Ediția 2024

Pagina 17

beneficiu. Salvăm viitorul : cu toată perioada sa lungă de consolidare (25 de ani), Fondul Suveran de Investiții al României va face ca România să nu devină o țară expusă vânzării, exploatării sau lichidării bunurilor sale, când imensele datorii contractate de guvernele PNL-PSD-UDMR vor ajunge la scadență. În funcție de etapele de implementare, funcțiile FSIR vor fi: recuperarea resurselor naturale înstrăinate

dezvoltarea companiilor strategice din sectoarele economice competitive și cu valoare adăugată mare finanțarea unor proiecte de infrastructură semnificative creditarea statului român la costuri corecte. Astfel de fonduri de investiții sunt mecanisme folosite adesea de statele dezvoltate, pentru a-și proteja economiile în fața fluctuațiilor generate de ciclurile economice, dar și instrumente prin care adună asset-uri (active) cu potențial de creștere semnificativ. În SUA, sunt câteva zeci de state federale care au astfel de wealth funds. Franța are un astfel de fond suveran – Caisse des dépôts et consignations – care datează din 1816 ( cu 207 ani de funcționare neîntreruptă) și are o valoare totală de piață estimată la 1,4 trilioane de dolari (1.416 miliarde de dolari). China are două astfel de fonduri de investiții, care totalizează 2,3 trilioane de dolari. Țările din zona Orientului Mijlociu bogate în petrol au dezvoltat fonduri suverane de investiții. Emiratele Arabe Unite are șase (6) astfel de instrumente financiare distincte, toate bazate pe extracția și procesarea

hidrocarburilor. Canada, Turcia, Federația Rusă, Austria, Italia, până și Mexicul sau Azerbaidjanul și-au construit astfel de structuri instituționale, care să le ajute să navigheze prin hățișul financiar și economic al secolului XXI. Cel mai cunoscut exemplu de reușită în acest domeniu al fondurilor suverane de investiții este cel al Norvegiei. „Norway Government Pension Fund Global” (GPFG) are o valoare nominală de aproximativ 1,48 trilioane de dolari (1.487 miliarde de dolari) și deține acțiuni la peste 9.200 de companii din 70 de i (inclusiv România), în patru domenii de activitate. Cea mai mare parte a fondului este investită în acțiuni, care reprezintă interese de proprietate în companii. O altă parte este investită în obligațiuni, care sunt un tip de împrumut acordat guvernelor și companiilor, iar o parte finală este investită în infrastructura imobiliară și a energiei regenerabile. Aproximativ 68,3% din fond este investit în acțiuni la diverse companii, 28,5% în instrumente financiare cu venit fix (plasamente și obligațiuni), 3,1% în companii imobiliare nelistate și 0,1% în infrastructură de energie regenerabilă necotată la bursă.

PIB-ul total al Norvegiei în anul 2022 a fost de 579 de miliarde de dolari. Ceea ce înseamnă că activele totale ale GPFG sunt de trei ori mai mari decât PIB-ul. Și asta, în contextul în care PIB-ul per capita (106.148 de dolari în 2022) plasează Norvegia pe primul loc în rândul statelor cu o populație mai mare de un milion de locuitori. Reușita Norvegiei este cu atât mai impresionantă, cu cât sunt luate în considerare două aspecte: 1) Prima finanțare de către Guvernul de la Oslo a fondului s-a făcut în 1996, iar primele investiții efective au apărut în 1998. Deci, este un fond de investiții relativ tânăr (25 de ani); 2) Fondul a fost finanțat aproape exclusiv din redevențele și exploatarea resurselor de petrol din Marea Nordului, dar a ajuns în acest moment să aibă o valoare mai mult decât dublă, prin comparație cu resursele de hidrocarburi aflate în exploatare. Mecanismul are o valoare de progresie geometrică, nefiind liniar – așa se face că, între 2011 și 2023, valoarea totală a „Norway Government Pension Fund Global” a crescut de cinci ori (de la 3,3 trilioane de coroane norvegiene în 2011 la 15,3 trilioane de coroane norvegiene în 2023). În acest interval de 25 de ani, câștigul mediu anual

a fost de 5,99%, dar aceasta a generat beneficii prin mecanismul compounded interest (dobândă la dobândă).

Pagina 18

Dincolo de beneficiile financiare și economice, acest tip de instrument generează ceea ce în lumea geopoliticii este numit soft power”. Definiția conceptului a fost dată de politologul american Joseph Samuel Nye Jr: „când o țară face ca alte state să-și dorească ceea ce își dorește ea, ar putea fi numită putere cooptivă sau soft power, în contrast cu puterea tare, sau de comandă, de a le ordona altora să facă ceea ce își dorește”. Prin investiții în alte țări, state precum SUA, Norvegia, China sau Franța, reușesc să-și impună mai ușor politicile externe. Instrumentalizarea acestor fonduri suverane de investiții se face adesea „la pachet” cu mecanisme suplimentare de câștigare a bunăvoinței societății civile. Pentru a da un exemplu, amintim celebrele fonduri norvegiene, atât de implicate în reconfigurarea valorilor unei întregi pleiade de ong-uri din România.

CONSTRUIND FONDUL SUVERAN DE INVESTIȚII AL ROMÂNIEI (FSIR)

Din perspectivă politico–legislativă, constituirea FSIR la inițiativa Partidului AUR reprezintă un demers relativ simplu, la nivelul statului român existând deja mecanisme oarecum similare, așa cum sunt celebrele SIF-uri (societăți de investiții financiare). Problemele apar când vine vorba de finanțarea Fondului Suveran de Investiții al României, managementul acestei noi structuri, plasarea FSIR în afara controlului factorului politic și atunci când și cât va trebui FSIR să intervină în sprijinirea activităților bugetare curente ale statului român. Întrebarea pe care o poate pune oricine este „Qua pecunia?” Cu ce bani se poate constitui Fondul Suveran de Investiții al României? Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) își propune prin programul său de guvernare ca finanțarea Fondului Suveran de Investiții al României (FSIR) să se realizeze prin patru mecanisme: 1. Direcționarea către FSIR a redevențelor și taxelor de exploatare și licențiere pentru companiile care exploatează: a) hidrocarburi (va fi revăzută legislația petrolieră); b) resurse minerale (va fi revăzută legislația

minieră); c) activează în domeniul producției de energie electrică. 2. Cotă parte (50%) din dividendele plătite statului român de companiile la care este acționar (Hidroelectrica, Transgaz, Nuclearelectrica, RomGaz, OMV, Engie, EON, Chimcomplex, Conpet, Transelectrica, CupruMin, Oil Terminal, Unifarm, Societatea Națională a Apelor Minerale, Loteria Română, Administrația Porturilor ș.a.m.d.) 3. Posibilitatea emiterii de obligațiuni corporative. 4. Surse de venit propriu odată ce FSIR va deveni funcțională și va avea plasamente și investiții. Estimarea este ca, din punctele 1 și 2, aportul direct să fie cifrat undeva în jurul a 1,5 miliarde de euro (la valoarea actuală). Sunt bani care altfel mergeau către Bugetul de stat. Spre deosebire de propunerile din

trecut, propunerea AUR presupune ca FSIR să nu dețină acțiunile companiilor de stat (nu va fi proprietar), dar va fi finanțat cu fonduri prevăzute la punctele 1 și 2.

STRUCTURA DE COORDONARE A FONDULUI SUVERAN DE INVESTIȚII

Fondul Suveran de Investiții al României va fi o entitate independentă, deținută de Ministerul Finanțelor Publice, căreia i se va aplica principiul guvernanței corporative (corporate governance), în care factorul politic trebuie să aibă o cât mai mică importanță. FSIR va avea o conducere bicefală: a) un Consiliu de Administrație restrâns, din care să facă parte doar reprezentanți ai Puterii Executive, dar al cărui rol va fi puternic limitat la aprobarea bugetului și a descărcării

Pagina 19

de gestiune; b) o ramură executivă cu un management independent ales (român sau străin), care va avea impuse criterii de performanță foarte clare și măsurabile, privind randamentul pe care FSIR trebuie să-l obțină (minimum valoarea creșterii indicelui bursier BET + 1pp). Se vor aplica cele 24 de „Principii Santiago”, cunoscute formal drept Sovereign Wealth Funds: Generally Accepted Principles and Practices (GAPP). Acestea sunt: 1) Un cadru legal solid; 2) O misiune bine definită; 3) Activități interne coordonate cu autoritățile fiscale și monetare; 4) Reguli clar definite pentru trageri; 5) Transparență față de proprietar; 6) Diviziunea clară a rolurilor; 7) Organe de conducere numite într-un mod prestabilit; 8) Organisme de conducere care acționează în cel mai bun interes al fondului suveran de investiții; 9) Independență; 10) Definiția oficială a răspunderii; 11) Raportarea anuală; 12) Auditori independenți; 13) Etică și profesionalism; 14) „Outsourcing” bazat pe reguli; 15) Capacitatea de a respecta legile țărilor străine; 16) Independență operațională față de proprietar; 17) Transparență publică; 18) Politici clare de investiții; 19) Orientare comercială; 20) Restricții împotriva utilizării informațiilor privilegiate; 21)

Politici privind drepturile acționarilor; 22) Management eficient al riscului; 23) Raportarea corectă a performanței; 24) Revizuiri periodice pentru a asigura conformitatea acestuia cu Principiile Santiago, prezentate anterior.

QUAM ADIUVAMUS PATRIAM? CUM VA AJUTA FSIR ROMÂNIA?

Ținta FSIR este independența economică a României, astfel încât sectoare economice strategice, cu potențial mare de dezvoltare și de câștig, să fie deținute de statul român și să lucreze în beneficiul cetățenilor. Odată ce Fondul va ajunge la o maturitate (în forma sa finală), vor exista cinci mecanisme fundamentale prin care poate fi sprijinit statul român și cetățenii săi: 1. Finanțarea de către Fondul Suveran de Investiții al României a deficitului bugetar, în conformitate cu criteriile presupuse de Tratatul de la Maastricht. FSIR poate achiziționa, la dobânzi corecte/preferențiale (și nu umflate, așa cum se întâmplă în prezent) emisiunile de obligațiuni ale statului român. Practic, statul nu se va mai împrumuta la creditori externi, ci la propriul instrument financiar construit în acest sens. 2. O proporție a dividendelor pe care le va genera FSIR, odată ajuns la maturitate, vor putea finanța mecanisme de garantare și creditare pentru diverse activități economice. Principiul esențial va fi cel al parcimoniei: cu

cât mai puțin folosit într-un moment, cu atât va rămâne mai mult viitor. Astfel, procentul maximal al profitului anual al Fondului, pe care statul român îl va putea încasa prin dividende, va fi de până în 20%. 3. FSIR va emite anumite tipuri de obligațiuni corporative în condiții preferențiale, la care vor avea acces doar cetățenii români sau companiile de stat. 4. Eventualele investiții în afară ale Fondului ar urma să deschidă drumul către extinderea la nivel regional și pan-european a unor companii de stat. 5. De la un anumit moment de maturitate, un cuantum din profitul FSIR care va fi stabilit la vremea respectivă, va fi distribuit către cetățenii României sub forma unor dividende sau ajutoare.

FAZELE PROIECTULUI FONDULUI SUVERAN DE INVESTIȚII AL ROMÂNIEI. SALVĂM VIITORUL

Edificarea unui proiect de asemenea anvergură necesită trei componente: a) o strategie bună; b) finanțare corespunzătoare și management eficient; c) răbdare.

Pagina 20

Fondul Suveran de Investiții al României necesită o perioadă de minimum 25 de ani, până când acesta va ajunge la maturitate. Tocmai de aceea este un obiectiv de țară care poate fi perfect comparat cu aderarea la UE și NATO, dorința legitimă de a fi în Zona Euro și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică

(OECD).

Avantajul acestui Fond, cu toată perioada sa lungă de maturizare este că acesta va proteja resursele Țării în fața scadenței uriașelor datorii făcute de guvernările PNL-PSD-UDMR.

Faza I. Constituirea: Perioada 2024 – 2025 va fi dedicată constituirii cadrului legal de funcționare al Fondului Suveran de Investiții al României. În această perioadă, va fi promovată legislația specifică și va fi organizat un referendum pentru introducerea noului instrument în Constituția României în care vor fi exprimate foarte clar limitările controlului politic asupra instituției nou create.

Faza II. Recuperarea resurselor României: Începând cu 2026, conform principiilor enunțate, va începe aportul de capital pentru finanțarea FSIR. Acești bani vor fi folosiți în primă instanță pentru recuperarea pachetelor de acțiuni la companiile strategice din sectorul energetic și de exploatație minerală, care au fost înstrăinate pe bani puțini. România va trebui să-și recupereze participația la OMV, la companiile din sectorul energiei electrice (Engie, Enel, EON ș.a.m.d.) care se ocupă de furnizare, dar și cele care se ocupă de distribuție. Obiectivul nu este naționalizarea, ci cumpărarea acestor parchete de acțiuni sau creșterea aportului de capital pentru a redobândi controlul asupra operațiunilor. FSIR se va ocupa de aceste investiții. NOTA BENE: În paralel, statul român trebuie să uziteze de anumite instrumente pe care le are la îndemână pentru atingerea acestui obiectiv strategic (recuperarea controlului asupra resurselor naturale). În acest sens, statul român trebuie să revină la reglementarea pieței de energie, trebuie să înființeze o companie de furnizare a gazului natural către populație, trebuie să deschidă Nuclearelectrica spre consumatorii din România, să limiteze rolul intermediarilor și să construiască un intermediar de stat (distribuitor) care să

vândă energie în plan extern, la preț corect. Cu o capitalizare estimată de 25 miliarde de euro până în 2032, România ar trebui să poată să îndeplinească această țintă.

Faza III. Hub energetic regional: companiile românești sprijinite să se extindă: Cu resursele proprii, FSIR poate crea cadrul necesar extinderii companiilor românești în plan regional. A venit momentul ieșirii din izolare și consolidare internă, iar companiile energetice (electricitate, gaze și petrol) pot acționa pe piețe emergente: Republica Moldova, Serbia, Albania, Ucraina, Macedonia, Armenia, Georgia etc. În acest sens, FSIR poate înființa sau cumpăra pachete de acțiuni la societăți din respectivele țări și realiza consorții cu companiile deținute de statul român. Această fază a proiectului este una de sprijin a companiilor de stat românești și ar trebui să se desfășoare, în termeni esențiali, în perioada 2031 – 2040.

Faza IV. Constituirea FSIR într-un instrument de politică globală: Perioada 2040 – 2050 ar trebui să fie dedicată achiziționării de active în plan internațional și a diversificării portofoliului FSIR. Este momentul în care instrumentul poate fi folosit și ca pârghie de tip soft power. În acel punct, FSIR se poate orienta către piețe consolidate și stabile, cu riscuri asociate mici. Până în 2040, obiectivul financiar este ca activele FSIR să ajungă la o valoare comparabilă cu PIB-ul anual al României. Până în 2050, activele FSIR trebuie să fie de două ori și jumătate (250%) din PIB-ul României la acel moment.

Pagina 21

Faza V – Consolidarea FSIR: În diverse măsuri, încă din 2040, FSIR va constitui o prezență constantă în viața economică și bugetară a României, sprijinind prin mecanismele enunțate statul român. Începând cu 2045, FSIR ar trebui să fie mecanismul prin care se finanțează deficitul bugetar al României. Din 2050, ar trebui ca FSIR să poată să plătească dividende anual către fiecare cetățean roman, în cuantum de 30% din profitul înregistrat în anul calendaristic precedent / per total populație.

Proiectul AUR de constituire a Fondului Suveran de Investiții nu este doar unul economic, ci un adevărat Proiect de Țară. Cu resursele României, recuperate și bine administrate, vom crea un instrument care va proteja cetățenii în fața unui viitor care astăzi poate fi socotit cel puțin incert, dacă nu dezastruos, din perspectiva datoriei externe imense, acumulate de guvernările PNL-PSD-UDMR, datorie care a devenit deja o povară, ridicându-se la aproximativ 10.000 de euro/locuitor al României, indiferent de vârstă sau rezidență. Acest Fond va fi, cum îl arată titulatura, „al României” și nu al vreunui partid politic sau altul și va lucra eficient în administrarea resurselor financiare și economice ale Țării, în beneficiul cetățenilor ei. Astfel, se va realiza VALORIFICAREA ÎN INTERESUL ROMÂNILOR A RESURSELOR NATURALE ȘI A COMPANIILOR STRATEGICE ale Țării.

CAPITOLUL IV:

ASIGURAREA SECURITĂȚII ENERGETICE ȘI REINDUSTRIALIZAREA ROMÂNIEI

Partidul AUR și-a propus realizarea suveranității energetice și crearea de resurse pentru reindustrializarea României, iar prioritatea strategică va fi extragerea gazelor naturale și a țițeiului, din zăcămintele existente. România trebuie să-și asigure suveranitatea energetică. Orice creștere economică se face cu consum de resurse și energie. Dar aceasta nu va fi făcută „cu orice preț”, ci cu respect pentru natură – în fond, pentru actul Creației. Vom continua folosirea combustibililor fosili și a hidrocarburilor (cărbune, gaz, petrol), însă un rol important va fi acordat energiei hidro, nucleare, eoliene și solare. România trebuie să-și asigure suveranitatea energetică / vom folosi resursele noastre de gaze naturale și țiței, dar vom investi în continuare în energia regenerabilă / Finalizăm proiectele de modernizare ale sistemului energetic național de transport al energiei electrice / Construim hidrocentrala de pompaj invers Tarnița și finalizăm lucrările la toate hidrocentralele în curs de construire / Stocarea energiei, prioritate a investițiilor energetice românești / Finalizăm lucrările la centralele pe gaze de la Iernut și Brăila, construim capacități noi pe gaze / Păstrăm funcționale capacitățile de

producție pe cărbune de la Rovinari și Turceni / Finalizăm investiția la cele două reactoare noi de la Cernavodă / Eliminăm monopolul furnizării de utilități și implicăm statului, ca „jucător” pe piața de energie / Gestionarea deșeurilor organice și anorganice ca surse de energie / Interzicerea temporară a exportului unor resurse

ROMÂNIA TREBUIE SĂ-ȘI ASIGURE SUVERANITATEA ENERGETICĂ

Suveranitatea energetică este dezideratul oricărei națiuni. Ea stă la baza suveranității economice, politice, militare, deci a suveranității naționale. Măsurile care vor fi luate de partidul AUR la guvernare în acest domeniu se constituie ca parte a unei STRATEGII ENERGETICE care va fi elaborată punctual de ministerul de resort și care va conduce la atingerea acestui deziderat. Practic, majoritatea acestor măsuri țin de valorificarea potențialului energetic al României, în favoarea românilor și mai puțin în favoarea companiilor

Pagina 22

străine. Acesta este, de altfel, elementul comun/firul conducător al măsurilor propuse prin acest Program de Guvernare. Totuși, deși lucrurile par simple, nu este de loc așa. Printre marile provocări în aplicarea acestor măsuri sunt: Legislația europeană în domeniu (decarbonizarea), care a fost adoptată „pe repede înainte” în România, fără dezbateri și fără negocieri (ca în Polonia sau Germania). Programul Natura 2000 în cazul energiei hidro. În acest moment, arealul de competență hidroenergetică ocupă circa 22,5% din suprafața tuturor bazinelor hidrografice, iar prin acest program s-au impus reguli care diminuează producția de energie, prin scăderea debitelor vehiculate și a nivelului apei în acumulare. Listarea la bursă a companiilor de stat din domeniul energetic, care riscă înstrăinarea acestora.. Alte provocări în acțiunea de redobândire a suveranității energetice sunt contractele de concesionare a exploatărilor de gaze și țiței între România și companii private (e notoriu cazul OMV) și, într-o perspectivă

mai largă, prelungirea contractelor de explorare cu 15 ani, acordată de precedentele guverne PNL – PSD, ca și asocierile tip SPV făcute de fostul Ministru liberal al Energiei, Virgil Popescu. Domeniul se confruntă și cu probleme structurale, legate de lipsa specialiștilor și a forței de muncă calificate, la toate nivelurile (majoritatea celor calificați au plecat din Țară sau au ieșit la pensie). Din aceeași categorie face parte și calitatea precară a managementului companiilor de stat, unde în așa-numitele AGA („adunări generale ale acționarilor”) se fac numiri exclusiv pe criterii politice, ca și la ANRE, sau în alte agenții gestionate de Ministerul Energiei. O altă provocare o reprezintă subfinanțarea cercetării și dezvoltării în sectorul energetic: România nu mai deține niciun institut operațional în acest sector. Este de asemenea nevoie și de institute de proiectare, în domeniu (fostele ISPE, ISPH, ICEMENERG ș.a.m.d.), care au fost închise, patrimoniul lor, lichidat și speculat, încăpând pe mâna „dezvoltatorilor imobiliari”. În concluzie, este nevoie de o acțiune sinergică și concentrată a tuturor factorilor implicați în acest sector

de activitate și în sectoarele conexe, pentru a reda României suveranitatea energetică. Nu e o acțiune deloc simplă, dar Programul de guvernare al AUR are în vedere această prioritate și o va realiza. În acest sens, în cele de mai jos sunt prevăzute o serie de măsuri, prin care se va recupera suveranitatea energetică a Țării. Sunt fie măsuri strategice, cu caracter general, orientarea domeniului energetic, fie unele extrem de concrete, pentru sporirea capabilităților energetice.

PRIORITATEA STRATEGICĂ – FOLOSIREA REZERVELOR NAȚIONALE DE GAZE NATURALE ȘI ȚIȚEI

Există ipoteza conform căreia „energia verde” promovata la ora actuală este o „miză nenaturală”, fiind legată de diverse interese transnaționale. Nu a analizat și nu a confirmat nimeni, periodic, dacă „amprenta de carbon” făcută pe ciclul de viață (ACV) a acesteia, este mai mare sau mai mică, în comparație cu utilizarea combustibililor clasici. Este limpede că, de fapt, „amprenta de carbon” se mută din Europa în China și Orient și, o dată cu aceasta, are loc și transferarea unor resurse financiare imense. Discuția rămâne deschisă, dar România nu trebuie să devină victima unei ideologii străine, ci să acționeze în propriul ei interes. Pe de altă parte, recunoaștem că folosirea combustibililor fosili si a hidrocarburilor trebuie văzută ca o etapă provizorie, care va trebui să devină, pe viitor, una „de rezervă” în asigurarea independenței energetice. Obiectivul final rămâne unul fidel standardelor europene și trebuie să fie producerea de energie numai din surse prietenoase cu natura. În viitor, de pildă, tot sistemul de încălzire din locuințe va trebui să fie electric și cu o energie obținută din resurse regenerabile. Trebuie să fim consecvenți cu un adevăr, însușit de Partidul AUR, anume că oamenii sunt parte a Creației și nu separați de ea. DIN RESPECT PENTRU CREAȚIE, MEDIUL

Pagina 23

TREBUIE PROTEJAT. Ca urmare, creșterea exploatării hidrocarburilor și a gazelor naturale va fi una sustenabilă și cu respect pentru mediul înconjurător, și nu „cu orice preț”. Respectând ideea de principiu enunțată mai sus, vom elabora planuri pe termene rezonabile de timp, pentru retehnologizarea industriei energetice și înaintarea lor instituțiilor europene, ca alternativă la distrugerea acestei industrii. Vom continua investițiile în producția nepoluantă de energie, care au fost oprite în urma unor presiuni interne și externe. Pe de altă parte însă, vom abroga imediat legile și hotărârile de guvern care au dus la închiderea capacităților de producție ale anergiei electrice pe bază de cărbune și gaze naturale, în paralel cu investiții în surse alternative. Extragerea gazelor naturale și a țițeiului în țara noastră trebuie să urmărească fidel evoluția economică, astfel încât sa asigure necesarul pentru realizarea de produse finite pe termen lung și foarte lung. Problema este că o parte din zăcăminte sunt în exploatarea OMV - Petrom și nimeni nu a derulat niciodată un AUDIT -

mai întâi TEHNIC și apoi FINANCIAR, sondă cu sondă / oră cu oră. Am avea mari surprize, din acest punct de vedere, atât în ceea ce privește producția de gaze și țiței, cât și în ceea ce privește producția de energie electrică și rafinarea. Practic, de aproape 20 de ani noi NU ȘTIM, ce și cum prelucrează această companie, cu ce randamente financiare si mai ales cât extrage de fapt din resursele de petrol și gaze ale României. În aceeași ordine de idei, vom întări capacitatea de control a ANRE asupra distribuitorilor și furnizorilor de energie electrică și gaze, cu toleranță zero pentru abuzurile acestora în raport cu consumatorii. O altă măsură pe care o va întreprinde prin programul de guvernare partidul AUR e aceea prin care se vor reduce la minim cantitățile de gaze și țiței neprelucrat sau prelucrate primar, care ies în afara granițelor României. În această zonă sunt necesare studii de mărire a capacității de înmagazinare de gaze naturale în depozitele existente, prin creșterea presiunii de înmagazinare. Programul de guvernare are în vedere, în acest sector, finanțarea de studii și prospecțiuni, pentru delimitarea a cel puțin încă 2 depozite de înmagazinare noi, ca și redobândirea depozitului DEPO-Mureș și

trecerea acestuia în exploatare comercială: în prezent, nu se mai depozitează gaze aici. O alta posibilitate de mărire a capacității de gaze stocate este prin creșterea presiunii din sistemul național de transport de gaze naturale, la valoarea nominală de 64 bari, obținându-se astfel și o creștere a capacității de transport.

FINALIZĂM PROIECTELE DE MODERNIZARE ALE SISTEMULUI ENERGETIC NAȚIONAL DE TRANSPORT AL

ENERGIEI ELECTRICE

În istoria recentă, producția de energie electrică din România s-a bazat pe sursele convenționale și stabile (hidro, cărbune, nucleară si hidrocarburi), care asigurau independența energetică a României. Pentru toate aceste surse, au fost dezvoltate rețelele electrice de transport. Odată cu aplicarea noilor politici energetice, bazate pe „energie verde”, au apărut influențele negative asupra sistemului energetic național de transport. Cel mai concret și de o tristă notorietate este exemplul este dat de scoaterea din funcțiune a termocentralei Mintia, cu o putere totală instalata de 1.285 MW și cu rol de echilibrare a sistemului energetic național, a cărei producție va fi acoperită din surse regenerabile, în curs de implementare. După cum bine știm, energia eoliană și fotovoltaică sunt strict dependente de factorii climatici, fapt ce le face instabile si impredictibile. Aceste surse de energie produc fluctuații și solicitări tranzitorii pe echipamentele din rețeaua energetică națională. În consecință, finalizăm proiectele de modernizare ale sistemului energetic național de transport al energiei electrice (Transelectrica), pentru a crește capacitatea de preluare a puterii generate de sursele

regenerabile (biomasă, fotovoltaice, eoliene, hidro și pe bază de hidrogen). Prevedem construirea

Pagina 24

hidrocentralei de pompaj Tarnița (1000 MWh), finalizarea lucrărilor la toate hidrocentralele în curs de construire și dublarea capacității de înmagazinare în depozitele subterane. Rețeaua Electrică de Transport (RET) deținută de operatorul național CNTEE „Transelectrica” SA, este rețeaua electrică de interes național și strategic, cu tensiunea de linie nominală mai mare de 110 kV, ce necesită un regim special de exploatare, întreținere și dezvoltare, în vederea asigurării securității energetice. Conform indicativelor asumate prin PNRR, capacitatea instalată disponibilă de producere a energiei electrice pe bază de lignit și huilă va fi scoasă din exploatare treptat, până cel târziu la 31 decembrie 2032 și în același timp se vor deconecta de la RET. Înainte și în paralel cu scoaterea acestor surse din producție, vor fi dezvoltate noi capacitați de producție a energiei electrice pe bază de energie solară și eoliană, pentru care vor necesare lucrări ample de extindere și întărire a rețelelor electrice de transport, în vederea integrării în sistem a noilor capacități de producție a energiei electrice. Odată cu dezvoltarea noilor capacități de producție a energiei electrice, CNTEE „Transelectrica” S.A. va

trebui să demareze studii ample, prin care să identifice necesitățile de întărire și dezvoltare a RET. Liniile și stațiile electrice care alcătuiesc sistemul național de transport au fost construite, majoritatea, în perioada anilor 1960-1980, la nivelul tehnologic al acelei perioade. Starea tehnică reală a instalațiilor s-a menținut până în prezent la un nivel corespunzător, atât prin programul de mentenanță desfășurat, cât și printr-un un program susținut de retehnologizare și modernizare a instalațiilor și echipamentelor. Odată cu implementarea noilor politici energetice, întregul sistem de transport al energiei electrice va trebui să treacă la o nouă etapă, prin care toate echipamentele și componentele din sistem să fie integrabile într-un sistem centralizat, de monitorizare și control. Conform acordului privind Parteneriatul Strategic dintre Ungaria, România, Georgia și Azerbaidjan se va dezvolta o rețea de transport a energiei electrice din Azerbaidjan, printr-un cablu submarin prin Marea Neagră, acord în care România va juca rol extem de important, urmând ca „Transelectrica” să se ocupe de implementarea proiectului pe terioriul României. Acest proiect va facilita dezvoltarea unui HUB Energetic la

Budapesta. Odată cu dezvoltarea lui, România împreuna cu operatorul de transport va trebui să iși impună propria politică, energia importată să fie la cele mai mici prețuri și astfel să evităm prețurile supraevaluate ale partenerilor de pe piața din vestul Europei. Un proiect extrem de important în sectorul transportului de energie electrică, în contextul mixului energetic actual, și cu un rol de echilibrare a sistemului este reprezentat de construcția CHEAP Tarnița- Lăpuștești, cu o putere instalată de 1.000 MW, proiect ce trebuie introdus în lista obiectivelor strategice. Acest proiect a fost marginalizat de actuala clasă politică, în ultimi 30 de ani, din lipsă de interes și de neprofesionalism. Având în vedere faptul ca în decursul unei zile în sistemul energetic național există atât surplus de energie (generat de sursele instabile fotovoltaice și eolian), cât și deficit, pentru atenuarea deficitului și asigurarea independenței energetice va fi necesar ca surplusul de energie să se stocheze în amenajări hidroenergetice de tip CHEAP, urmând ca acest surplus să fie utilizat în momentul în care există deficit. Dezvoltarea acestor sisteme de stocare va conduce în mod obligatoriu și la dezvoltarea rețelei

electrice de transport (RET). În vederea creșterii integrării de surse regenerabile și creșterii capacităților transfrontaliere, sunt investiții pentru dezvoltarea RET care necesită prioritizare: LEA 400 kV dublu circuit Cernavodă – Stâlpu, cu un circuit intrare/ieșire în stația Gura Ialomiței, cu termen de finalizare în anul 2023. Linia este realizată în proporție de 80%. Proiectul trebuie corelat cu trecerea la 400 kV a axului Brazi Vest – Teleajen – Stâlpu care are termen de finalizare în anul 2025.