Ediția 2010

Pagina 41

20 de ani între decizie şi efect, astăzi politicile publice în domeniu trebuie să fie jalonate pentru a se asigura continuitatea.

Partidul Naţional Liberal consideră că obiectivul central pentru politica energetică a României consta atit in siguranţa sistemului în ceea ce priveşte sustenabilitatea utilizării resurselor, competitivitatea producţiei si transportului, cat şi siguranţa furnizării resurselor energetice.

În ceea ce priveşte sustenabilitatea utilizării resurselor, principalele obiective sunt de continuare a activităţilor de cercetare/evaluare/dezvoltare a resurselor interne de purtatori de energie, punerea lor în valoare, încurajarea utilizării resurselor de energie regenerabilă şi creşterea eficienţei energetice.

1. Asigurarea continuităţii în activitatea de evaluare/dezvoltare/exploatare a resurselor interne de purtatori de energie:

In domeniul combustibililor solizi trebuie reglementate situaţiile referitoare la utilitatea publică a rezervelor (în cazul lignitului) şi reorganizarea sectorului de huilă; reevaluarea eficienţei exploatării combustibilului nuclear în condiţiile actualelor tehnologii; elaborarea şi promovarea cadrului de reglementări privind restructurarea financiară, reorganizarea în vederea viabilizării şi privatizării, reorganizarea societăţilor miniere nerentabile, reglementarea drepturilor şi obligaţiilor autorităţilor publice locale faţă de care societăţile miniere au obligaţii.

Se va avea de asemenea în vedere reglementarea unitara a sectorului prin infiintarea Autoritatii Nationale in Domeniul Minier si finalizarea legislatiei specifice acestuia (actualizarea legii minelor si a strategiei de dezvoltare a acestei ramuri energetice ).

Stimularea punerii in exploatare de noi perimetre pentru hidrocarburi şi/sau incurajarea reabilitarii zăcămintelor de gaze naturale şi ţiţei (trecerea acolo unde este posibil la recuperarea secundara), în scopul creşterii cantităţilor exploatate din producţia internă şi limitarea dependenţei de import; se vor promova noi investiţii în dezvoltarea, reabilitarea şi respectiv finalizarea dispecerizarii retelelor de gaze naturale si în creşterea capacităţii de înmagazinare a acestora.

2. Promovarea măsurilor pentru creşterea eficienţei energetice: punerea în practică a Planului de acţiune în domeniul eficienţei energetice (2008) în scopul realizării unei economii de 13,5% echivalent consum final (faţă de media anilor 2001-2005) până în anul 2016. Trebuie ţinut seama de faptul că la nivelul UE potenţialul de reducere a consumului este de cca. 1,5%/an (cca. 27% în sectorul rezidenţial şi 30% pentru spaţiile de birouri, 25% pentru industria prelucrătoare şi 26% în transporturi toate echivalent din consumul final); intensificarea programelor de creştere a eficienţei energetice a clădirilor; etichetarea energetică pe scară largă a produselor.

3. Accelerarea aplicării strategiei cu privire la utilizarea resurselor regenerabile de energie care să conţină atât viziunea asupra utilizării resurselor cât şi modalitatea de a dezvolta o nouă piaţă a produselor/serviciilor care folosesc resursele regenerabile. – România trebuie sa crească ponderea energiei produse din surse regenerabile de energie la 24% in 2020; Creşterea procentului de utilizare a biocombustibilului fără a genera impact negativ asupra echilibrului culturilor agricole; stimularea introducerii instalaţiilor de conversie a energiei curate în procesele industriale, domeniul rezidenţial, infrastructura construită, etc.

4. Concentrarea structurilor instituţionale cu rol de proiectare a politicilor publice în domeniul energiei şi definitivarea cadrului legislativ în scopul integrării în toate

Pagina 42

strategiile sectoriale a indicatorilor de intensitate energetică. Această structură va acorda atenţie domeniilor energetic propriu-zis, transporturilor, sectorului rezidenţial şi agriculturii. Definitivarea cadrului legislativ în domeniul energiei cu accent pe aprobarea strategiei industriei miniere; promulgarea Legii minelor şi a normelor de aplicare precum şi a legislaţiei în domeniul închiderii minelor; clarificarea problematicii redevenţelor în domeniul concesiunilor.

5. Intensificarea cercetării şi investiţiilor în domeniul producţiei şi utilizării energiei hidrogenului în special pentru aplicaţiile aferente producţiei de energie şi transportului durabil dar şi pentru aplicaţii hibride în care pentru producerea hidrogenului se utilizează resursele regenerabile de energie.

În ceea ce priveşte creşterea competitivităţii în domeniul sistemelor de energie PNL consideră că, simultan cu deschiderea pieţei de energie, trebuie avut în vedere întărirea rolului de reglementator al statului precum şi trecerea la privatizare prin intermediul pieţei de capital.

6. Concurenţa reală înseamnă egalitate de şanse pentru toţi participanţii la piaţă indiferent de tipul de energie, indiferent de talia operatorilor şi indiferent de perioada lor de activitate pe piaţă. Acţiunile viitoare vor trebui să ţină cont şi de planul de acţiune în zece puncte elaborate de Uniunea Europeana, care vizează printre altele: utilizarea mai bună a pieţei interne de energie, facilitarea întrajutorării între statele membre în caz de criză energetică, îmbunătăţirea mecanismului de comercializare a permiselor de emisii de gaze cu efect de seră, etc.

7. Continuarea deschiderii şi dezvoltării pieţelor de energie: 15. a pieţei gazelor naturale unde se urmăreşte creşterea ponderii segmentului concurenţial (între furnizori şi consumatorii eligibili) şi limitarea segmentului reglementat (contractele cadru) prin dezvoltarea concurenţei la nivelul furnizorilor de gaze; şi consolidarea poziţiei autorităţii de reglementare în utilizarea tarifelor (tip „plafon”); diversificarea surselor de import;

16. a pieţei energiei electrice unde se urmăreşte întărirea poziţiei operatorului comercial al pieţei de energie electrică (OPCOM) cu două obiective: pentru diversificarea produselor acestei burse de la comerţul prin contracte „en-gross”, la o piaţă pe termen scurt (ex. prin utilizarea celor patru noi platforme de tranzacţionare: Piaţa pentru ziua următoare, Piaţa de echilibrare, Piaţa centralizată a contractelor bilaterale şi Piaţa centralizată a certificatelor verzi) şi pentru consolidarea infrastructurii în scopul promovării unei burse a energiei electrice pentru zona Europei Centrale si de Est, la Bucureşti.

8. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi creşterea competitivităţii operatorilor din domeniul energiei pentru piaţa emisiilor. Romania trebuie sa isi reduca emisiile de CO2 pina in 2020 cu aproximativ 25% fata de 1989. In acest scop, se va urmări clarificarea regimului contabil şi fiscal al certificatelor de emisii de GES şi a tranzacţiilor cu aceste certificate, stabilirea mecanismelor de finanţare pentru investiţii în retehnologizare industrială şi îmbunătăţirea calităţii mediului, introducerea unor taxe pentru produse similare importate din statele care nu participă la EU ETS, evaluarea potenţialului de stocare a emisiilor de CO2 din România.

9. Accelerarea procesului de executare a auditurilor energetice riguroase la consumatorii industriali, la clădirile publice şi rezidenţiale, audituri certificate de

Pagina 43

organismele abilitate, urmate de măsuri recomandate şi implementate de reducere a pierderilor energetice ;

10. Promovarea Cartei Consumatorului în scopul consolidării drepturilor consumatorilor privind furnizarea gazelor, energiei termice şi a curentului electric, inclusiv contractele, informarea, preţurile, soluţionarea litigiilor şi protecţia împotriva practicilor comerciale neloiale. Scopul este acela ca toţi consumatorii să poată lua decizii avizate în alegerea furnizorilor atunci când îşi vor exercita drepturile pe pieţele deschise competiţiei în sectorul gazelor şi al electricităţii.

În ceea ce priveşte siguranţa furnizării resurselor energetice, PNL consideră că este necesară menţinerea unui echilibru între importul de resurse energetice primare şi utilizarea raţională si eficientă a rezervelor naţionale pe baze economice şi comerciale.

11. Diversificarea surselor de energie în scopul reducerii dependenţei României faţă de importurile de resurse energetice iar în cazul gazului natural, reducerea dependenţei de un furnizor unic şi diversificarea surselor de aprovizionare; creşterea gradului de interconectare a sistemelor naţionale de transport electroenergetic si de gaze naturale cu cele ale celorlalte ţări europene;

12. Folosirea optimă a poziţiei ţării pe lanţul de alimentare: sursă – tranzit – stocare mai ales în ceea ce priveşte susţinerea si promovarea tuturor proiectelor de tranzit cu produse energetice a teritoriului naţional – Nabuco, South Stream; creşterea nivelului de adecvare a reţelei de transport prin conductă (smart grid) în scopul diversificării şi consolidării relaţiilor de colaborare cu ţările producătoare de hidrocarburi precum şi cu cele de tranzit;

13. In vederea asigurarii sigurantei energetice, statul va păstra pachetul de control asupra unor unităţi de producere a energiei electrice, totalizând o putere instalată suficientă pentru a putea asigura siguranţa energetică. Se va analiza integrarea acestor producători cu societăţi de distribuţie aflate inca în proprietatea statului, rezultând companii puternice la nivel regional. In domeniul producerii de energie electrică va urma un proces de restructurare şi înnoire a capacităţilor energetice prin reabilitarea unităţilor existente viabile, închiderea unităţilor neviabile şi construcţia de noi unităţi de producere. Efortul investiţional va fi susţinut în principal prin privatizare şi investiţii private.

Pagina 44

4. ADMINISTRAŢIA ŞI AFACERILE INTERNE

4.1. Administraţia centrală şi locală

Modul de organizare si functionare, de la nivelul sau cel mai înalt – Guvernul – şi până la ultima verigă a administraţiei publice locale, nu mai răspunde necesităţilor societăţii româneşti, stare de fapt ce conduce, de cele mai multe ori, la imposibilitatea asigurării funcţiilor ce definesc autoritatea publică: aplicarea corectă a legii, pe de o parte, iar pe de altă parte prestarea serviciilor publice către cetăţeni.

Pentru îndeplinirea celor două atribute esenţiale, administraţia publică trebuie să se afle într-un permanent proces de modernizare, care implică nu doar un set minimal de obiective formulate în scopul descentralizării şi perfecţionării resursei umane sau al procedurilor, ci o transformare majoră dintr-o structură orientată spre sine într-una orientată spre interesul cetăţeanului.

PNL consideră că principiile reformării administraţiei publice sunt: principiul legalităţii, principiul separaţiei puterilor, principiul răspunderii individuale, principiul eficienţei si economicităţii precum şi, nu în ultimul rând, principiul continuităţii procesului de reforma. PNL îşi exprimă punctul de vedere că aceste principii au valoare numai dacă se regăsesc în integralitatea lor şi simultan în toate acţiunile decidenţilor de la toate nivelele, inclusiv cel politic. Totodată PNL este adeptul stabilirii limitelor pentru numirile politice în administraţie plecând de la două priorităţi determinante în funcţionarea societăţii: satisfacerea interesului public şi nevoia implementării politicilor publice aparţinând majorităţii politice exprimate prin vot.

PNL consideră că obiectivele generale pentru reformarea administraţiei publice din România sunt:

Reforma instituţională la nivel central şi local în scopul fundamentării procesului de descentralizare şi realizarea unei reforme administrativ-teritoriale;

Reforma reglementărilor în scopul raţionalizării şi simplificării acestora;

Creşterea performanţelor corpului funcţionarilor publici în scopul consacrării statutului acestei bresle;

În ceea ce priveşte reforma instituţională la nivel central şi local, descentralizarea şi reforma administrativ-teritorială, PNL apreciază că punctul de pornire este inevitabil legat de reducerea considerabilă a dimensiunilor statului, care trebuie să devină suplu şi eficient. De aceea sunt necesare:

1. Redimensionarea Guvernului care să răspundă necesităţii unui proces decizional rapid şi fundamentat. Structura sa organizatorică se va crea în funcţie de priorităţile perioadei de guvernare, iar numărul de portofolii va fi redus la domeniile în care politicile publice vor avea relevanţă bugetară sau decizională semnificativă. Conducerea va fi asigurată de către un prim ministru secondat de un viceprim- ministru, care se va ocupa şi de relaţia cu Parlamentul; 2. Diminuarea semnificativă a agenţiilor şi autorităţilor aflate în subordinea sau

Pagina 45

coordonarea Guvernului şi a ministerelor în scopul creşterii transparenţei decizionale şi bugetare. Reducerea numărului de agenţii trebuie să se facă urmărind, pe de o parte, tipul de activitate pe care o prestează (de autorizare, de reglementare, de control etc.) iar pe de altă parte respectând principiul autonomiei funcţionale sau independenţei şi evitarea conflictului de interese. Un accent deosebit se acordă reformei structurilor de control şi inspecţie fiscală (inspecţie fiscală, gardă financiară, anti-fraudă şi supraveghere vamală), care trebuie să elimine neajunsuri precum suprapunerile în verificarea contribuabililor ;

În ceea ce priveşte descentralizarea administrativă şi financiară, PNL consideră că acest proces rămâne unul dintre pilonii reformei administraţiei.

El va fi realizat numai prin delegarea de competenţe cumulat cu alocarea resurselor financiare adecvate, astfel încât să poată asigura întreaga paletă de servicii publice pentru comunităţile locale, să rezolve probleme financiare specifice sistemelor de sănătate, educaţie, asigurări sociale, poliţie, infrastructură, agricultură şi dezvoltare rurală în contextul regândirii funcţionării întregului sistem administrativ.

Descentralizarea făcută diferenţiat, funcţie de capacitatea administrativă, trebuie să conducă la creşterea responsabilităţii autorităţilor în faţa comunităţilor locale pe care le reprezintă, în contextul apărării interesului public şi aplicării politicilor publice.

Pe componenta decizională şi financiară descentralizarea trebuie fundamentată in baza unui audit de sistem. Este obligatoriu ca procesul de transfer treptat al deciziei de la nivel central la nivel local, să fie concomitent cu transferul fondurilor necesare susţinerii acestui proces. Scopul descentralizarii bugetare este de a transforma autoritatea centrală în instituţie de reglementare şi control pe domeniul său de activitate, iar restul atribuţiilor vor fi transferate către autorităţile locale, judeţene şi regionale, după caz.

Cele două mari verticale pe care PNL le consideră prioritare pentru a obţine rezultatele scontate sunt transferul complet şi definitiv de atribuţii către administraţiile locale şi schimbarea filozofiei bugetare în domeniul redistribuirii sumelor provenite din taxele şi impozitele locale.

3. Transferul definitiv al atribuţiilor de la nivel central către autorităţile administraţiei publice locale astfel încât să se realizeze:

• - demararea descentralizării în principalele domenii vizate: învăţământ,

sănătate, poliţie, infrastructură, agricultură si dezvoltare rurală;

• - aplicarea asocierii între unităţile administrativ teritoriale în vederea punerii în

practică a politicilor publice în condiţii de eficienţă şi eficacitate. O soluţie particularǎ în acest caz ar fi crearea de zone metropolitane, prin asocierea municipiilor sau oraşelor cu comunele periurbane. Asocierea reprezintă una dintre soluţiile de accesare a fondurilor comunitare datorită scăderii riscului financiar;

4. Schimbarea filozofiei bugetare astfel încât un procent semnificativ din veniturile estimate, ce urmează a fi colectate în decursul unui an să rămână la nivel regional şi local pentru finanţarea atribuţiilor transferate de la nivel central.

Una dintre cele mai mari provocări pentru România o reprezintă punerea în operă a reformei administrativ-teritoriale care să răspundă necesităţilor actuale în direcţia dezvoltării României ca stat membru al Uniunii Europene.

Pagina 46

PNL susţine ca absolut necesară regândirea structurii teritoriale a României, care ar urma să se materializeze în apariţia unor noi unităţi administrative-teritoriale: regiunile. Apariţia regiunilor va pune în operă principiul descentralizării administrative, prin crearea unor unităţi administrativ teritoriale de dimensiuni mai mari sub aspect teritorial şi demografic, având o capacitate sporită în gestionarea problemelor cetăţenilor.

Aceste noi unităţi administrative-teritoriale au ca filosofie de bază transferul atribuţiilor specifice de la nivel central către nivelul regional, structurile nou înfiinţate fiind compatibile cu cele existente în statele membre ale Uniunii Europene.

PNL susţine ideea instituirii unităţilor administrativ teritoriale compatibile cu cele la nivel european, iar un astfel de proiect trebuie să fie unul serios, care să implice dezbateri în mediul academic, politic, în mass media şi în cadrul societăţii civile.

Regionalizarea României, în viziunea PNL, trebuie să respecte atât principiile europene în materie, cât şi cele ce rezidă din statutul de stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil pe care îl are ţara noastră.

În concepţia PNL, obiectivele generale urmărite prin implementarea proiectului legat de reîmpărţirea administrativ-teritorială sunt:

diminuarea dezechilibrelor regionale existente, prin stimularea dezvoltării echilibrate, prin recuperarea accelerată a întârzierilor în dezvoltarea zonelor defavorizate ca urmare a unor condiţii istorice, geografice, economice, sociale, politice, precum şi preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre;

corelarea politicilor şi activităţilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor, prin stimularea iniţiativelor şi valorificarea resurselor locale şi regionale, în scopul dezvoltării economico-sociale durabile;

stimularea cooperării interregionale, interne şi internaţionale, a celei transfrontaliere, precum şi participarea regiunilor la structurile şi organizaţiile europene care promovează dezvoltarea economică şi instituţională a acestora, în scopul realizării unor proiecte de interes comun, în conformitate cu acordurile la care România este parte.

Considerăm necesar ca reîmpărţirea administrativ-teritorială să nu se producă brusc, prin simpla adoptare a unor acte normative în materie, care ulterior, puse în practică, generează riscul major al bulversării sistemului administrativ şi politic românesc în integralitatea sa.

5. Crearea regiunilor, ca unităţi administrativ-teritoriale, în paralel cu menţinerea actualelor judeţelor, într-o primă etapă.

Regiunile create ar urma să cuprindă 2-4 judeţe, ceea ce înseamnă că la nivelul României s-ar constitui 15-20 de astfel de entităţi. La conturarea regiunilor se vor avea în vedere zonele istorice dar şi aspecte de ordin economic şi social.

Conducerea lor va fi asigurată de către un Consiliu Regional, în calitate de autoritate deliberativă si de o Comisie, ce are un Preşedinte, în calitate de autoritate executivă.

Reîmpărţirea administrativ-teritorială se referă la descentralizarea regională care presupune crearea de noi colectivităţi teritoriale la un nivel superior actualelor

Pagina 47

judeţe, calificate ca regiuni. Regiunea capătă, astfel, o expresie instituţională specifică, care se caracterizează prin aplicarea unui regim general al colectivităţilor teritoriale. Ea formează, deci, o nouă categorie de colectivităţi teritoriale, ce au aceeaşi natură juridică cu cea a colectivităţilor teritoriale existente, dar care se distinge printr-un teritoriu mai larg, incluzându-le pe acestea din urmă şi prin competenţele lor (cu vocaţie esenţial economică sau orientate către dezvoltare).

Reîmpărţirea administrativ-teritorială a României, prin crearea regiunilor, are la bază transferul unor atribuţii de la nivel central la nivel regional.

6. Transferul treptat a unor atribuţii de la nivelul judeţelor la nivelul regiunilor, în vederea asigurării coerenţei politicilor regionale şi crearea unor unităţi administrativ- teritoriale pe model european, în cea de a doua etapă.

Al doilea obiectiv strategic îl reprezintă reforma reglementărilor în scopul raţionalizării şi simplificării acestora.

Reforma reglementărilor urmăreşte demararea unui amplu proces de reducere a masei legislative, reevaluarea fiecărui sector legislativ, stabilitatea legislativă, prin diminuarea numărului de schimbări şi recurgerea sistematică la instituţia “republicării”. În acelaşi timp este necesară consacrarea legislaţiei de evaluare ex- ante şi extinderea evaluărilor ex-post, care să permită atât fundamentarea legislaţiei cât şi cuantificarea rezultatelor. Reducerea poverii administrative asupra cetăţenilor trebuie să fie un obiectiv central, pentru care introducerea metodei costului standard va duce la creşterea eficienţei actului administrativ.

Transparenţa rămâne un obiectiv central care trebuie asociat cu facilitarea interacţiunii dintre sectorul economic şi administraţia publică centrală prin promovarea legislaţiei lobby-ului. De asemenea, trebuie crescute eforturile pentru asigurarea accesibilităţii la informaţia juridică a tuturor categoriilor de persoane interesate.

În ceea ce priveşte reforma reglementărilor, PNL consideră că principiile de bază care vor asigura eficienţa, corecta fundamentare şi consecvenţa actelor normative şi a politicilor publice sunt: proporţionalitatea, responsabilitatea şi transparenţa.

Pentru atingerea obiectivului cu privire la reforma reglementărilor se are în vedere:

7. Întărirea legislaţiei cu privire la evaluarea ex-ante a politicilor publice şi a actelor normative în scopul obligativităţii de conformare la regulile europene, reguli care vizează evaluarea impactului reglementărilor din punct de vedere social, economic, al mediului de afaceri, bugetului, mediului înconjurător precum şi asupra legislaţiei interne şi comunitare; 8. Reducerea costurilor administrative pentru mediul de afaceri şi cetăţeni, prin promovarea reglementărilor referitoare la adoptarea modelului costului standard, în special pentru domeniul fiscal şi cel al sănătăţii. Identificarea şi cuantificarea costurilor standard reprezintă calea reală spre aflarea şi reducerea costurilor administrative nete (obligaţii de informare sau raportare către autorităţi publice şi nu numai) pe care le suportă contribuabilii. Apreciem că nu atât stabilirea unor normative, precum standardele de cost care au ca scop limitarea cheltuielilor, cât,

mai ales, evaluarea costurilor permite creşterea eficienţei actului administrativ şi

Pagina 48

duce la reducerea impactul negativ asupra firmelor din punct de vedere al productivităţii; 9. Facilitarea interacţiunii dintre sectorul economic şi administraţia publică centrală prin promovarea legislaţiei lobby-ului şi prin consultare directă, inclusiv prin mecanismul de colaborare tehnică anterior elaborării reglementărilor. Consultările trebuie să aibă în vedere: identificarea avizelor/autorizaţiilor/permiselor/licenţelor emise la nivel central şi identificarea celor mai împovărătoare proceduri pe domenii şi instituţii responsabile; evaluarea percepţiei mediului de afaceri cu privire la procedurile administrative; evaluarea cadrului legal şi a poziţiei instituţiilor responsabile de reglementările cu tangenţă asupra mediului de afaceri; analiza procedurilor administrative (suprapuneri, cerinţe disproporţionate în raport cu obiectivele propuse); simplificarea/eliminarea procedurilor administrative cu impactul

cel mai împovărător asupra mediului de afaceri; creşterea capacităţii de evaluare şi monitorizare a impactului barierelor administrative asupra mediului de afaceri, în special asupra IMM-urilor, microîntreprinderilor şi profesiilor liberale; 10. Simplificarea legislaţiei naţionale, cerinţă evidenţiată în mod repetat după aderarea la UE, realizată cu scopul de a facilita identificarea, înţelegerea, interpretarea şi aplicarea rapidă şi corectă a actelor normative. Este nevoie de asigurarea accesibilităţii la informaţia juridică a tuturor categoriilor de persoane interesate. De aceea simplificarea legislativă trebuie să se orienteze către: reducerea semnificativă a masei legislative, asanarea legislaţiei active prin reevaluarea fiecărui sector legislativ, stabilitatea legislativă prin diminuarea numărului de schimbări şi recurgerea sistematică la instituţia “republicării”, combaterea supra-reglementării, asigurarea unităţii în cadrul actelor normative ce privesc aceleaşi domenii ale

legislaţiei active. Totodată este nevoie ca simplificarea legislativă să aibă în vedere conservarea elementelor de tradiţie, specifice sistemului românesc de drept, în ceea ce priveşte regulile ce stau la baza creării sale. Un element de referinţă în simplificarea legislaţiei naţionale rămâne calitatea transpunerii reglementărilor comunitare.

Un aspect particular în materia reformei reglementărilor din administraţia publică o constituie problematica legislaţiei privind organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale. PNL susţine ideea unei ample modificări pe această temă, în vederea clarificării şi corectării actelor normative pe baza unor valori şi idei clare: responsabilitatea individuală, reprezentarea directă, codificarea legislaţiei.

Al treilea obiectiv strategic îl reprezintă creşterea performanţelor corpului funcţionarilor publici în scopul consacrării statutului acestei bresle.

În viziunea PNL atingerea acestui obiectiv implică o creştere a calităţii corpului funcţionarilor publici prin introducerea criteriilor de performanţă simultan cu eliminarea presiunilor politice, în special asupra înalţilor funcţionari publici. Pe de altă parte, schimbarea paradigmei funcţionării administraţiei publice implică nu numai standarde mai clare şi redimensionarea numărului de lucrători în administraţia publică, ci şi reorientarea activităţii acestora de pe controlul ex-ante la controlul ex- post. Astfel, se va echilibra balanţa dintre pregătirea legislaţiei şi evaluarea rezultatelor implementării acesteia, activitate care în România practic nu se există.

Atingerea obiectivului cu privire la creşterea performanţelor corpului funcţionarilor publici implică:

11. Reformarea corpului înalţilor funcţionari publici prin impunerea unor criterii foarte stricte de profesionalism şi reforma evaluării performanţelor funcţionarilor publici prin introducerea unor metode moderne de management al resurselor umane începând de la selecţie, evaluare şi promovare, simultan cu ajustarea curriculei universitare în