Ediția 2010

Pagina 89

În acest sens, investiţiile se vor concentra îndeosebi în acele zone unde caracteristicile topografice, evoluţiile istorice şi economice, au împiedicat o dezvoltare adecvată a infrastructurii de transport. Aceste reţele de drumuri vor contribui, pe termen mediu, la creşterea fluxurilor de capital, a mobilităţii forţei de muncă, a accesibilităţii spre şi în interiorul ţării, determinând o dezvoltare durabilă a acesteia şi evident, crearea de noi oportunităţi de muncă, inclusiv în zonele rurale. 2. Realizarea unui sistem feroviar modern şi durabil în scopul creşterii vitezei de transport; modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii feroviare pentru finalizarea coridoarelor de transport europene; investiţii pentru facilităţile aferente transportului intermodal rutier şi maritim de călători şi combinat de marfă, ca factori definitorii in strategia de protecţie a mediului si descongestionare a şoselelor; creşterea gradului de siguranţă şi confort în vederea atragerii unui număr suplimentar de călători pe

calea ferată. Având în vedere că transportul feroviar de marfă tinde să îşi crească cota de piaţă prin creşterea gradului de atractivitate şi competitivitate, în special prin comparaţie cu transportul rutier, prin asigurarea unei viteze sporite şi a unor servicii de calitate mai bună, modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii feroviare urmăreste inter-operabilizarea acesteia de-a lungul Axei Prioritare TEN-T .

3.Investiţii prioritare pentru promovarea aeroporturilor regionale şi asocierea acestora la grupurile aeroportuare mari (Timişoara, Iaşi, Constanţa); îmbunătăţirea infrastructurii, a siguranţei şi securităţii , creşterea calităţii serviciilor, dezvoltarea centrelor logistice, dezvoltarea reţelei de aeroporturi din estul ţării în perspectiva intensificării traficului spre spaţiul ţărilor vecine, stimularea intrării pe piaţă a operatorilor din domeniu şi a autonomiei aeroportuare. Este necesar ca România să beneficieze la rândul său de avantajele pieţei libere, principiul Open Sky, pentru a penetra piaţa internă a UE. Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii de transport aerian urmăreste sporirea eficienţei şi atractivităţii pentru călători şi creşterea gradului de utilizare a capacităţilor existente, precum şi conexiuni eficiente cu principalele aeroporturi internaţionale, contribuind astfel la promovarea dezvoltării regionale.Obiectivul major al unei politici de dezvoltare a infrastructurii transportului

aerian, este acela de a se asigura faptul că investiţiile pe termen lung maximizează beneficiile aşteptate de societate într-un mod durabil. Necesitatea construirii de noi capacităţi, poziţia geografică a acestora, trebuie coordonată cu cerinţele pieţii, astfel încât să poată fi asigurată o infrastructură adecvată. Pieţele eficiente oferă semnale precise care impun ca în procesul de luare a deciziilor să fie consultaţi dezvoltatorii din sectorul privat, operatorii de aeroport, companiile aeriene, astfel încât efectul economic şi social să fie unul pozitiv.

4. Modernizarea/dezvoltarea infrastructurii de transport naval, asigurarea siguranţei traficului, concomitent cu consolidarea porturilor ca centre logistice intermodale : realizarea graduală a proiectelor pe Coridorul VII ce contribuie la asigurarea condiţiilor de navigaţie pe tot parcursul anului pe Dunăre, pe canalele navigabile Dunăre – Marea Neagră şi Poarta Albă – Midia Năvodari; promovarea folosirii transportului pe căile navigabile interioare, în special a Canalului Bucureşti-Dunăre; dezvoltarea portului Constanţa ca principal punct de legătură al Europei cu Asia şi includerea sa în reţeaua de autostrăzi maritime; stimularea siguranţei şi eficienţei ambientale a transportului naval; dezvoltarea infrastructurii de transport naval în vederea realizării de terminale specializate; dezvoltarea traficului naval de mărfuri prin reducerea taxelor de navigaţie şi portuare; stimularea preluării de către transportul naval în cât mai mare măsură a traficului rutier si feroviar de mărfuri;

elaborarea unui cadru legislativ atractiv pentru armatori şi operatori pentru a fi înmatriculat sub pavilion român un număr cît mai mare de nave; dezvoltarea şi perfecţionarea sistemului de învăţământ specific pentru pregătirea personalului navigant maritim şi fluvial; reorganizarea instituţiilor din domeniu, în conformitate cu legislaţia europeană; transformarea regiilor autonome în societati pe actiuni in

Pagina 90

vederea privatizării sau asocierii cu investitori români sau străini; trecerea porturilor maritime şi fluviale în administrarea autorităţilor locale în condiţiile stabilirii unei politici tarifare unitare.

5. Susţinerea rutelor româneşti prioritare în cadrul noilor recomandări aferente TEN-T şi susţinerea actualei structuri a acestei politici. România are nevoie de extinderea reţelei de transport în zona estică şi centrală, susţinând în acest fel şi importanţa coridoarelor către spaţiul ex-sovietic şi în special către Moldova. Este nevoie atât de întărirea reţelei de transport cât şi de promovarea unor proiecte specifice cu impact economic relevant între destinaţii strategice. 6. Revigorarea reţelei interne de transport prin conductă şi racordarea acesteia la reţelele europene transfrontaliere având în vedere avantajul comparativ al acestui domeniu, relativ la infrastructura celorlalte state membre ale UE din vecinătate (3350 km faţă de maximum 2278 km în Polonia). Transportul prin conducte poate deveni, prin poziţia geografică a Românei, o activitate economică cu profitabilitate ridicată. 7. Promovarea variantelor de transport cu impact redus asupra mediului: transportul

electric, cel care utilizează biocombustibili în scopul scăderii emisiilor de CO2 ; schimbarea ponderii transportului auto în favoarea celui feroviar şi promovarea transportului naval; încurajarea proiectelor care urmăresc tranziţia spre transportul bazat pe hidrogen drept combustibil fie utilizat direct fie utilizat prin intermediul pilelor de combustie. În ceea ce priveşte utilizarea tehnologiei, PNL consideră că aceasta este singura cale prin care poate creşte siguranţa în transporturi şi calitatea serviciilor.

8. Promovarea intensivă a sistemelor de transport inteligente (ITS) care urmăresc înglobarea ansamblului tehnologiilor pentru facilitarea interacţiunii directe dintre mijloacele de transport şi infrastructură. Dezvoltarea acestor tehnologii reprezintă pasul înainte spre preluarea de date, organizarea, analiza, utilizarea şi transmiterea acestora în scopul optimizării transportului de suprafaţă şi în consecinţă a creşterii eficienţei sistemelor de transport. Din punct de vedere al finanţării în domeniul transporturilor, PNL consideră că sunt necesare reforme în domeniul instituţional şi al achiziţiilor publice pentru reducerea intervalului de timp de la aprobarea proiectului până la finalizarea acestuia precum şi pentru protejarea infrastructurii construite.

9. Restructurarea instituţională şi redimensionarea administrativă în domeniul transporturilor, în scopul eliminării suprapunerii de responsabilităţi decizionale, simplificării şi automatizării procedurilor, reducerii costurilor; externalizarea şi privatizarea serviciilor (asigurarea, cu prioritate, a independenţei operatorului de supraveghere a infrastructurii construite). 10. Promovarea unui pachet de legi cu privire la investiţiile în infrastructură şi transporturi prin care se va reglementa parteneriatul public-privat, în vederea stabilirii condiţiilor specifice prin care se vor realiza investiţiile în infrastructură şi transporturi. Legea va fi elaborată în concordanţă, în mod special, cu legislaţia achiziţiilor publice şi a concesiunilor şi va simplifica procedurile de expropriere, ridicare arheologică, execuţie, exploatare, accesul constructorilor la resursele necesare execuţiei (timpi pentru deschiderea balastierelor şi carierelor pentru

materialele de construcţii, condiţii de concesionare a terenurilor anexe etc.).

11. Asigurarea finanţării pentru proiectele de investiţii din transporturi, se va realiza prin intermediul resurselor bugetare centrale şi locale11 private, precum şi din fonduri europene pentru care se vor negocia noi rute de transport faţă de cele pe care România le-a acceptat în perioada de preaderare. Pentru cazul investiţiilor mari -cazul autostrăzilor- în care raportul cost-beneficiu este evident, este nevoie să se

Pagina 91

opteze pentru finanţare privată, orientându-se astfel resursele publice către obiectivele drumurilor naţionale, judeţene şi locale.

12. Prioritizarea investiţiilor pentru domeniul infrastructurii şi transporturilor astfel încât să se ţină seama de obiectivele dezvoltării echilibrate pentru întreg teritoriul naţional. Alături de infrastructura de transport este nevoie de asigurarea resurselor pentru dezvoltarea sistemului de apărare împotriva inundaţiilor, reabilitarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare, a staţiilor de tratare a apei potabile şi staţiilor de epurare a apelor uzate, precum şi dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii localităţilor prin programe pentru construcţia de locuinţe, creşterea siguranţei şi confortului termic al construcţiilor în vederea asigurării protecţiei vieţii, proprietăţii şi a mediului. De asemenea se are în vedere dezvoltarea infrastructurii corespunzătoare industriei IT şi de comunicaţii, sistemul de irigaţii şi îmbunătăţiri funciare, pentru care finanţarea va fi realizată prin intermediul instituţiilor specializate.

Pentru România, alături de viziunea cu privire la dezvoltarea infrastructurii transporturilor, este esenţial să existe o viziune clară cu privire la modul în care va evolua infrastructura de comunicaţii pentru a asigura accesul tuturor cetăţenilor interesaţi, la spaţiul digital. Orice întârziere din acest punct de vedere va duce la noi decalaje de dezvoltare economică dar mai ales individuală.

Din păcate, România este astăzi un stat în care se manifestă o „barieră digitală” creată, ca întotdeauna, între zonele dezvoltate şi cele sărace, între oraş şi sat. Doar 53% dintre români au acces la internet (din care 42% au peste 18 ani) chiar dacă acesta nu este accesat prin conexiuni de mare viteză. Dintre aceştia doar jumătate beneficiază de acest serviciu acasă şi încă mai puţini deţin conexiuni broadband fără de care viteza de accesare a informaţiilor în prezent este ca şi inexistentă.

PNL consideră ca prioritate absolută accesul la informaţie pentru dezvoltare. Accesul la internet va permite ieşirea din sfera limitării informaţionale, regionale, interetnice sau sociale, ceea ce va duce nu numai la o nouă economie şi la o emancipare individuală ci şi la o nouă etapă în dezvoltarea democratică a societăţii.

Promovarea unei noi economii în România este condiţionată de accelerarea a trei procese simultan: dezvoltarea infrastructurii fizice, clarificarea infrastructurii instituţionale, creşterea accesibilităţii.

13. Promovarea măsurilor de introducere a reţelei broadband. Puterea publică în parteneriat cu industria vor trebui să finanţeze Reţeaua Naţională Broadband (RNB) prin consolidarea reţelelor metropolitane şi în paralel dezvoltarea infrastructurilor de acces broadband în zonele rurale, prin utilizarea intensivă a tehnologiilor moderne fără fir (wireless) in condiţii ridicate de calitate/preţ. RNB va trebui să acopere integral zonele urbane şi 50% din zonele rurale pana in 2015 şi va crea cca. 150.000 de locuri de muncă în sectorul de dezvoltare şi suport, infrastructura şi peste 50.000 de locuri de muncă în sectorul de servicii.

14. Concentrarea instituţională şi clarificarea responsabilităţilor publice în domeniile în care puterea publică este furnizor sau intermediar de informaţii publice (e- administraţie, e-licitaţie, generalizarea sistemelor aferente semnăturii electronice etc.). Este necesară reglementarea gradului maxim de acces în sistemele de informare a publicului şi creşterea transparenţei.

15. Crearea unui Centru Virtual Naţional de Cunoaştere Digitală care, sub forma unui

Pagina 92

holding instituţional, va fundamenta noile politici publice, apte să răspundă la cerinţele pieţei muncii şi va proiecta viitoare activităţi şi profesii anticipate prin evoluţia societăţii cunoaşterii. Centrul va avea un rol deosebit în promovarea egalităţii de şanse în ceea ce priveşte accesul la educaţie şi va conţine Librăria Digitala Interactiva a României, care trebuie sa servească oricărui roman din orice colţ al ţării şi nu numai, în orice moment.

16. Promovarea platformei digitale pentru democraţie care să permită fiecărui cetatean să se implice în procesele de consultare publică, fie la nivel local fie naţional, să asigure votul la distanţă şi să reducă timpul de răspuns al rezultatelor votului.

În scopul fundamentării unei noi economii, Partidul Naţional Liberal propune următoarele obiective în domeniul amenajării teritoriului, construcţiilor civile şi a lucrărilor publice:

17. Dezvoltarea echilibrată şi policentrică a sistemului urban, precum şi realizarea parteneriatului între zonele urbane şi rurale.

18. Dezvoltarea unui sistem integrat de transport şi comunicaţii ca suport pentru formarea şi expansiunea sistemului urban de tip policentric şi pentru a realiza pe această cale o integrare a regiunilor de dezvoltare economică în spaţiul economic şi politic european.

19. Alinierea domeniului amenajării teritoriului şi urbanismului la cerinţele dezvoltării spaţiale durabile, prin derularea de proiecte/programe privind definitivarea planurilor de dezvoltare durabilă a teritoriului naţional şi armonizarea cu programele şi strategiile de integrare europeană, ţinând cont de conservarea şi dezvoltarea moştenirii culturale şi naturale.

20. Cooperarea cu structurile instituţionale ale Uniunii Europene in domeniul amenajării teritoriului, urbanismului şi habitatului în vederea racordării acestui domeniu la conceptele şi practicile europene şi mondiale prin promovarea programelor de cooperare transfrontalieră şi a reţelelor transnaţionale.

În mod concret, PNL susţine necesitatea continuării unor proiecte concrete din perspectiva amenajării teritoriului naţional, a construcţiilor civile şi a lucrărilor publice, precum încurajarea construcţiei de locuinţe sociale, construirea locuinţelor pentru tineri, continuarea programului de locuinţe sociale pentru chiriaşii evacuaţi, reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe, construirea de noi săli de sport, noi bazine de înot, de sedii pentru aşezăminte culturale de drept public, în localităţile unde nu există astfel de instituţii, în mediul rural şi mic urban.

Complementar faţă de aceste obiective asumate, este necesară înnoirea cadrului legislativ în baza căruia se construiesc toate obiectivele civile, lucrările publice, precum şi proiectele de infrastructură. Astfel, PNL consideră necesară impunerea unei noi ordini juridice în domeniu, prin rescrierea, armonizarea şi actualizarea domeniilor legislative cu aplicabilitate dificilă.

Necesitatea unui nou sistem legislativ în domeniul amenajării teritoriului, este binevenită în contextul în care există numeroase acte normative adoptate în grabă, la începutul anilor 90, multe dintre acestea având reglementări desuete. Totodată, există şi numeroase reglementări comunitare, transpuse în grabă, care se suprapun

Pagina 93

şi se contrazic cu dispoziţiile existente în legislaţia internă.

În consecinţă, Partidul Naţional Liberal consideră că este obligatorie o armonizare şi o actualizare a legislaţiei în următoarele domenii de interes: autorizarea lucrărilor de constructii; calitatea şi disciplina în constructii; amenajarea teritoriului şi urbanismul; legislaţia monumentelor istorice şi a cladirilor de patrimoniu; exproprierilor în cauze de interes public; parteneriatul public privat.

12. MEDIUL

Importanţa gestionării problematicii mediului şi resurselor naturale la nivelul comunităţii europene este susţinută astăzi prin cel puţin trei argumente: continuitatea şi creşterea gradului de cuprindere al Programelor de acţiune pentru mediu ajunse acum la cel de-al şaselea, aferent perioadei 2002-2012 (de la abordarea sectorială a primelor două, la corelarea cu obiectivele pieţei unice a următoarelor două şi, în fine, la tratarea holistă privind dezvoltarea durabilă a ultimelor două), alocarea pentru proiectele de mediu a 30% din fondurile de coeziune (totalul lor fiind de 347 miliarde euro) în intervalul 2007-2013 şi adoptarea pachetului Energie şi schimbări climatice (2008) poate cea mai importantă tentativă de schimbare a paradigmei de dezvoltare economică a Uniunii Europene după instituirea comunităţii. Este cert că astăzi, la nivel european, problematica mediului se discută în contextul dezvoltării durabile care propune o viziune pe termen lung în care

creşterea economică, coeziunea socială şi protecţia medului sunt strâns legate. Mai mult, se urmăreşte introducerea obiectivelor Strategiei Lisabona în Strategia de dezvoltare durabilă a UE dovedind astfel că nevoia de competitivitate nu este incompatibilă cu obiectivele care privesc gestionarea sustenabilă a resurselor naturale, protejarea factorilor de mediu, producţia, consumul şi transportul durabil ,etc. Pe de altă parte însă, problematica mediului riscă să devină un domeniu supra- reglementat la nivel european ceea ce poate crea dificultăţi în proiectarea politicilor naţionale.

Summitul de la Copenhaga din decembrie 2009, deşi a durat 12 zile şi a adunat peste 15.000 de delegaţi reprezentând 193 de state, iar 120 de preşedinţi şi şefi de guvern au dat greutate întâlnirii, a eşuat în adoptarea unor hotărâri de nivelul celor pe care şi le-a propus. UE îşi menţine la acest moment angajamentul anterior, de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% faţă de momentul de referinţă (1990 şi 1989 pentru România), cu precizarea că procentul poate urca până la 30% (dacă celelalte ţări dezvoltate iau măsuri similare, iar ţările în curs de dezvoltare îşi aduc şi ele contribuţia). Impactul la nivel naţional al acestor decizii trebuie evaluat şi făcut public de către ministerul de resort, împreună cu mecanismele de răspuns.

Întâlnirile viitoare ale miniştrilor mediului sunt ocazii la care România trebuie să participe atât la luarea deciziilor cât şi la administrarea efectelor. Ministerul Mediului român trebuie să prezinte public mandatul cu care participă la aceste întâlniri precum şi rezultatele obţinute deoarece efectele sunt de natură a afecta întreaga societate nu doar mediul economic.

În ceea ce priveşte România, problematica mediului reprezintă unul dintre cele mai dificile domenii pentru care conformarea la reglementările europene a trecut de faza armonizării legislative şi a intrat în cea mult mai dificilă, a implementării, ceea ce solicită un necesar pentru investiţii de cca. 30 miliarde euro până în anul 2018 numai în ceea ce priveşte perioadele de tranziţie. În plus, pentru perioada următoare, prioritatea României trebuie să fie pregătirea economiei pentru transpunerea legislativă a pachetului Energie şi schimbări climatice în care UE s-a angajat să

Pagina 94

reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 20%, să promoveze energiile regenerabile care să reprezinte 20% din consumul de energie a statelor membre, să crească eficienţa energetică cu 20% şi să aducă procentul de biocombustibil la 10% din totalul combustibilului utilizat, toate aceste ţinte fiind gândite pentru orizontul anului 2020.

Valorificarea surplusului unităţilor de cantităţi de emisii atribuite (1 AAU = 1 tona CO2 echivalent) de care România dispune în surplus trebuie urgentată. Beneficiile financiare rezultate trebuie să constituie baza pentru investiţii durabile de mediu (proiecte pentru reducerea emisiilor), care să ofere şi pe viitor o poziţie privilegiată României, din acest punct de vedere.

Considerăm că investiţiile în cercetare, creşterea suprafeţei şi calităţii fondului forestier, inclusiv a perdelelor de protecţie, dezvoltarea de capacităţi de producţie pentru energie din surse regenerabile, sunt domenii prioritare.

Deasemenea, sumele rezultate trebuie să ajute la finanţarea în cel mai scurt timp a unui studiu de impact privitor la schimbările climatice la nivel naţional, care să reprezinte baza pentru luarea deciziilor în toate direcţiile majore de dezvoltare ulterioare (în agricultură, turism, asigurarea resurselor de apă, protecţia impotriva calamităţilor, etc.).

PNL consideră că în noul context european şi mondial, evoluţia în domeniul mediului trebuie să ia în considerare schimbarea de paradigmă a dezvoltării în care viziunea clasică a bunăstării societăţii evoluează către ideea de societate a bunăstării durabile.

În acelaşi timp, PNL consideră că deşi viziunea prezentă asupra protejării mediului implică o puternică componentă de intervenţie a statului, este necesară găsirea unui echilibru între măsurile fiscale orientate către conformare şi cele de piaţă orientate către autoreglementare şi co-reglementare.

Iată de ce, pe lângă consolidarea aplicării în legislaţia fiscală a principiilor conform cărora poluatorul plăteşte sau al prevenţiei ori precauţiei, este necesară construirea pârghiilor pentru crearea şi dezvoltarea unei pieţe a serviciilor de mediu, domeniu nou cu relevanţă europeană, deci cu potenţial de dezvoltare.

În viziunea PNL obiectivele fundamentale în domeniul mediului sunt:

• - pe de o parte promovarea managementului mediului, ceea ce presupune

gestionarea durabilă a resurselor regenerabile, precum şi utilizarea responsabilă a celor neregenerabile, protejarea mediului alături de punerea în practică a Strategiei de dezvoltare durabilă,

• - iar pe de altă parte introducerea capitalului natural în ecuaţia pieţei atât prin

considerarea producţiei şi consumului durabil cât şi prin promovarea de noi produse şi servicii.

Ambele obiective arată că în contextul schimbărilor climatice, ale căror efecte pot fi resimţite asupra mediului dar şi asupra populaţiei, este necesară modificarea accentului de pe o dezvoltare extensivă la una calitativă[4].

În ceea ce priveşte managementul mediului, PNL consideră că trebuie să se ţină

Pagina 95

seama de dubla calitate a acestuia ca bazin de resurse şi rezervor în care se depozitează deşeurile. Deoarece elementele mediului suportă externalităţile activităţii economice, trebuie găsit compromisul dintre aceste activităţi şi interesul public în care este inclus şi cel de mediu.

1. Elaborarea Planului Naţional de Mediu (Master Plan) care, pe baza analizei tuturor subdomeniilor precum şi a domeniilor conexe, să prevadă variante de dezvoltare, strategii conforme de dezvoltare durabilă, programe, pachete integrate de proiecte, monitorizare, evaluare, adaptare şi managementul integrat al problematicilor de mediu, prin intermediul căruia mediul să devină obiectiv orizontal şi integrator pentru dezvoltarea tuturor domeniilor de activitate din România. 2. Gestionarea durabilă a resurselor de apă şi utilizarea eficientă a potenţialului acestora. Acestea sunt complementare deoarece în România râurile interioare se alimentează predominant din precipitaţii şi mai puţin din izvoare subterane, ceea ce arată gradul înalt de dependenţă şi vulnerabilitate faţă de schimbările climatice (sursa de apă utilizabilă în România este de 2660 m3/an/loc faţă de media de 4000 m3/an/loc în UE). Sunt necesare investiţii pentru realizarea de lucrări hidrotehnice de

anvergura care sa redistribuie în timp şi spaţiu resursele hidrologice. Pentru aceasta trebuie redimensionate, în condiţiile noilor concepte, bazinele hidrografice şi lunca Dunării, pentru a face faţă fenomenelor meteo-hidrologice extreme (inundaţii, viituri rapide, alunecări de teren ori secete). În acelaşi timp, calitatea apei trebuie crescută deoarece din totalul resurselor de apă potenţiale, doar 45,5% sunt utilizabile din cauza contaminării. Creşterea calităţii apei depinde într-o mare măsură de numărul de staţii de tratare şi epurare, capacitatea acestora şi tehnologiile folosite atât la sursă cât şi la captare. În contextul de mai sus, este necesar ca toate proiectele legate de utilizarea apei să fie integrate: alimentare cu apă-canalizare-epurare (33% din locuitorii satelor sunt conectaţi la sisteme de alimentare cu apă – faţă de 87% în UE – şi 10% la sisteme de canalizare moderne). Siguranţa alimentării cu apă trebuie extinsă la activităţile agricole unde aceasta se suprapune peste siguranţa alimentară.

3. Finanţarea investiţiilor pentru refacerea calităţii infrastructurii capitalului natural în special în ceea ce priveşte fondul funciar cu destinaţie agricolă şi forestieră (care reprezintă 61,7%, respectiv 27% din totalul fondului funciar). Obiectivele principale sunt orientate către combaterea degradării solului (52% din totalul solurilor au fertilitate redusă sau foarte redusă, 20,7% fertilitate moderată şi 27% fertilitate ridicată şi foarte ridicată) care pierde anual 1,5 milioane tone humus; reducerea riscului de eroziune (care afectează peste 40% din sistemele de producţie agricolă) şi a deşertificării precum şi stabilizarea solurilor cu risc de alunecări de teren; clarificarea limitelor de utilizare a pesticidelor şi îngrăşămintelor; stabilirea unui cadru legal pentru utilizarea organismelor modificate genetic. 4. Reducerea gradului de poluare a aerului prin măsuri de îmbunătăţire a tehnologiilor din domeniile energiei, transporturilor, agriculturii şi sectorului

rezidenţial: reducerea intensităţii carbonului în economie prin recompensarea investiţiilor timpurii în tehnologii de mediu şi implementarea sistemului comunitar revizuit de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (EU ETS); implicarea autorităţilor locale în elaborarea strategiilor şi a masurilor pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) în mediul urban; promovarea producţiei de energie din surse regenerabile (prin acordarea de facilităţi fiscale investitorilor, cofinanţări din Fondul de Mediu, mărirea capacităţii de absorbţie de către SEN a energiei provenite din astfel de surse), stimularea investiţiilor în îmbunătăţirea eficienţei energetice pe întregul lanţ: resurse-producţie-distribuţie- consum şi încurajarea proiectelor privind stocarea geologică a dioxidului de carbon; reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din transport fără a afecta mobilitatea cetăţenilor prin promovarea transferului intermodal, taxarea

autovehiculelor în funcţie de emisiile de CO2, promovarea biocarburanţilor; creşterea

Pagina 96

eficacităţii energetice a patrimoniului imobiliar prin investiţii precedate de audituri energetice; elaborarea unui cod de bune practici privind reducerea emisiilor de carbon şi metan în agricultură, promovarea agriculturii ecologice şi a măsurilor de agro-mediu. Deasemenea, renaturarea Deltei şi a luncii Dunării constituie o prioritate strategică pentru România. 5. Protejarea biodiversităţii şi reconstrucţia ecologică, în scopul de a păstra patrimoniul genetic şi a putea determina modul în care ecosistemele pot răspunde la modificările cauzate de schimbările climatice şi intervenţia umană (siturile Natura 2000 ocupă 17,8% din teritoriul ţării). Insistăm pentru punerea în funcţiune a Agenţiei naţionale de arii protejate pe baza Natura 2000, finalizarea cadastrului pentru toate ariile protejate şi a bazei de date privind speciile şi habitatele de interes comunitar. Pentru România, păstrarea compoziţiei şi structurii ecologice semnifică nu numai

posibilitatea de utilizare cu randament ridicat a potenţialului bio-productiv dar şi garanţii cu privire la sănătatea publică. Trebuie create instrumentele financiare pentru acordarea de compensaţii proprietarilor care deţin suprafeţe aferente siturilor naturale. Gestionarea durabilă a fondului forestier al României, initierea şi demararea Programului Naţional de Împăduriri şi a Sistemului Naţional de Perdele Forestiere de Protecţie în România, creşterea suprafeţei împădurite cu cel puţin 2,5% din suprafaţa României.

6. Creşterea gradului de prelucrare a deşeurilor şi folosirea acestora ca resursă energetică. Prioritatea reducerii impactului negativ al deşeurilor (mai ales al celor greu degradabile) implică investiţii urgente în sisteme de colectare selectivă, selecţia primară şi secundară, utilizarea de noi materiale pentru ambalare, reciclabile, refolosibile sau biodegradabile, dezvoltarea industriei de reciclare, reducerea volumului reziduurilor din depozitele controlate prin noi tehnologii de tratare, soluţionarea problemei deşeurilor la nivel rural (doar 49% din populaţia României beneficiază de servicii de salubritate), continuarea şi intensificarea acţiunilor (informare, educare, conştientizare, stimulare) pentru atingerea obiectivului de colectare a cel putin 4 kg deşeuri electrice şi electronice, continuarea acţiunilor de valorificare şi reciclare a vehiculelor uzate şi scoase din uz, promovarea unor măsuri de reciclare a deşeurilor la nivelul utilizatorului, pentru reducerea impactului acestora

asupra mediului.

7. Promovarea unui sistem integrat de management al mediului, în scopul controlului permanent al calităţii aerului, apei şi solului (inclusiv pentru zona transfrontalieră) precum şi corelarea acestui sistem cu instrumentele de intervenţie în caz de calamitate conform hărţilor de risc prin implementarea de sisteme integrate de măsurare şi monitorizare a factorilor de mediu (comandă control şi avertizare –

SIMMCCA);

8. Introducerea în programele de dezvoltare economico-socială a obiectivelor conţinute în Strategia de dezvoltare durabilă a Românei (SDDR), în care sunt conţinute cele şapte domenii prioritare şi cele două domenii trans-sectoriale: schimbările climatice şi energia curată, transportul durabil, producţia şi consumul durabil, conservarea şi gestionarea resurselor naturale, sănătatea publică, incluziunea sociala, demografia şi migraţia, sărăcia globală şi sfidările dezvoltării durabile, respectiv educaţia şi formarea profesională şi cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovarea. SDDR poate fi considerat drept un document de orientare a dezvoltării economice al UE în care sunt conţinute nu doar obiective ci şi tendinţe ale evoluţiei politicilor comunitare; asigurarea coeziunii teritoriale prin planificarea spaţială în care trebuie considerate efectele consolidării polilor de dezvoltare.

Coordonarea SDDR cu Planul Naţional de Mediu (Master Plan) şi Planului de