Ediția 2024

Pagina 17

Energie și resurse naturale: eficiență economică și imperative strategice

Sectorul energetic și al resurselor naturale este unul vital pentru România și pentru întreaga Europă, mai ales în contextul actualelor tensiuni geopolitice mondiale, care își au unul dintre principalele epicentre atât de aproape de granițele noastre. Din acest punct de vedere, politicile publice din domeniul energiei trebuie să răspundă corect și eficient mai multor provocări, care sunt doar aparent contradictorii, ele constituind, în esență, un tot unitar. Avem de a face, pe de o parte, cu necesitatea de a reduce costurile cu consumul de energie, care reprezintă o povară tot mai mare atât pentru persoanele fizice, cât și pentru companii. Această reducere a costurilor trebuie obținută atât prin scăderea propriu-zisă a prețurilor, rezultat al eficientizării activităților de producție, distribuție și furnizare, cât și prin creșterea eficienței energetice, respectiv prin capacitatea de a spori confortul locativ și productivitatea industrială în condițiile reducerii consumului de energie, ținând seama și de politicile de mediu ale Uniunii Europene.

Însă imperativul reducerii costurilor cu energia trebuie coroborat cu cel al întăririi securității alimentării cu energie și cu cel al diversificării raționale a surselor de aprovizionare. Aceste obiective nu pot fi atinse decât prin investiții masive de capital, investiții care, în timp, trebuie recuperate. Nu trebuie să ne temem de aceste investiții și de costurile lor, pentru că ne vor aduce beneficii importante pe termen mediu și lung, chiar dacă, în primă instanță și pe termen scurt, costurile sunt cele care ies în evidență, iar costurile nu sunt niciodată populare.

Nu în ultimul rând, adeziunea noastră la Uniunea Europeană și la Alianța Nord-Atlantică înseamnă adeziunea la un set de valori politice, legate de democrație, stat de drept, domnia legii și respectarea drepturilor omului, care transcend imperativele strict economice. Nu abdicăm de la angajamentele noastre legate de valori pentru a obține gaze naturale mai ieftine în orice condiții. Nu orice este negociabil.

Prin implementarea consecventă a unei strategii coerente de politici publice în domeniul energetic, imperativele enumerate mai sus pot fi atinse concomitent. În acest sens, voi sprijini politici publice în domeniul energiei care să meargă în următoarele direcții:

1) Accelerarea proceselor de privatizare a companiilor de stat din domeniul energetic, prin listare la Bursa de Valori București, dar și pe alte platforme de tranzacționare europene de prim rang, după modelul Electrica SA (BVB). Ineficiențele, risipa de resurse, umflarea costurilor operaționale, inclusiv prin acte de corupție, amânarea unor investiții esențiale, toate acestea sporesc povara suportată de consumatori și de întreaga societate. Societățile de stat din energie au nevoie de capital pentru a investi în eficientizarea activității și în creșterea productivității, la costuri reduse, precum și de management profesionist, selectat exclusiv pe criterii profesionale, pentru ca aceste investiții să se facă în mod competent și eficient. Acest lucru nu se poate realiza decât prin implicarea tot mai semnificativă a sectorului privat în acționariatul acestor societăți. Trebuie să încetăm să ne iluzionăm că simplul fapt că o întreprindere se află în proprietatea statului înseamnă că ea ar aparține "poporului" și că "poporul"

beneficiază realmente de pe urma acestei forme de proprietate.

Pagina 18

2) De multe ori, pentru eficientizarea activității acestor companii și pentru o competiție economică liberă și echitabilă, privatizările nu sunt suficiente. Nu rezolvăm nimic dacă înlocuim monopoluri de stat cu monopoluri și oligopoluri private. Privatizările trebuie în mod necesar însoțite de măsuri de deschidere și liberalizare a accesului pe piețe pentru noi concurenți. Monopolurile fac rău economiei și societății în general și, de aceea, numărul lor trebuie redus la minimum. Trebuie să ne limităm la un număr cât mai mic de monopoluri naturale, exclusiv în domenii de interes strategic și acolo unde realitățile tehnice și organizatorice din teren nu permit existența mai multor jucători pe o piață, cum ar fi transportul de energie electrică și gaze naturale.

3) Privatizările din domeniul energetic trebuie în mod necesar completate de îmbunătățirea elaborării și redactării juridice a contractelor de privatiazare și de eficientizarea procesului de monitorizare post-privatizare a întreprinderilor trecute în proprietatea sectorului privat, pentru supravegherea îndeplinirii obligațiilor asumate la privatizare. Apropo și de recentul caz Enel, ne-am săturat de revelații post-factum ale Curții de Conturi și de procese la tribunalele arbitrale internaționale. Obligațiile investiționale asumate de cumpărători trebuie îndeplinite întocmai și la timp, în beneficiul consumatorilor. Trebuie simplificate procedurile prin care consumatorii casnici și industriali își pot schimba furnizorii de energie electrică și gaze naturale, trebuie impuse standarde de prezentare și publicare a prețurilor și tarifelor care să favorizeze comparabilitatea acestora, precum și dezvoltarea de comparatoare online de astfel de prețuri și tarife.

4) Este nevoie de "democratizarea" producției de energie electrică. Inovațiile tehnologice din ultimii ani au redus masiv costurile echipamentelor de producție de energie din surse regenerabile, în special în ceea ce privește panourile fotovoltaice. Ani la rând, consumatorii au subvenționat, prin decret de stat, marii producători de energie din surse regenerabile, ceea ce a dus la creșterea masivă a costurilor energetice ale acestora. Acum este momentul să acordăm facilități persoanelor fizice și micilor companii pentru a se transforma din simpli consumatori în producători de energie, prin instalarea de panouri solare pe acoperișurile clădirilor rezidențiale, industriale, logistice și de birouri. Independența energetică nu trebuie să fie doar un obiectiv național, ci și unul individual și al micilor comunități. Statul îi poate sprijini prin acordarea de scutiri, reduceri și deductibilități fiscale, ca și prin reducerea poverii administrative și birocratice reprezentate de avizele, permise și autorizațiile legale în

domeniu.

5) Resursele naturale de hidrocarburi și nu numai ale subsolului României trebuie exploatate, în condițiile respectării drepturilor de proprietate și a normelor europene de mediu. În acest context, trebuie spus că una dintre principalele explicații ale boom- ului producției de petrol și gaze din șisturi bituminoase din Statele Unite este existența drepturilor de proprietate privată asupra resurselor subsolului, o realitate juridică inexistentă în România și în Europa. În acest fel, proprietarii de terenuri sunt direct cointeresați atât de creșterea producției, întrucât încasează redevențe și chirii de pe urma acesteia, cât și în derularea exploatărilor în condiții de siguranță atât pentru

Pagina 19

pentru securitatea și sănătatea oamenilor, cât și pentru mediul înconjurător. În România, resursele subsolului sunt, potrivit Constituției, în proprietatea statului. Însă consider că pot fi luate o serie de măsuri care să sporească gradul de cointeresare al locuitorilor din zonele de interes pentru companiile de petrol și gaze și al comunităților și autorităților locale respective în derularea de operațiuni petroliere. În acest sens, consider că trebuie modificată Legea petrolului, în sensul alocării unui procent semnificativ din redevențele petroliere încasate de bugetul central către bugetele locale ale primăriilor și consiliilor județene în jurisdicția cărora se află exploatări de petrol și gaze. Mai mult, consider că și alte elemente de legislație trebuie modificate astfel încât să se permită comunităților și autorităților locale să negocieze individual cu companiile de petrol și gaze și alte beneficii, cum ar fi investiții în lucrări de construcție, reparație și întreținere a drumurilor de interes local sau a altor

elemente de infrastructură, și chiar și beneficii financiare directe pentru locuitori. La începutul acestui an, guvernul britanic a modificat legislația în vigoare astfel încât comunitățile din zonele unde se va fora după gaze de șist vor primi direct de la companiile petroliere 100.000 de lire sterline pentru fiecare sondă de explorare forată, precum și 1% din veniturile rezultate din exploatare.

6) Pentru că am adus vorba de redevențe și știm că anul viitor regimul acestora va fi modificat, consider că România are nevoie de un sistem de redevențe petroliere care să încurajeze creșterea producției de hidrocarburi, precum și investițiile în dezvoltarea de noi zăcăminte și în creștere gradului de recuperare a resurselor în cadrul celor mature. Per total, este mult mai bine pentru bugetul de stat să încaseze un procent mai mic dintr-o sumă semnificativ mai mare, rezultată din majorarea producției de hidrocarburi, decât un procent mai mare, poate mai atrăgător din punct de vedere electoral-populist, dintr-o sumă mai mică, din cauza epuizării resurselor și a absenței stimulentelor pentru majorarea producției. În acest sens, trebuie să urmăm exemplele de succes ale altor state. Multe voci dau ca exemplu Norvegia, evidențiind cotele mari de impozitare impuse de stat producătorilor de hidrocarburi. Însă aceste voci pierd din vedere, din ignoranță sau din interes, un aspect extrem de important. Acela că statul norvegian preia în sarcina proprie

78% din cel mai important și mai costisitor risc asumat de către companiile petroliere, și anume riscul de prospecțiune și explorare. Mai precis, în cazurile în care aceste lucrări de prospectare și explorare se finalizează cu eșecuri, adică nu duc la descoperirea de zăcăminte considerate rentabile pentru exploatare, statul restituie companiilor 78% din costurile anuale de explorare ale acestora, restituirea fiind efectuată la sfârșitul anului. fiscal următor celui în care au survenit costurile respective.

7) Sunt esențiale investițiile în repararea, upgradarea, dezvoltarea, extinderea și consolidarea rețelelor de transport de energie electrică și gaze naturale. Deși costurile acestor investiții sunt deloc de neglijat, beneficiile pe termen mediu și lung pentru consumatori vor fi masive. În plus, aceste investiții au o importanță strategică de prim rang pentru asigurarea securității și diversificării alimentării cu energie a României, în cadrul Uniunii Europene. Astfel, este de cea mai mare importanță asigurarea interconectării sistemelor de transport de energie și gaze naturale ale României cu cele ale țărilor vecine, în primul rând cu cele ale Republicii Moldova. România și Uniunea Europeană au nevoie de o Republică Moldova cât mai sigură și cât mai independentă din punct de vedere energetic și, de asemenea, pe cât posibil, cât mai conectată și din acest punct de vedere la Europa.

Pagina 20

Economisirea privată este baza pensiilor viitoare

Este limpede că, nu doar în România, ci în întreaga lume, sistemele publice de pensii, în actualul lor design de tip pay-as-we-go nu mai sunt sustenabile pe termen mediu și lung. Acest sistem de pensii a fost conceput în secolul XIX, pe baza datelor și conjuncturilor din secolul XIX. În secolul XXI, creșterea nivelului de trai, avansul tehnologic și schimbarea în profunzime a mentalităților sociale și culturale au dus la scăderea voluntară a natalității, coroborată cu creșterea speranței de viață. În consecință, avem de a face cu un număr tot mai mare de persoane retrase din activitate, care încasează pensii un număr tot mai mare de ani, iar aceste pensii trebuie plătite din contribuțiile de asigurări sociale ale unui număr tot mai mic de salariați.

Din acest punct de vedere, din păcate și din motive specifice, România stă mult mai prost decât alte țări: 5,4 milioane de pensionari trebuie susținuți din contribuțiile de asigurări sociale colectate de la 5,2 milioane de salariați. Potrivit ultimelor date oficiale ale Ministerului Finanțelor Publice, la jumătatea acestui an, deficitul bugetului de asigurări sociale de stat se ridica la peste 6,5 miliarde lei, în urma unor încasări de contribuții sociale în sumă de 19,08 miliarde lei și a unor cheltuieli cu plata pensiilor care s-au ridicat la 25,63 miliarde lei. Diferența se compensează prin transferuri de la bugetul de stat.

Nu este doar o problemă bugetară, fiscală și demografică, ci și una de natură etică și care ține de siguranța și responsabilitatea individuală a fiecărei persoane. Sistemul de pensii actual, în care salariații activi plătesc pensiile celor retrași din activitate, a făcut ca persoanele active să nu mai aibă, practic, control asupra uneia dintre cele mai importante componente ale planificării personale a oricărui individ responsabil, respectiv economisirea pentru bătrânețe.

Statul reține contribuții de asigurări sociale de la salariați și de la angajatorii acestora, iar ulterior, sistemul de stabilire a punctajului pe baza căruia se fixează pensia și valoarea punctului de pensie sunt măsuri discreționare ale autorităților, fără nici un fundament economic. În plus, beneficiile de pensionare sunt simple transferuri bugetare și nu rezultatul unor investiții productive generatore de venituri.

Plata, indexarea și, pe cât posibil, majorarea pensiilor actualilor pensionari trebuie să constituie priorități absolute pentru orice guvernare. Este însă momentul să gândim și pe termen lung, iar pe termen lung nevoia de reformă radicală este indiscutabilă. Noile generații de salariați trebuie responsabilizate în sensul că trebuie educate și trebuie să li se permită să economisească tot mai mult în mod individual pentru perioade de după retragerea din viața activă. Mai precis, prin reducerea CAS făcută în mod sustenabil, trebuie să li se lase la dispoziție mai mulți bani pentru economisire.

În acest sens, mă voi opune oricăror măsuri guvernamentale care ar viza înghețarea sau reducerea procentului din CAS transferat către sistemul de fonduri de pensii private obligatorii (pilonul II) sau, mai grav, confiscarea de către stat a activelor acumulate de aceste fonduri, pe baza contribuțiilor virate de la salariați. Mai mult, susțin majorarea contribuțiilor la pilonul II, întrucât, deși randamentele investiționale obținute de fondurile de pensii private obligatorii în anii scurși de la debutul sistemului sunt extrem de atractive, sumele acumulate

Pagina 21

în conturile personale ale participanților sunt mici tocmai din cauza nivelului redus al contribuțiilor.

Susțin, de asemenea, încurajarea participării voluntare a salariaților la fonduri de pensii private facultative (pilonul III) prin majorarea facilităților și deductibilităților fiscale acordate pentru contribuțiile angajatorilor și angajaților la aceste fonduri. În plus, susțin extinderea sistemului pilonului III prin legiferarea înființării de fonduri de pensii private ocupaționale, al căror design să poată fi stabilit de către salariați și angajatori în mod liber, prin negocieri care să țină seama de interesele ambelor părți. Aceste fonduri de pensii private ocupaționale ar trebui introduse inclusiv pentru categoriile profesionale bugetare care beneficiază de pensii speciale, cum ar fi magistrații, militarii sau diplomații.

Mai mulți bani intrați în sisteme de economisire privată pentru pensie înseamnă nu doar majorarea veniturilor viitoare la pensie, ci și o sursă extrem de prețioasă de finanțare pentru economia reală.

În fine, sunt pentru nediscriminare și egalitate de tratament între toate formele de economisire privată. Așa cum, în prezent, beneficiile acordate pe bază de contracte de asigurare de viață cu componentă investițională (unit-linked) sunt scutire de impozitare, la fel ar trebui să fie și dobânzile la economisirea bancară. În consecință, susțin renunțarea la impozitarea câștigurilor din dobânzi la depozite bancare.

Un sistem medical eficient trebuie bazat pe competiție

Ca și în domeniul pensiilor, și în sistemul de sănătate marea boală este reprezentată de către monopolul exercitat de stat. În consecință, susțin o reducere graduală, controlată și responsabilă a statului în favoarea sectorului privat, în folosul cetățenilor beneficiari de servicii medicale și al profesioniștilor din sănătate.

Asta nu înseamnă o derobare a statului de obligațiile sale în domeniu, prevăzute de Constituție, ci dimpotrivă, asumarea de către stat exclusiv a rolului de legislator și supraveghetor al sistemului medical și renunțarea la cel de actor direct implicat. Statul nu poate fi nici medic și nici administrator de spital, iar acest lucru se vede extrem de limpede în starea deplorabilă a sistemului românesc de sănătate.

Creșterea calității serviciilor medicale, reducerea costurilor acestora, stoparea risipei de resurse și majorarea veniturilor profesioniștilor din domeniul medical nu se pot obține decât în condiții de privatizare și debirocratizare, adică prin competiție liberă, atent și competent supravegheată de instituțiile specializate ale statului.

Subfinanțarea sistemului medical este o realitate, dar soluția nu este majorarea contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, așa cum umblă zvonul că ar intenționa să facă actualul guvern. Dimpotrivă, acestea trebuie reduse gradual. În timp, trebuie să ajungem la situația în care statul să finanțeze prin CASS cu preponderență cheltuielile cu tratamentul medical al persoanelor al persoanelor din categorii vulnerabile și defavorizate.

Pagina 22

Salariaților și, în general, persoanelor care obțin venituri din muncă și antreprenoriat trebuie să li se lase cât mai mulți bani în buzunar pentru cheltuieli de sănătate. În acest fel, cetățenii pot fi responsabilizați și stimulați să ducă o viață mai sănătoasă.

În acest sens, o soluție ar fi introducerea de scutiri, reduceri, deductibilități și restituiri fiscale pentru cheltuielile medicale ale persoanelor fizice, în modalități și limite care urmează să fie stabilite de către Guvern.Susțin, de asemenea, încurajarea prin facilități fiscale a încheierii de asigurări private de sănătate, atât individuale, cât și de grup, respectiv finanțate de angajatori.

Voi încuraja modificarea legislației pentru facilitatea încheierii de contracte între spitalele de stat și asigurătorii privați, cu posibilitatea ca medicii să își majoreze veniturile pe baza acestor contracte.