Pornind de la principiul că „cel mai bun program social este un loc de muncă “, odată crescută rata ocupării vom reduce şi rata de dependenţă de ajutoarele sociale, nu doar crescând calitatea vieţii persoanelor scoase din zona de dependenţă socială, ci şi creând un aflux de capital social în întreaga economie cu efecte pozitive pentru toţi cetăţenii României. Astfel, misiunea Guvernului în domeniul muncii și protecției sociale este sprijinirea competitivității economice prin susținerea flexibilizării pieței forței de muncă, accesul la programe de formare profesională și oferirea de șanse egale tuturor cetățenilor în vederea reducerii riscului sărăciei.

Reformarea pieței muncii și a politicilor sociale se impune cu necesitate atât pentru o parte din statele dezvoltate, cât și pentru noile state membre ce încearcă să reducă decalajele, așadar și pentru România. Principiile pe care Guvernul PNL le va afirma prin politicile sale în domeniul ocupării forței de muncă sunt: l Crearea de locuri de muncă și încurajarea muncii; l Creșterea ratei ocupării și reducerea sărăciei persoanelor active; l Egalitate de șanse și de oportunități prin sprijinirea categoriilor vulnerabile; l Echitate;

155

Pagina 156

l Sprijinul familiei, având ca obiectiv responsabilizarea în vederea atingerii unui nivel de viață decent și creșterea responsabilă a natalității; l Întărirea țesăturii sociale a comunității.

Plecând de la aceste principii, având în vedere contextul actual, PNL îşi asumă pentru următorii 5 ani următoarele 7 obiective strategice în ceea ce privește reformarea pieței muncii din România: l Diminuarea cu 5% a șomajului în rândul tinerilor și a numărului de tineri din categoria NEETs (care nu sunt în ocupare, educație sau formare, aproximativ 16,8%); l Creşterea ratei ocupării persoanelor vârstnice cu 10%; l Îmbunătățirea participării pe piața muncii în rândul persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile, în special a femeilor, a persoanelor de etnie rromă şi a persoanelor cu handicap; l Reducerea ratei sărăciei în muncă şi creşterea atractivităţii participării la piaţa muncii a persoanelor din grupurile vulnerabile; l Creşterea calităţii şi productivităţii muncii prin educarea şi formarea continuă a forţei de muncă;

l Promovarea adaptabilităţii profesionale şi a antreprenoriatului; l Flexibilizarea legislației muncii pe principii de flexicuritate.

În vederea îndeplinirii obiectivelor legate de ocupare şi creşterea capitalului uman, PNL propune următoarele 10 măsuri care pot fi implementate în perioada viitoare: 1. Îmbunătăţirea accesului la piaţa muncii a tinerilor, prin implementarea Planului Național pentru Ocuparea Tinerilor și a Programului European „Garanția pentru Tineri “, a programelor UE referitoare la tineri, la persoanele vulnerabile, la persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă (FSE, FEG, Programul european pentru ocupare și inovație socială – EASI ș.a.): a) acordarea de facilități angajatorilor care creează noi locuri de muncă pentru tineri; b) acces la credite pentru locuință și studii cu rate ale dobânzilor accesibile și restituibile pe termen lung, garantate de stat; c) acordarea consilierii vocaţionale şi a informării primare privind drepturile şi obligaţiile salariatului de la clasa a V-a şi introducerea în programa şcolară a realizării unui număr de ore de practică vocaţională, în funcţie de opţiunile de carieră ale elevului; d) utilizarea fondurilor structurale şi a Garanţiei pentru Tineri într-un mod eficient şi coordonat; e) stimularea antreprenoriatului tinerilor prin

scheme de garanţii şi facilităţi fiscale şi administrative; f) promovarea egalităţii de şanse şi a incluziunii pe piaţa muncii prin integrarea persoanelor aparţinând unor categorii defavorizate, vulnerabile, corespunzător cu pregătirea, capacităţile şi aptitudinile lor; 2. Flexibilizarea cadrului legal privind relaţiile de muncă în contextul implementării principiului flexisecurităţii, corelat cu modificarea şi completarea legislaţiei muncii prin introducerea şi recunoaşterea contractelor de muncă flexibile sau atipice – teleworking, green jobs, economie socială şi a contractelor de membru cooperator, utilizarea formelor de angajare atipică pentru angajații cu persoane dependente în familie, întreruperi ale activității din motive familiale, a muncii cu timp parțial involuntar (involuntary part-time employment) pentru creșterea ratei de ocupare, în special a femeilor, și cu precădere a celor rrome; 3. Îmbunătăţirea echilibrului dintre viața personală şi cea profesională şi scăderea incidenței ridicate a inactivității și a activităților ocazionale, a femeilor, şi în special a celor rrome: a) îmbunătăţirea cadrului

legislativ pentru creşterea atractivităţii investiţiilor în facilitățile de îngrijire a copiilor și a persoanelor dependente; b) coordonarea serviciilor de formare profesională a celor de ocupare cu cele de

156

Pagina 157

asistenţă socială pentru familie; c) acordarea de indemnizaţii de studii participanţilor la cursuri de tip „A doua şansă “; d) campanii de informare privind drepturile şi facilităţile existente în comunităţi sărace şi de rromi; 4. Creşterea operativităţii şi eficienţei în corelarea mai bună a sistemului de asistenţă socială cu cel de ocupare. Astfel, pentru reducerea ratei sărăciei în muncă sunt necesare măsuri active de completare a veniturilor din muncă cu servicii şi beneficii sociale, prin decontarea directă a costurilor de transport la şi de la locul de muncă, cursuri de adaptare profesională la locul de muncă şi de completare a veniturilor obţinute din muncă cu indemnizaţia de şomaj, respectiv a cheltuielilor cu gospodăria. De asemenea, în privinţa salariaţilor bugetari, PNL propune implementarea legislației privind salarizarea unitară în sistemul public; 5. Modernizarea sectorului agricol, extinderea activităţilor economice în mediul rural (serviciile şi mica industrie) şi asigurarea sustenabilității pe termen lung a zonelor rurale concomitent cu

creșterea ratei ocupării în rândul persoanelor din mediul rural, prin: a) adoptarea legii meșteșugurilor, care să susțină realizarea de întreprinderi sociale în mediul rural pentru dezvoltarea economiei locale şi care să se dezvolte pornind de la moştenirea tradiţional-culturală a regiunilor; b) îmbunătățirea accesului la educație și formare profesională continuă pentru tinerii din mediul rural prin: acordarea de facilități pentru profesorii care lucrează în mediul rural, creșterea numărului de locuri finanțate pentru programe de tip „A doua șansă“ și de educație remedială de tip „School after school“; Finanțarea unor cursuri de seară pentru micii fermieri/antreprenori etc. (în funcție de interesul identificat în comunitate); c) îmbunătățirea accesului la programele cu finanțare europeană pentru creșterea calității vieții din mediul rural prin înființarea, la nivel de comună/unitate administrativ- teritorială din mediul rural, a unui program de susținere prin burse – posibil creditare, a tinerilor din comună care urmează studiile universitare și care ar putea să revină ulterior în comunitate; d) simplificarea procedurilor de aplicație și prin dezvoltarea unui mecanism financiar care să asigure

autorităților locale sărace banii pentru co-finanțare; 6. Creşterea ratei de ocupare a persoanelor cu handicap prin înființarea unui fond destinat programelor de ocupare a persoanelor cu handicap, precum și a serviciilor de angajare asistată și sprijin (pentru integrarea) pe piața liberă a muncii acordate persoanelor cu dizabilități: a) îmbunătăţirea sistemului educaţional şi de formare profesională, cu precădere pentru persoanele cu dizabilităţi, prin monitorizarea formării profesionale (inițială, continuă, reconversia profesională), sistem bazat pe opțiunea persoanei cu handicap de a alege, în conformitate cu potenţialul ei funcţional; încadrarea în muncă, ocuparea, promovarea, precum şi condiţiile de muncă specifice persoanelor cu dizabilităţi; b) utilizarea economiei sociale ca al treilea sector prin care barierele sociale se reduc pentru cei mai vulnerabili dintre cetăţeni și stimularea antreprenoriatului social; c) facilitarea accesului la mediul fizic, informațional și comunicațional, în scopul asigurării protecției, sănătății și securității la locul de muncă; d) stimularea antreprenoriatului persoanelor cu handicap

prin scheme de garanţii şi facilităţi fiscale şi administrative; e) stimularea dezvoltării unei reţele de profesori de sprijin și consilieri de carieră pentru grupurile vulnerabile; 7. Creșterea ratei de ocupare în rândul populației vârstnice prin stimularea angajatorului, prin acordarea de deduceri fiscale, pentru angajații care mai au 5 ani până la împlinirea vârstei de pensionare sau pentru angajații ce au ajuns la vârsta de pensionare, dar doresc în continuare să fie activi în câmpul muncii, pentru longetivitatea angajatului și păstrarea în câmpul muncii a acestuia de către angajator; 8. Elaborarea unei strategii pe termen scurt și mediu pentru revenirea în țară a forței de muncă românești și inițierea unor dezbateri publice privind schimbarea fluxului migrator prin analizarea politicii imigraţioniste din statele candidate, respectiv state terţe, pentru personalul calificat şi de vârstă activă, corelat cu necesarul de forţă de muncă pe sectoare de activitate, după consultarea partenerilor sociali reprezentativi la nivelul sectorului de activitate, având în vedere piramida vârstelor

şi evoluţia demografică;

157

Pagina 158

9. Modernizarea sistemului de ocupare: mai puţin birocratic, mai ancorat în realitate şi mai aproape de beneficiar – mai puţin axat în „a da“ şi mai focusat pe „a face“ şi „a verifica implementarea“ – corelat cu investiţii măsurabile în formarea profesională continuă, incluzând, formarea profesională a angajaţilor, cu accent special pe aceea a persoanelor din grupuri vulnerabile (zonele rurale şi persoanele inactive), operaţionalizarea comitetelor sectoriale, realizarea de studii privind corelarea cererii cu oferta pe piaţa muncii şi estimarea necesarului de calificări; măsuri de susţinere a tranziţiei din şomaj sau inactivitate în starea de ocupare; 10. Sprijin financiar acordat angajatorilor pentru investiţii în tehnologii noi, cu grad redus de poluare şi de expunere la accidente de muncă și boli profesionale.

Dialogul social și interetnic

Criza financiară şi evenimentele din ultima perioadă din Europa (creşterea radicalizării discursului xenofob, segregarea rasială şi atentatele teroriste) ne arată evoluţiile sociale rapide care au loc sub ochii noştrii şi cărora răspunsurile clasice nu le mai fac faţă. Solidaritatea socială, întărirea ţesăturii sociale şi familiale nu pot fi realizate în absenţa dialogului instituţionalizat. Avem mai mult ca oricând nevoie de o platformă reală de dialog social, în care nu doar poziţionările clasice de tip angajat-angajator să se audă, dar în care să fie înglobate structurile societăţii civile – ale reprezentanţilor grupurilor vulnerabile (apartenenţă la un grup etnic, vârstă, handicap, victime ale traficului de persoane, azilanţi şi refugiaţi), ale reprezentanţilor grupurilor minoritare (orientare sexuală, religioasă) –, astfel încât răspunsurile acestuia să fie cât mai aproape de principiile societăţii incluzive. PNL este susținătorul și partenerul dialogului social și va dezvolta pârghiile instituționale care să permită consultarea și implicarea partenerilor sociali și a societății civile în soluționarea

problemelor economice, sociale, de mediu și culturale ale societății românești. În acest sens, obiectivele sunt: 1. Restabilirea rolului instituţiei dialogului social de componentă fundamentală a statului de drept şi a democraţiei; 2. Restabilirea legăturilor cu componentele societăţii pentru a reconsolida legăturile de încredere dintre cetăţeni, precum şi pe cele dintre guvernanţi şi guvernaţi.

Măsurile de atingere ale acestora sunt: 1. Întărirea capacităţii instituţionale a dialogului social, prin implicarea partenerilor sociali (sindicate, patronate, ONG-uri) în actul decizional; 2. Completarea structurii tripartite a comisiilor judeţene de dialog social cu reprezentanţii societăţii civile de la nivelul judeţului; 3. Crearea la nivelul fiecărui consiliu local a unei comisii de dialog social cu reprezentanţii locali ai salariaţilor, angajatorilor şi minorităţilor (religioase, etnice, sexuale etc.) pentru discutarea problemelor de natură socială, economică şi de mediu; 4. Revitalizarea Consiliului Național Tripartit pentru Dialog Social; 5. Deblocarea activității Consiliului Economic și Social; 6. Înființarea Oficiului de Mediere și Arbitraj al conflictelor de muncă.

158

Pagina 159

CAPITOLUL 29 – PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Astăzi, doar 4,3 milioane de salariați susțin 5,184 milioane de pensionari și beneficiari de indemnizații plătite de Casa Naţională de Pensii Publice, cu o rată nesustenabilă de dependență de peste 1,3 pensionari și beneficiari de indemnizații pentru fiecare salariat. Aceasta generează un deficit al sistemul de pensii de aproximativ 3 miliarde de euro în fiecare an, datorii care se transmit generațiilor următoare, costuri care cresc an de an pe fondul îmbătrânirii populației și al resimțirii decalajului de dezvoltare al României față de celelalte state membre ale UE. Efectele negative asupra sustenabilităţii financiare a sistemului public de pensii datorate îmbătrânirii populaţiei sunt determinate în principal de: rata redusă a ocupării persoanelor active, creşterea speranţei de viaţă a populaţiei, scăderea natalităţii şi, nu în ultimul rând, creşterea migraţiei. Criza financiară a agravat şi mai mult problema reprezentată de îmbătrânirea populaţiei, astăzi toate sistemele de pensii se confruntă cu dificultăţi mari în a-şi îndeplini promisiunile privind pensiile, din cauza creşterii şomajului, a diminuării creşterii economice, a creşterii nivelurilor datoriei publice şi a

volatilităţii pieţelor financiare. Sistemul de pensii din România, față de alte state, se confruntă şi cu efectele negative ale unor măsuri luate pentru a oferi alternative la reducerea locurilor de muncă, precum: pensionările anticipate masive în anii ‚90, care au redus numărul de contribuabili cu circa 5% şi au majorat numărul de pensionari cu peste 16%; creşterea masivă a pensionărilor datorată încadrării în grupe superioare de muncă; uşurinţa cu care s-au obţinut pensionările de invaliditate fără bază legală. Rezultatul acestor măsuri este că astăzi mai mult de o cincime din pensionari (21,5%) au beneficiat de o formă de pensionare timpurie și doar 72,7% dintre pensionari şi-au încetat activitatea ca urmare a îndeplinirii condițiilor legale de vârstă și vechime. Vârsta medie la data pensionării a fost de 56,9 ani, cea mai mică din UE, mult sub cerința legală din prezent de 64,5 ani pentru bărbați și 59,5 ani pentru femei. În 2014, la fiecare persoană de peste 65 de ani existau 5 persoane apte de muncă (15-64 de ani), dar mai puţin de o persoană era salariat care plătea contribuţii pentru sistemul public

de pensii. Rata de ocupare în rândul pensionarilor este una dintre cele mai mici din UE, doar 20,9% dintre pensionari au fost/sunt după pensionare persoane ocupate, iar dintre aceştia majoritatea covârşitoare a pensionarilor ocupaţi lucrau în sectorul agricol (97 %) şi aveau statut profesional de lucrător pe cont propriu sau lucrător familial neremunerat (98,5%), doar 1,5% au lucrat/lucrează ca salariaţi. De asemenea, sunt peste 272.000 de persoane care nu primesc pensie și nici nu au contribuit vreodată la un fond de pensii. Cu o pensie medie în sistemul public de pensii de 811 lei, din care peste 10% sunt beneficiari ai indemnizaţiei sociale pentru pensionari (pensie minim garantată), rata medie de înlocuire a venitului salarial prin pensie ca raport între pensia medie realizată anual şi venitul mediu salarial (brut sau net) realizat în acelaşi an este de 0,57. România se află în primele 5 state membre UE care vor cunoaşte cel mai rapid ritm de îmbătrânire a populaţiei în următoarele decenii. Mediana vârstei populaţiei va ajunge la 46 de ani în

2030 şi 52 de ani în 2060, de la 39 de ani în 2011. Speranța de viață după vârsta de 65 de ani este de 17,2 ani la femei și de 14 ani la bărbați și va crește în 2030 la 20 de ani la femei și 16,9 ani la bărbați, pentru a ajunge la 23,8 ani la femei și 20,8 ani la bărbați. Acest lucru va determina o creștere a populaţiei vârstnice de la 3,2 milioane de persoane în 2007 la peste 5,1 milioane în 2050, ponderea acesteia ajungând la 31,5%, faţă de 14,9% în 2007. Dacă în 1990 la fiecare salariat existau 0,4 pensionari, raportul s-a inversat începând din 1998, iar în prezent la fiecare salariat sunt 1,3 pensionari; la orizontul anului 2060, la fiecare salariat vor fi 1,5 pensionari. În cifre absolute, în anul 1990 erau 3,58 milioane de pensionari și 7,997 milioane de

159

Pagina 160

salariati, iar astăzi sunt 5,184 milioane de pensionari (cu un milion mai puțin decât în 2001) și 4,4 milioane de salariați. Rata de dependenţă economică a vârstnicilor determină că raportul între persoanele în vârstă inactive (65+) şi populaţia ocupată (20-64 de ani) va crește de la 32 în 2010 la 109 în 2060, în timp ce rata totală de dependență ca raport între populaţia inactivă totală şi populaţia ocupată va crește de la 131 în 2010 la 217 în 2060. În ipoteza menţinerii fertilităţii la 1,3 copii la o femeie şi fără a lua în calcul fenomenul de migraţie, populaţia României este estimată a fi în 2050 de 16,083 milioane de persoane (prognoza medie). Contrar imaginii generale, plata pensiilor ne costă aproximativ 7% din PIB anual (din care 1% PIB cu pensiile de invaliditate şi tratamentele de reabilitare medicală), ponderea cheltuielilor cu pensiile fluctuând în ultimii 10 ani între 6 și 7% din PIB, una din cele mai mici din UE, unde cheltuielile cu pensiile au reprezentat în medie 12% din PIB, în timp ce la nivelul UE 15, media acestor cheltuieli a fost de 12,5% din PIB. Totuși, deficitul bugetului de pensii a crescut an de an, încă de la începuturile

actualului sistem de pensii în 2001, singurii ani fără deficit fiind 2007 și 2008, cheltuielile au depășit veniturile constant, înregistrându-se deficite de la 1,005 miliarde de lei în 2001 la 12,4 miliarde de lei în 2013. Îmbătrânirea populaţiei afectează toate structurile sociale şi bugetare, de la reducerea PIB-ului potenţial, la presiunea pe bugetele speciale şi la schimbarea ponderii consumului şi al tipului de produse şi servicii căutate. Pe fondul scăderii populaţiei tinere, perspectiva menţinerii unei baze de contribuţie solidă pentru bugetul de stat şi fondurile de asigurări sociale va scădea vertiginos. Costurile nereformării sistemului de pensii sunt mari și nu se opresc la aceste cifre: a) scăderea numărului de contribuabili, rata de scădere în perioada 2010-2060 fiind estimată la peste 16%; creşterea numărului de pensionari, rata de creştere estimată pentru intervalul 2010-2060 fiind de peste 15%; b) accentuarea deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat, estimându-se că în anul 2050 deficitul, ca procent din PIB, poate ajunge la circa 12%; c) reducerea cu 59% a nivelului mediu

al beneficiilor din sistemul public de pensii pentru a menţine sustenabil sistemul de pensii din punct de vedere fiscal (dacă vârsta de pensionare şi structura actuală a sistemului nu se modifică); d) reducerea ratei medii nete de înlocuire, de la 48,9% în 2010 la 23% în 2050, dacă se optează pentru reducerea beneficiilor, în scopul menţinerii echilibrului financiar al sistemului public de pensii.

Obiectivele PNL în domeniul pensiilor sunt: 1. Creşterea ratei de sustenabilitate a sistemului de pensii şi reducerea poverii financiare pentru persoanele active prin măsuri active de ocupare (creșterea ratei de ocupare la 70% până în 2020 și schimbarea mecanismelor de imigrare pentru îmbunătățirea fluxului migratoriu pentru persoanele calificate în domeniile neacoperite de forța de muncă internă); 2. Îmbunătăţirea nivelului de înlocuire a venitului la bătrâneţe pentru pensionari, având în vedere piramida demografică actuală; 3. Întărirea încrederii în sistemul de asigurări sociale prin definirea beneficiilor la finalul perioadei de acumulare.

Măsurile de atingere ale acestora sunt: Pilon 1 – Pensia publică Singura modalitate de a echilibra structural sistemul de pensii este creşterea bazei de contribuabili prin creșterea numărului de salariați și, implicit, îmbunătățirea raportului de dependență. Acest lucru poate fi realizat prin:

• • Creşterea ratei de ocupare a persoanelor vârstnice prin: a) locuri de muncă subvenţionate

pentru pensionari; b) susţinerea antreprenoriatului în rândul persoanelor de peste 50 ani; c) subvenţionarea programelor de formare profesională şi recalificare pentru persoane

160

Pagina 161

vârstnice; d) introducerea serviciului de consiliere înainte de pensionare pentru asigurarea unei „evoluări line“ către pensionare; creşterea treptată şi egalizarea vârstei de pensionare pentru bărbaţi şi femei;

• • Reducerea numărului pensionărilor anticipate;
• • Preluarea de către bugetul de stat a prestaţiilor de asigurări sociale noncontributive –

ajutorul de deces, biletele de tratament balnear, biletele de odihnă, indemnizaţia de însoţitor acordată invalizilor de gradul I.

Pentru îmbunătăţirea ratei de înlocuire a venitului pentru vârstnici (diferența dintre venitul din perioada activă şi pensie), măsurile pe care le propunem sunt:

• • Creşterea responsabilităţii individuale: toleranţă zero faţă de munca la negru și urmărirea

virării contribuţiilor (prin cardul de asigurat, inclusiv prin plata directă a acestora de către beneficiar);

• • Multiplicarea resurselor de venit pentru bătrâneţe, prin sistemul de asigurări multipilon,

în scopul obţinerii unui venit decent corelat cu nevoile multiple ale persoanelor vârstnice.

Promovarea unei dezbateri publice privind veniturile de înlocuire la vârsta pensionării în sistemul multipilon bazat pe noi principii Vom lansa în dezbatere publică, în vederea creşterii sustenabilităţii sistemului public de pensii şi reducerii efectelor directe ale îmbătrânirii populaţiei și ale migraţiei forţei de muncă schimbarea principiilor care guvernează sistemul public de pensii, de la un sistem de tip Pay As You Go (P-Y-G) la un sistem de conturi individuale de economisire prin investiţii prudenţiale, centrat pe principiul contributivității, al responsabilității individuale şi al definirii şi garantării beneficiilor. În acest sens, este necesară asigurarea de măsuri de atenuare a costurilor reformei, fără afectarea veniturilor beneficiarilor în plată sau cu perioadă de acumulare mică pe toată durata perioadei de tranziție. În prognoza creşterii ratei de ocupare la 70% până în anul 2020 şi a creşterii ratei de dependenţă ca urmare a ieşirii la pensie a generației 1968-1969-1970, perioada de tranziţie calculată este de aproximativ 20 de ani.

Având în vedere perioada lungă tranzitorie între cele 2 sisteme, cel actual bazat pe sistemul P- Y-G și cel bazat pe conturi individuale cu capitalizare, sunt necesare soluții pentru minimalizarea impactului asupra deficitului bugetului de stat fără a reduce nivelul de viață al pensionarilor și a viitorilor pensionari pe toată durata perioadei de tranziție, prin colectarea unor fonduri de rezervă pentru sistemul public de pensii și asumarea unor costuri suplimentare suportate de la bugetul de stat pentru întreaga perioadă de tranziție. Este o soluție dificilă, care implică un acord transpartinic pentru asigurarea fondurilor bugetare și asumarea reformei sistemului public de pensii. Trebuie, însă, să avem în vedere disfuncțiile sociale și costurile neluării acestor măsuri pe termen mediu și lung. Sistemul de pensii bazat pe capitalizare în conturi personale va asigura posibilitatea pensionării atât pentru limită de vârstă, cât şi pensii anticipate sau pentru invaliditate/incapacitate ori pensii de urmaş/supravieţuitor, precum și garantarea unei indemnizații minime garantate, ca formă de compensare acordată tuturor celor care nu se califică pentru celelalte scheme de pensii. Diferența

în plată față de suma rezultată din participarea la sistemul de asigurări de pensii va fi acordată de la bugetul de stat, respectiv de la bugetul de asigurări de sănătate (pensia de invaliditate) sau bugetul de asigurări de accidente de muncă și boli profesionale (pensie de invaliditate, pensie de urmaș), dacă invaliditatea a rezultat ca risc acoperit de aceste fonduri.

161

Pagina 162

Schimbarea principiilor sistemului public de pensii va fi făcută doar după consultări cu toate părțile implicate, reprezentanți ai asociațiilor de pensionari, sindicate, patronate, actori instituționali europeni și după realizarea de analize de impact și modelare sistemică, luând în considerare variabilele macroeconomice cunoscute pentru a permite elaborarea unei reforme fundamentate, capabile să reducă decalajul dintre analiza calitativă şi cea cantitativă a sistemelor de pensii.

Pilon 2 – Pensii private obligatorii Iniţiat ca un sistem bazat pe contribuţii definite, este necesară: 1. Întărirea încrederii participanţilor în sistemul de pensii private obligatorii prin:

• • Adoptarea legislaţiei privind plata pensiilor obligatorii private;
• • Protejarea drepturilor participanţilor prin reglementarea a trei tipuri de fonduri de pensii

administrate privat, cu profil de risc diferit, denumite generic conservator, echilibrat şi dinamic, pentru ca aderarea să se facă în condiţii cât mai transparente;

• • Detalierea şi diversificarea formelor de plată şi a condiţiilor în care se pot obţine, în cazul

pensionării de invaliditate pentru afecţiuni care nu mai permit reluarea activităţii;

• • Adecvarea capitalului social al administratorului pentru îndeplinirea cerinţelor minime de

solvabilitate.

2. Lărgirea bazei participanţilor la sistemul de pensii private obligatorii, prin modificarea prevederilor legale privind modalitatea prin care dobândesc calitatea de participant la sistemul de pensii private:

• • Cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, precum şi funcţionarii publici cu

statut special din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;

• • Crearea posibilităţii aderării voluntare a persoanelor de peste 45 de ani, care să adune

un minim de 60 de luni de contribuţii pentru deschiderea dreptului la pensie.

Pilon 3 – Pensii private facultative Pentru lărgirea numărului de participanți la sistemul de pensii private facultative PNL propune următoarele măsuri:

• • Acordarea unui regim egal de deductibilităţi fiscale pentru asigurările de viaţă plătite sub

formă de pensie, cu regim fiscal echivalent pilonului 3 de pensii;

• • Posibilitatea diversificării portofoliului de investiţii (SMART economy), cu impact asupra

creării de locuri de muncă sustenabile şi a finanţării cercetării şi dezvoltării;

• • Posibilitatea majorării plafonului maxim de contribuție raportat la venitul net pentru

participanții cu vârstă de până la 5 ani, până la atingerea vârstei de pensionare de la 15% la 25%.

Sistemul de pensii ocupaţionale PNL susţine inițierea unei dezbateri vizând introducerea sistemului facultativ de pensii ocupaţionale, prin statutul profesional şi/sau contractul colectiv de muncă aplicabil, bazat pe contribuția asiguratului și a angajatorului (inclusiv a statului, acolo unde angajatorul este statul),

162