Ediția 2010

Pagina 97

Dezvoltare Durabilă a României precum şi cu PNR respectiv PNDR 2007 – 2013; Elaborarea viitorului PNR respectiv PNDR 2014 – 2020 în strânsă legătură cu SDDR;

Din punct de vedere economic schimbarea paradigmei de dezvoltare prin includerea mediului în proiectarea politicilor publice implică decuplarea creşterii economice de scăderea calităţii mediului. Din punct de vedere practic, acest lucru se poate realiza utilizând două pârghii: cea fiscală şi cea a conversiei tehnologice.

9. Formularea unei strategii unitare pentru taxarea în domeniul mediului prin stabilirea categoriei de taxe referitoare la poluare pe baza utilizării principiului „poluatorul plăteşte” , consolidarea taxelor pe produs în sectoarele primare (pesticidele în agricultură, accizele pentru combustibili) , impozitarea diferenţiată corespunzătoare consumului individual , stabilirea de impozite indirecte pentru produse cu impact mai mare asupra mediului etc ; introducerea treptată în bilanţul firmelor a capitolelor corespunzătoare eficienţei utilizării resurselor (energie, apă, surse ne/regenerabile, etc.);

10. Promovarea unei politici integrate a produselor şi serviciilor prin achiziţii publice ecologice şi utilizarea fondurilor comunitare pentru promovarea proiectelor de mediu , promovarea legislaţiei parteneriatului public-privat, internalizarea treptată a costurilor de mediu şi etichetarea produselor, serviciilor şi lucrărilor (eticheta „eco”), în mod accelerat, cu prioritate a celor de provenienţă românească; promovarea producţiei şi consumului durabile prin reducerea impactului asupra mediului în toate etapele ciclului de viaţă al produselor, susţinerea activităţilor de cercetare şi eco- inovare, finanţarea campaniilor de constientizare şi de educare a cetăţenilor pentru reducerea consumului, cuprinderea în curricula şcolară a disciplinelor legate de protejarea mediului;

11. Pregătirea economiei româneşti pentru transpunerea pachetului Energie şi schimbări climatice aprobat în anul 2008 şi prin care domeniile energetic, transporturi, agricultură şi rezidenţial vor crea noi solicitări pentru reducerea consumurilor dar şi oportunităţi pentru noi produse şi servicii. Rolul României în cadrul UE nu mai trebuie să fie unul pasiv. Participarea la luarea deciziilor, evaluarea impactului deciziilor europene la nivel naţional şi urmărirea interesului naţional în negocierea acestora, trebuie să devină o practică continuă a reprezentanţilor României în instituţiile europene. Instrumentele financiare promise de UE ca efect al summitului de la Copenhaga, dincolo de angajamentele pe care le presupun din partea României, trebuie să se constituie şi în oportunităţi pentru firmele româneşti.

12. Dezvoltarea durabilă a ariilor urbane este de mult timp un principiu şi un deziderat. Din păcate mai puţin este şi o practică. Actualul model de dezvoltare reprezintă în mod evident o problemă ale cărei costuri le simţim direct (de exemplu problemele multiple cauzate de poluarea din urban) sau le plătim fără să ştim (de exemplu costurile energetice mărite din cauza insulelor de căldură ce se creează în urban). Din aceste motive dorim să promovăm în privinţa modelului de dezvoltare a ariilor urbanizate câteva principii, care deşi se găsesc în legislaţie, nu se transpun şi în politicile guvernamentale sau ale autorităţilor locale

• - creşterea eficienţei energetice (atât a clădirilor cât şi a unităţilor economice

care îşi desfăşoară activitatea în urban)

• - prezervarea şi creşterea suprafeţei spaţiilor verzi, pentru ca urmărind un

calendar rezonabil ,să se ajungă la respectarea obiectivelor în domeniu (26 mp/locuitor)

Pagina 98

• - dezvoltarea în jurul mariilor zone urbane a unor spaţii verzi complexe formate

atât din arii împădurite cât şi luciu de apă

• - relocarea operatorilor economici generatori de noxe, zgomot şi pulberi din

urban în periurban

• - creşterea ponderii transportului în comun (mai ales prin formele sale mai puţin

poluante – transport electric)

• - promovarea şi facilitarea mijloacelor de transport „verzi” (biciclete,

autovehicule electrice etc.)

• - promovarea agriculturii periurbane

• - conştientizarea şi educaţia populaţiei şi a operatorilor economici privind

colectarea selectivă şi reciclarea deşeurilor

13. Întărirea parteneriatului cu organizaţiile neguvernamentale, mai ales prin intensificarea procesului de educare, conştientizare şi participare a cetăţenilor şi comunităţilor la luarea deciziilor cu impact de mediu. Este necesară mediatizarea mai puternică a subiectelor de mediu (pentru conştientizare şi educare): schimbări climatice, poluanţi organici persistenţi, hidrocarburi, metale grele, substanţe de sinteză greu degradabile, OMG.

13. APĂRAREA NAŢIONALĂ

Garanţiile de securitate, fără precedent în istoria României, generate de apartenenţa noastră la NATO, urmată în 2007 de obţinerea statutului de membru al Uniunii Europene, au determinat adoptarea unor noi repere conceptuale în ceea ce priveşte planificarea apărării. Astfel, pe dimensiune temporală vorbim despre saltul de la proiecţii anuale la proiecţii multianuale iar în ceea ce priveşte natura, compoziţia şi eficienţa operaţională a structurii de forţe, înregistrăm tranziţia de la forţe teritoriale la forţe expediţionare.

Obiectivele politicii de apărare sunt:

1. Dezvoltarea capacităţilor de apărare credibile. Este necesara continuarea procesului de modernizare echilibrată a structurii de forţe în scopul realizării unor capabilităţi operaţionale eficace, cu grad ridicat de interoperabilitate şi de autosusţinere în teatrele de operaţii. Acest obiectiv determină creşterea relevanţei şi predictibilităţii strategice a României în cadrul NATO şi contribuie în mod substanţial la reconsolidarea spiritului de corp social solidar, a demnităţii Armatei României, afectată de subfinanţare cronică, politizare excesivă şi repetate diminuări salariale; 2. Consolidarea profilului României în cadrul NATO şi a UE. Partidul Naţional Liberal va promova cu consecvenţă consolidarea unor relaţii transatlantice stabile, pentru menţinerea credibilităţii strategice şi coeziunii NATO, precum şi extinderea stabilităţii şi democraţiei pe întreg continentul european. Pe primul plan punem onorarea

Pagina 99

angajamentelor asumate de ţara noastră faţă de aliaţi pentru implementarea capabilităţilor militare solicitate de Obiectivele Forţei, asigurarea contribuţiei la Forţa de Răspuns a NATO şi dezvoltarea iniţiativelor Alianţei de creştere a capacităţii de transport aerian strategic şi reducerea deficitului de elicoptere de atac şi de transport în teatrele de operaţii. În cadrul UE, România îşi va îndeplini obligaţiile asumate sub auspiciile Politicii de Securitate şi Apărare a UE, acordând o atenţie prioritară îndeplinirii Obiectivului Global 2010. Îndeplinirea angajamentelor asumate în cadrul Grupurilor de Luptă ale Uniunii şi participarea la programele derulate de Agenţia Europeană de Apărare reprezintă priorităţi ale perioadei următoare.

3. Creşterea eficienţei mecanismelor de exercitare a controlului democratic civil asupra armatei. Partidul Naţional Liberal va consolida raporturi de lucru şi organizatorice la nivelul Ministerului Apărării Naţionale care să pună în prim-plan standardele democratice în domeniu. Participarea mai activă a membrilor comisiilor de specialitate la momentele de decizie ale procesului de planificare a apărării, evaluarea execuţiei bugetare, monitorizarea periodică a capacităţii operaţionale a Armatei României, evaluarea gradului de interoperabilitate al forţelor noastre cu cele aliate în teatrele de operaţiuni sunt obligatorii pentru atingerea acestui obiectiv. Nu în ultimul rând suntem preocupaţi de condiţiile de muncă din unităţi, de starea de spirit a personalului şi de problemele sociale cu care se confruntă militarii, civilii din Armată şi familiile acestora. 4. Promovarea securităţii şi stabilităţii regionale

5. Participarea la combaterea terorismului internaţional. România va continua să fie un participant activ la eforturile internaţionale în domeniul prevenirii şi combaterii terorismului, inclusiv prin participarea la operaţiuni sub egida organizaţiilor internaţionale de securitate şi a proliferării armelor de distrugere în masă.

6. Cresterea competitivităţii organismului militar pe piaţa forţei de muncă. Partidul Naţional Liberal asumă revizuirea cadrului legal pentru prelungirea vârstei de pensionare a personalului care îndeplineşte condiţiile de sănătate pentru a funcţiona în cadrul structurilor active ale Ministerului Apărării Naţionale. Reforma trebuie să vizeze în principal structurile centrale şi operaţionale ale armatei. Pentru îndeplinirea obiectivelor politicii de apărare trebuie avute în vedere atât obligaţiile României cât şi constrîngerile de orice natură. Realizarea, întreţinerea şi planificarea capabilităţilor militare crează probleme legate de bugetarea acestui domeniu, accesul şi bătălia pentru resurse în societăţile democratice şi în momente de criză, dar şi o dezbatere privind nevoile reale ale Armatei române pentru desfăşurarea operaţiunilor angajate peste hotare dar şi a angajamentelor luate inclusiv cu dotarea forţelor armate.

România nu-şi poate permite astăzi să facă eroarea strategică de a ignora anumite ameninţări prezente la efectuarea revistei apărării şi de a evita planificarea şi bugetarea capabilităţilor necesare doar de dragul economiei şi pe baza motivaţiei existenţei crizei economice.

Contextul internaţional actual impune o justă cumpănire a raportului dintre apărare teritorială şi forţele expedinţionare: ultimele ajută la creşterea prestigiului şi profilului strategic, ajută la pregătirea trupelor în operaţiuni reale, dar atenţia nu trebuie deturnată complet de la necesităţile Armatei Române pentru apărarea frontierelor NATO şi UE.

Pentru cheltuieli de apărare echilibrate şi sustenabile, propunem crearea unor pachete de argumente prin care să se demonstreze că noile achiziţii pot fi o componentă de relansare economică, că investiţiile prin prezenţa noastră peste

Pagina 100

hotare au relevanţă şi de natură economică în contracte de reconstrucţie dar şi formule negociate de partajare proporţională a infrastructurii desfăşurate pe teren, în misiunile externe, fără a neglija misiunile interne. Probând o alocare eficace a resurselor şi o cheltuire eficientă a bugetului alocat, organismul militar şi decidenţii din domeniul politicilor de înzestrare au argumente solide pentru acces la resursele necesare.

Pentru o mai bună bugetare şi finanţare a Apărării, PNL optează pentru o creştere graduală a volumului resurselor alocate pentru finanţarea apărării pe masura reducerii arhitecturii birocratice guvernamentale exagerate şi a depăşirii efectelor crizei economico-financiare. Suplimentar vom susţine necesitatea creşterii volumului surselor extrabugetare pentru finanţarea efortului de înzestrare prin:

7. Creşterea volumului resurselor alocate Armatei inclusiv prin credite garantate guvernamental 8. Eliberarea unor resurse prin redimensionarea MApN ca urmare a Re-evaluarii strategice a apărării 9. Trecerea infrastructurii în excces a Ministerului Apărării Naţionale din domeniul public în domeniul privat al statului, sub administrarea MApN, şi scoaterea ei la vânzare prin licitaţie publică 10. Promovarea unui sistem de achiziţii în domeniul apărării care să contribuie la relansarea economică naţională.

Pentru o funcţionarea eficace a programelor Armatei sunt necesare:

• - o mai mare disciplină în respectarea nivelului general al alocărilor bugetare şi

cheltuielilor pentru Armată, cu scopul de a nu pierde rezultatele reformei la nivelul personalului şi a nu reveni la formulele de a ne descurca în condiţiile absenţei elementelor fundamentale la nivelul forţelor interne: carburant, gloanţe, etc.

• - Încercarea de formulare a unor răspunsuri integrate pentru obiectivele

stabilite, implicând totodată instituţiile militare, ale diplomaţiei şi de securitate.

• - Management eficace şi cheltuirea eficientă a bugetului. Sustenabilitatea

sectorului de apărare în raport cu economia care îl susţine.

• - Solvenţa profilului strategic naţional. Obiective realiste care să pună de acord

ambiţiile şi aspiraţiile leadershipului cu resursele.

• - Creşterea procentajului de forţe desfăşurabile rapid în interiorul armatei.

Misiunile externe trebuie privite ca antrenament în condiţii de luptă pentru toate categoriile de forţe care să poată reacţiona în cazul unei misiuni de apărare a teritoriului.

• - Capacitatea armatei de a lucra şi interacţiona operativ cu trupele interne –

jandarmerie, trupe speciale – cu capabilităţile pentru urgenţe civile şi pompieri, cu administraţia civilă locală şi cu instituţiile de apărare a legii – poliţie, justiţie – precum şi dobândirea capacităţii de desfăşurare integrată pentru stabilirea atorităţii în zone desemnate.

• - achiziţii cu o valoare de transfer tehnologic mai pronunţată şi achiziţionarea

de armamente la nivelul unei jumătăţi de generaţie tehnologică mai evoluată.

• - un nivel mai înalt de sofisticare la nivelul tacticilor şi al armamentelor

proporţional cu poziţia geografică şi cu nevoile economiei emergente post-tranziţie.

Pagina 101

La capitolul de dezvoltare a capabilităţilor de nişă, pe lângă intelligence militar, propunem dezvoltarea la nivel integrat, a capabilităţilor de gestionare a crizelor la nivelul instituţiilor şi decidenţilor politici, componentă a bunei guvernări.

România îşi poate dezvolta capabilităţi unice legate de capacitatea de trimitere şi administrare a unui PRT-Provincial Reconstruction Team în Afghanistan şi antrenarea resurselor şi interoperabilităţii între diferitele agenţii pentru capacitatea de reconstrucţie într-o arie determinată cu:

• - interoperabilitate completă civil-militară şi cu administraţia locală existentă şi

cea implementată, de sprijin.

• - cooperarea eficace interagenţii, antrenarea şi pregătirea pentru a putea

desfăşura în orice moment o asemenea capabilitate într-o zonă ne-administrabilă de tip stat eşuat sau pentru stabilirea într-o zonă determinată, în timp real, a unei autorităţi ad interim.

Principiile dominante ale activităţii militare rămân:

• - controlul şi nu ingerinţa politică în Armată

• - depolitizarea numirilor în Armată

• - responsabilitatea decidenţilor politici pentru obiective şi resurse

• - responsabilitatea decidenţilor militari pentru planificare, programare,

bugetare, evaluare şi execuţia misiunilor

• - controlul civil, financiar, juridic asupra Armatei, care dublează

responsabilitatea de execuţie a corpului militar.

• - Refuzul de ordin şi sesizarea autorităţilor competente în cazul exclusiv al

încălcării drepturilor omului prin aplicarea ordinului superiorului

În acelaşi context, este necesară reconfigurarea pachetelor sociale şi veniturilor personalului Apărării în scopul creşterii atractivităţii pentru cariera militară, proporţional cu gradul ridicat de risc al profesiei militare şi limitările activităţilor complementare a personalului armatei. Deasemenea, este necesară iniţierea unor programe speciale de asistenţă pentru familiile personalului dislocat în teatre de operaţiuni militare.

14. RELAŢIILE EXTERNE ŞI AFACERILE EUROPENE

14.1. Relaţiile externe

1. În ceea ce priveşte Profilul strategic al României, considerăm că ţara noastră este

Pagina 102

un jucător de echipă, cu valoare adăugată. România nu are resursele necesare sau capacitatea, dar nici nu îşi propune în acest moment poziţii excepţionale sau roluri nerealiste de lider regional. În schimb ţara noastră poate fi un bun jucător de echipă – fie că se numeşte NATO, UE, OSCE, etc – poate aduce aliaţilor şi partenerilor săi, precum şi celorlalte state din comunitatea internaţională, valoarea sa adăugată pentru atingerea obiectivelor majore globale, instituţionale, regionale. Valoarea adăugată vine şi de la dezvoltarea unor capabilităţi de nişă pentru care avem aptitudini, acestea fiind interesante pentru aliaţii şi partenerii noştri.

2. Valori, principii şi interese. Fundamentul raportării la parteneri şi la diferitele politici publice în domeniul securităţii, apărării şi politicii externe este suma de valori ce constituie miezul instituţiilor europene şi euro-atlantice. În ceea ce priveşte relaţiile cu statele terţe, România îşi propune să fie un partener loial şi credibil pledând pentru valorile în care crede. În aceeaşi măsură, abordează pragmatic şi realist implementarea acestor valori respectând cultura şi particularităţile partenerilor săi, principiile cooperării internaţionale şi interesele naţionale, armonizate cu cele ale aliaţilor şi partenerilor, atunci cînd acestea sunt formulate.

3. Mai puţine declaraţii, mai multă acţiune. Nu de puţine ori, ţara noastră a plătit tribut pentru excesul de declaraţii publice care nu răspundeau unui imperativ al transparenţei politicilor publice din domeniu, ci făceau parte din politici de vizibilitate şi imagine ale protagoniştilor implicaţi în aceste categorii de politici. Considerăm că declaraţiile trebuie să apară la momentul oportun şi să aibă echilibrul necesar pentru a nu antrena costuri suplimentare sau a bloca aplicarea politicilor publice în acest domeniu, periclitând până şi atingerea obiectivelor stabilite. Considerăm că eficacitatea unei politici coerente externe, de securitate şi apărare, constă şi în maximizarea acţiunii în domeniu, a faptelor aferente acestor politici publice, şi mai puţin a discursurilor fără conţinut.

4. Abordarea integrată: politică externă, de securitate şi apărare. Suntem adepţii abordării integrate a politicii externe, de securitate şi apărare. Este atât un model european, cât şi o soluţie în contextul crizei economice şi financiare pe care o traversăm, care obligă la cumpătare bugetară, ponderabilitate în cheltuirea resurselor şi eficacitate în atingerea obiectivelor. Abordarea integrată a acestor domenii, coagularea complementară a soluţiilor diferitelor instituţii din această sferă, atingerea obiectivelor stabilite, sunt soluţii de economisire a resurselor în contextul unui mediu internaţional din ce în ce mai complicat care reclamă mai multă acţiune cu mai puţine resurse.

5. Aspectele securităţii: România îşi dezvoltă capabilităţile de securitate pe baza formulei de definire a securităţii având la bază Şcoala Europeană de la Copenhaga, cu 5 aspecte, definiţie acceptată încă din 1991, la summitul de la Roma, în cadrul Conceptului Strategic al NATO. Astfel, atunci cînd definim securitatea, facem referire în acelaşi timp la următoarele componente: securitatea militară, securitatea politică, securitatea economică, securitatea socială, securitatea mediului.

De asemenea, România abordează securitatea avînd în vedere trei niveluri complementare: securitatea naţională, securitatea societală, securitatea umană şi a individului (siguranţă)

Noi considerăm că accentul şi dezvoltarea strategiilor trebuie să vizeze o abordare de jos în sus:

• - nivelul individual, al cetăţeanului alegător şi contribuabil

Pagina 103

• - nivelul societal, al comunităţii cu identitate şi coeziune

• - nivelul naţional, nivelul statului ca produs normativ, instituţional şi funcţional

Considerăm primordial pentru viitor, abordarea temeinică şi responsabilă a noilor tipuri de securitate, aferente noilor riscuri şi ameninţări ale celui de-al treilea deceniu de după căderea zidului Berlinului: securitatea energetică, securitatea cibernetică, protecţia infrastructurii critice, protecţia infrastructurii informatice critice, securitatea apei, securitatea hranei-alimentare.

Nu în ultimul rând, la baza securităţii sta resursa umană – demografie, pregătire, capacitatea creatoare, forţă de muncă vizionară şi realistă- care-şi vede viitorul legat de România şi de calitatea de român. Deoarece România este limitată în ceea ce priveşte resursa umană, aceasta trebuie să conceapă un program de atragere a resurselor calificate din alte state, iar fiecare om trebuie să-şi găsească încadrarea potrivită în societate, conform capacităţilor, calităţilor, aspiraţiilor, realizărilor, meritelor şi experienţei personale.

La nivel european, în competiţia cu sectorul privat, sectorul public riscă să piardă capacităţi umane şi individuale importante, din cauza lipsei unui sistem adecvat de identificare a resurselor, de sprijinire a dezvoltărilor individuale, de aşezare la locul potrivit a calităţilor şi capacităţilor proprii, aspiraţiilor şi voinţei de a învăţa continuu şi de a progresa. Această lipsă trebuie compensată adecvat pentru a putea promova persoanele potrivite şi cele mai pregătite în funcţiile publice de toate gradele şi nivelele, pe criteriul profesionalismului şi expertizei individuale.

Opţiunea de securitate pentru România

România a ales, în urmă cu aproape două decenii, orientarea strategică a securităţii sale. Din acest punct de vedere, securitatea României se bazează pe trei piloni majori:

• - Parteneriatul Strategic cu Statele Unite (semnat în 1997)

• - Calitatea de membru în Alianţa Tratatului Nord Atlantic – NATO.

• - Calitatea de membru al Uniunii Europene

Parteneriatul Strategic cu SUA. Suntem pe deplin conştienţi de faptul că Statele Unite nu reprezintă forţa care va veni să soluţioneze problemele de securitate ale României. Însă, Parteneriatul Strategic este un instrument esenţial pentru dezvoltarea capabilităţilor proprii şi valorificarea experienţei şi expertizei SUA în acest domeniu. Valorificarea maximă a Parteneriatului Strategic necesită următorii paşi:

6. Relansarea relaţiei cu SUA – atât prin conţinut, sobrietate şi realism, cât şi prin seriozitate, consecvenţă şi respectarea angajamentelor asumate;

7. Adăugarea conţinutului de transfer tehnologic. România este situată într-o zonă geografică ce reclamă ca investiţiile în domeniul armamentelor să vizeze o jumătate de generaţie tehnologică, cât şi un cîştig la nivelul transferului de tehnologie cu utilitate militară şi economică. Acestă necesitate poate fi transpusă într-o prioritate a

Pagina 104

Parteneriatului Strategic;

8. Valorificarea cooperării în cadrul facilităţilor militare comune. Prezenţa acestor facilităţi trebuie valorificată cu eficienţă maximă din punctul de vedere al transferului şi câştigului de expertiză în administrarea operaţiunilor bugetare, a achiziţiilor şi a funcţionării integrate la nivel civil-militar. Valoarea adăugată poate fi dobîndită de Armata română în cooperarea directă pe teritoriul român, aşa cum s-a întîmplat în cazul operaţiunilor militare externe la care am participat;

9. Introducerea noii dimensiuni a calităţii educaţiei vocaţionale. Această dimensiune trebuie inclusă în Parteneriatul Strategic, iar dezvoltarea să reprezinte transferul de know how, organizare, administrare şi curiculă în domenii de bază ale pregătirii şi instruirii în domenii de vîrf, prin construirea acestor capabilităţi în România la standardele mondiale cele mai înalte. NATO reprezintă o alianţă politico-militară cuprinzătoare, cea mai importantă la nivel global, care oferă posibilităţi majore de consultare cu aliaţii în domeniul securităţii, o apărare comună în faţa oricărui atac extern şi o capacitate unică de descurajare a oricărei operaţiuni împotriva României. Însă nu putem cere NATO să acopere iraţional toate categoriile de ameninţări şi riscuri. O privire realistă ne arată că Alianţa beneficiază de capabilităţi unice, dar are resurse limitate şi capacitatea de interveni global, dar nu-şi poate asuma responsabilitatea în ceea ce priveşte nevoia mondială

de securitate.

România trebuie să facă pasul decisiv pentru a-şi valorifica locul, capabilităţile şi contribuţiile în operaţiunile externe din cadrul NATO. Din acest punct de vedere, putem să formulăm câteva obiective realiste:

10. Reprezentarea echilibrată, proporţională, la toate nivelele de decizie şi execuţie, a ofiţerilor şi civililor români, alături de ceilalţi aliaţi;

11. Crearea unor capabilităţi de nişă, la nivel militar, operaţional, diplomatic şi de servicii de informaţii, ca valori adăugate utile alianţei şi recunoscute ca atare;

12. Respectarea strictă, completă şi la timp a angajamentelor luate la nivelul Alianţei, în contextul pre-aderării şi perioadei de parteneriat, procesului de aderare dar şi ulterior, în timpul funcţionării ca membru cu drepturi depline.

UE. Calitatea de membru al Uniunii Europene a intervenit relativ târziu, şi este marcată de câteva elemente de diferenţiere faţă de celelalte state membre. UE este şi un pion important de securitate, cu capacităţi restrânse şi incipiente la nivel militar şi strategic, dar cu uriaşe capabilităţi la nivelul securităţii soft. Uniunea Europeană nu poate interveni în chestiunile de securitate din ţară, însă mecanismele de coeziune, solidaritate şi principiile de funcţionare ale politicii comunitare – inclusiv cele de politică externă, apărare şi securitate – au rolul lor relevant în arhitectura de securitate a României.

Valorificarea statutului de membru al UE are câteva priorităţi majore:

13. Eliminarea diferenţelor formale specifice statutului de ţară nou intrată în alianţă în ultimul val: clauze de salvgardare, mecanism de verificare şi cooperare, repartizarea echitabilă a poziţiilor la nivelul instituţiilor Uniunii. Aceşti paşi trebuie făcuţi nu prin lobby şi presiuni, ci prin respectarea angajamentelor asumate, cât şi prin funcţionalitatea corectă a mecanismelor instituţionale şi normative ale României;

14. Desenarea profilului de stat membru în UE, adaptat aspiraţiilor, capacităţii