Ediția 2024

Pagina 25

LEA 400 kV dublu circuit (un circuit echipat) Smârdan – Gutinaș cu termen de finalizare în anul 2024. Lucrările de execuție sunt în curs de derulare. LEA 400 kV Porțile de Fier – Reșița cu punere în funcțiune în anul 2024. Tronsonul LEA 400 kV Porțile de Fier – Anina (linie nouă) este în execuție, iar tronsonul LEA 400 kV Anina – Reșița necesar a fi reabilitat este realizat în proporție de 90%. LEA 400 kV dublu circuit Reșița – Timișoara - Săcălaz cu termen de finalizare în anul 2025. LEA 400 kV dublu circuit Timișoara - Săcălaz - Arad cu termen de finalizare în anul 2027. Proiectul tehnic și Caietul de sarcini pentru lucrările de execuție sunt în curs de elaborare. Mărirea capacității de transport a LEA 220 kV Stejaru – Gheorgheni și LEA 220 kV Gheorgheni – Fântânele cu termen de finalizare în anul 2024. LEA 400 kV dublu circuit (un circuit echipat) Constanța Nord – Medgidia Sud cu termen de finalizare în anul 2028.

LEA 400 kV Tulcea Vest – Isaccea circ. 2 cu termen de finalizare în anul 2030. LEA 400 kV Gădălin – Suceava cu termen de finalizare în anul 2030; Reconductorarea LEA 220 kV din axul Urechești – Târgu Jiu Nord – Paroșeni – Baru Mare – Hășdat cu termen de finalizare în anul 2030. Toate aceste proiecte și investiții în domeniul transportului de energie vor fi prioritizate. Conform legislației românești de transpunere a directivelor și regulamentelor europene, Planul european de dezvoltare pe 10 ani, denumit in continuare TYNDP („Ten – Year Network Development Plan”) este rezultatul unui proces care începe, într-o durată de de doi ani, cu elaborarea unor scenarii sau viziuni privind modul în care sistemul energetic românesc va contribui la atingerea obiectivului energetic și climatic până în 2030 și a viziunii de decarbonizare, până în 2050.

CONSTRUIM HIDROCENTRALA DE POMPAJ TARNIȚA ȘI FINALIZĂM LUCRĂRILE LA TOATE

HIDROCENTRALELE ÎN CURS DE CONSTRUIRE

Finalizarea hidrocentralelor aproape terminate și lăsate în paragină, în urma unor protestele pseudo- ecologice vehemente venite din partea unor ONG-uri care subminează de fapt atât autonomia energetică a României, cât și producerea unei energii curate, „verzi”, intrând astfel în contradicție cu propriile programe „de mediu” va fi o prioritate a guvernului AUR, în asigurarea suveranității energetice a României.

România beneficiază de un potențial ridicat al resurselor hidroenergetice. Dintr-un total al potențialului teoretic liniar de aproximativ 70,0 TWh/an, potențialul teoretic liniar al cursurilor de apă interioare este de aproximativ 51,5 TWh/an, iar cel al Dunării (doar partea românească) este evaluat la cca.18,5 TWh/an. Estimările actuale privind potențialul tehnico-economic amenajabil, diminuat în urma reglementărilor pentru protecția mediului („Natura 2000”) arată că față de cei 40,5 TWh/an energie estimată în 1990, în anul 2018 potențialul tehnico-economic amenajabil s-a redus la circa 27,10 TWh. Conform schemelor de amenajare complexă concepute înainte de 1990, potențialul hidroenergetic tehnic amenajabil este de cca. 40,5 TWh/an, din care cca. 11,6 TWh/an revin Dunării, iar pe râurile interioare se poate valorifica un potențial cca. 24,9 TWh/an, prin centrale cu puteri instalate mai mari de 3,6 MW, iar restul de 4,0 TWh/an în centrale mai mici. La nivelul anului 2021, restul de potențial hidroenergetic tehnic care ar mai putea fi amenajat în Romania este apreciat ca fiind de cca. 10,30 TWh/an. Din acest punct de vedere, ținând cont de faptul că energia hidro este o energie curată, fără emisii de

carbon, deci catalogată drept energie verde, România trebuie să valorifice la maximum potențialul hidroenergetic pe care îl are. În primul rând vor fi finalizate invesțiile începute, apoi cele proiectate și

Pagina 26

neîncepute și ulterior restul. Un criteriu de departajare între invesțiile din aceeași grupă vor fi și indicatorii tehnico - economici (fezabilitatea). În România există capacități hidroenergetice în care au fost investite sume imense de la bugetul de stat, dar care până în prezent nu au fost finalizate (hidrocentrala Răstolnița - realizată în proporție de 98%, hidrocentrala Bumbești – realizată în proporție de 90%, hidrocentrala Dumitra – realizată până la 98%, lacul de acumulare Surduc, realizat în proporție de 50%, fiind deservit de Hidrocentrala Nehoiașu). Finalizarea și punerea în funcțiune a tuturor acestor capacități hidroenergetice din România va contribui la reducerea deficitului de energie din sistem cu care ne confruntăm în prezent și va contribui la obtinerea independența energetice.

STOCAREA ENERGIEI, PRIN SISTEMUL HIDROENERGETIC DE LA TARNIȚA-LĂPUȘEȘTI, PRIORITATE A

INVESTIȚIILOR ENERGETICE ROMÂNEȘTI

Stocarea energiei e un instrument de eficientizare a sistemului energetic național și resursă regenerabilă în sine. Numeroase articole de presă și studii de specialitate relevă faptul că stocarea energiei (o chestiune aparent imposibilă) este marea provocare în contextul actual, mai ales în Europa și cu precădere în România, care face la rândul ei pași mari în zona energiei „verzi”. Acest fapt se datorează în special strategiei de reducere a emisiilor de carbon adoptată de UE, ceea ce conduce în ritm accelerat la o „electrificare” a consumurilor energetice, în mai toate domeniile de activitate (industrie, servicii, transporturi, cât și în sectorul terțiar) concomitent cu „decarbonatarea” producției de energie electrică. În acest context, este imperios necesară satisfacerea a două condiții antagonice: produc când pot și cât pot / consum când vreau și cât vreau. Rezolvarea acestei „dileme energetice” o oferă STOCAREA energiei electrice. Singura metodă de stocare cunoscută la ora actuală și care satisface criteriile de performanță și producere a „energiei verzi” este CHEAP (centrala hidroelectrică de acumulare și pompare). Caracteristicile ei o recomandă de la sine: puterea electrică instalată (mare și foarte mare), cantitatea de energie stocată

(mare și foarte mare), posibilitatea de dispecerizare (intrarea/ieșirea rapidă în funcțiune), funcționarea la sarcini parțiale, randamente bune, tehnologii convenționale, impact redus și mai ales CUNOSCUT (predictibil) asupra mediului. Trebuie subliniat aici faptul că și din acest punct de vedere România este o țară bogată. Studii derulate în anii ‘70-‘80 în cadrul Institutului de Studii și Proiectări Hidrotehnice (institut care trebuie re-operaționalizat cu prioritate, prin Ministerul Energiei), au identificat trei asemenea zone cu potențial: Tarnița – Lăpușești, Măcin (o amenajare hidroenergetică și de navigație care poate avea și rolul de a asigura suplimentul necesar pentru apa de răcire la CNE Cernavodă, în contextul construirii reactoarelor 3 și 4 si poate asigura, de asemenea, servicii în perspectiva cablului de transport de energie care vine din Azerbaidjan) și zona Cazanelor Dunării. Un proiect extrem de important pentru sistemului energetic național, este amenajarea hidroenergetică Tarnița–Lăpuștești (CHEAP), cu o putere instalată de 4x250MW, acesta având rol de echilibrare în Sistemul

Energetic Național – de stocare a energiei la scară mare. Dezvoltarea acestui proiect ține de siguranța energetică națională. Analize ale „Transelectrica” au demonstrat că sistemul energetic național (SEN) nu poate fi calificat drept „rezilient”. Capacitățile transfrontaliere pot fi în curând depășite (pe ambele fluxuri import/export) ceea ce poate conduce la o blocare a SEN. Fără această investiție de la Tarnița-Lăpușești, nu se pot introduce mai multe capacități regenerabile, care produc intermitențe în SEN. Această facilitate oferită de dezvoltarea investiției de la Tarnița-Lăpușești poate să aducă servicii atât pentru România, cât și pentru țările vecine. Ungaria, spre deosebire de România, nu are un asemenea potențial de dezvoltare a unităților tip CHEAP, dar are în schimb o mare nevoie de stocare. Bulgaria are în

Pagina 27

construcție o unitate CHEAP la Yadenitsa, finanțată din fonduri UE. Serbia va construi două asemenea proiecte (Đerdap 3 și Bistrica), care vor excede nevoile proprii și vor putea face servicii la nivel regional (inclusiv în România, în cazul în care noi nu ne dezvoltăm propria unitate de stocare). Statul care va dispune primul de o asemenea capacitate mare de stocare va putea impune reguli în zonă. Avantajele României sunt evidente: România se află la intersecția a trei mari sisteme energetice: Nord

• - Sud - Orient. Depinde de noi să putem valorifica această oportunitate unică. Din acest motiv, prioritatea

României în domeniul energetic este construcția de CHEAP Tarnița - Lăpușești (prevăzută, de altfel, și în PLANUL DE DEZVOLTARE RET 2020-2030). În același timp, vom începe construcția la CHEAP Măcin, mai ales în condițiile în care se realizează construirea cablului de transport de energie dinspre Azerbaidjan.

FINALIZĂM LUCRĂRILE LA CENTRALELE PE GAZE DE LA IERNUT ȘI BRĂILA, CONSTRUIM CAPACITĂȚI NOI

PE GAZE

Programul de guvernare AUR prevede finalizarea lucrărilor la centralele pe gaze de la Iernut și Brăila în primii patru ani de guvernare și construirea de capacități noi pe gaze în ciclu combinat la Ișalnița, Turceni și Mintia, în următorii trei ani, pentru a asigura o producție excedentară de energie electrică, cu o putere netă disponibilă de cel puțin 10.000 de MW. De asemenea, va fi finalizată investiția la cele două noi reactoare nucleare de la Cernavodă în următorii 4-6 ani. Vor fi păstrate în regim funcțional capacitățile de producție pe cărbune de la Rovinari și Turceni.

CTE Iernut poate să devină o lecție pentru construirea viitorului CTE Brăila. Problemele generate de antreprenorul general nu trebuie să se mai repete. Ca atare, proiectarea noii unități de la Brăila se va face în România, de către o societate cu capital integral românesc și de preferat cu colaborarea unui institutul specializat în acest sens, care trebuie operaționalizat URGENT. Consiliul Concurenței a autorizat recent operațiunea prin care Complexul Energetic Oltenia S.A. și ALRO S.A. intenționează să creeze împreună o companie pentru a realiza o centrală electrică cu ciclu combinat pe gaz natural (CCGT) la termocentrala Ișalnița, având o putere instalată de 850 MW, care va înlocui grupurile nr.7 și nr.8 de 330 MW, pe lignit. Legăturile dintre ALRO, Sebastian Burduja și „băieții deștepți” din energie (via Adrian Videanu) sunt bine-cunoscute și nimic nu este întâmplător – nici promptitudinea cu care a acționat Consiliul Concurenței. Astfel, PE O PERIOADĂ LUNGĂ DE TIMP, partenerii Complexului Energetic Oltenia vor fi cele două mari companii din domeniul energetic, Tinmar Energy S.A. și OMV Petrom S.A. Pentru a împiedica acest monopol străin asupra energiei românești, Programul de guvernare al AUR își propune ca

mai întâi de toate să desființeze toate acele „SPV”-uri, prin retragerea partenerului român și a aportului în natură. Totuși, ce se pune în loc?, e întrebarea firească. Trebuie avută în vedere o mai întâi o STRATEGIE ENERGETICĂ din care să reiasă clar dacă avem nevoie într-adevăr de aceste capacități CCGT: vor fi evaluate emisiile de carbon (puterile instalate fiind mai mari, valorile se duc către cele anterioare, când unitățile funcționau cu lignit), trebuie să se evalueze cât și cum vor opera într-un sistem energetic în care consumul scade an de an, la toate aceste facilitați (în cadrul CCGT, Cărbune existent, CNE si SMR > 6000 MW, la care se mai adăuga si producția de energie hidro, panouri voltaice și centrale eoliene). La ora actuala media de consum este < 6000 MWh. Analiza o va decide. În orice caz, asocierea nu este una benefică pentru un sistem energetic care să asigure independența energetică a României, încă din modul în care ea a fost concepută.

PĂSTRĂM FUNCȚIONALE CAPACITĂȚILE DE PRODUCȚIE PE CĂRBUNE DE LA ROVINARI ȘI TURCENI

Pagina 28

Închiderea capacităților amintite ar fi un nou atentat la siguranța energetică națională a României, care nu se va mai repeta, așa cum s-a întâmplat cu închiderea termocentralei de la Mintia. Trebuie subliniat aici că ținta este de fapt slăbirea României și acapararea resursei noastre de CĂRBUNE. Țările dezvoltate, care azi adoptă „energia verde” nu mai au o asemenea resursă, dar au nevoie de ea. Un alt aspect important este că tocmai cei care ne-au impus asemenea măsuri, au procedat ei înșiși diferit și au beneficiat din plin în calea dezvoltării lor de „vechile tehnologii”. Cazul Germaniei a fost unul de domeniul evidenței și a dovedit că, practic, României i s-a interzis să se dezvolte, limitându-i-se accesul la propriile resurse energetice. Toate grupurile energetice de la Turceni și Rovinari trebuiesc exploatate până la epuizarea resursei tehnice de viață și trebuiesc menținute ca rezervă energetică, chiar dacă vom trece la „energia verde”. Sunt aici banii unor generații de români, care azi nu au nici măcar o pensie decentă, și pe care avem datoria să nu îi aruncăm la gunoi. Dacă Polonia poate, trebuie să reușim și în România, cu asemenea măsuri de protejare a investițiilor noastre anterioare!

FINALIZĂM INVESTIȚIA LA CELE DOUĂ REACTOARE NOI DE LA CERNAVODĂ

Energia nucleară este o prioritate strategică a României. În acest sens, sunt luate în considerare construirea reactoarelor nucleare mobile, o soluție pertinentă la criza energetică, situație în care oferta de dezvoltare a acestui tip de obținere a energiei cu tehnologie din Statele Unite va fi luată în continuare în considerare. Dar, în paralel, vom continua dezvoltarea a ceea ce avem deja – centrala nucleară de la Cernavodă. România dispune de un ciclu deschis complet al combustibilului nuclear, dezvoltat pe baza tehnologiei canadiene de tip CANDU. Dioxidul de uraniu (UO2), utilizat pentru fabricarea combustibilului nuclear necesar reactoarelor 1 și 2 de la Cernavodă este produsul procesării și rafinării uraniului din import (producția indigena a fost închisă). Operatorul centralei nucleare de la Cernavodă, Societatea Națională Nuclearelectrica SA (SNN), achiziționează materia primă atât de pe piața internă, cât și de pe piața externă în vederea fabricării combustibilului nuclear. Pentru a spori securitatea aprovizionării cu materia primă necesară fabricării

combustibilului nuclear și reducerii dependenței de import pe lanțul de producere a combustibilului nuclear, se află în desfășurare procesul de achiziționare a uzinei de la Feldioara (de către SNN), în vederea internalizării serviciilor de procesare și a eficientizării costului materiei prime, necesară fabricării combustibilului nuclear pentru CNE Cernavodă. Rezervele de minereu existente și exploatabile asigură cererea de uraniu natural pentru funcționarea a două unități nuclear-electrice, pe toată durata de operare. SN Nuclearoelectrica SA produce energie electrică, termică și, de asemenea, combustibil nuclear. Compania este listată la bursă, iar structura acționariatului se prezintă astfel: statul român, prin Ministerul Energiei deține 82,49% din acțiuni, Fondul Proprietatea are în portofoliu 7,053%, alți acționari dețin 10,45%. Nuclearoelectrica are două sucursale, fără personalitate juridică: Sucursala CNE Cernavodă, care exploatează Unitățile 1 și 2 de la Cernavodă, precum și serviciile auxiliare, și Sucursala FCN Pitești, întreprindere calificată de combustibil nuclear. De asemenea, Nuclearoelectrica este unicul acționar al

companiei de proiect EnergoNuclear, pentru realizarea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă. În ceea ce privește SMR (REACTOARE MODULARE MICI-SMR) România nu deține filiera de combustibil (uraniu îmbogățit). Acesta trebuie adus din SUA, utilizat și trimis pentru tratare înapoi, ceea ce înseamnă dependența energetică și costuri foarte ridicate. De asemenea tehnologia nu a fost validată încă, costurile de producție estimate sunt imense (conform teoriei acesta va evolua descendent în timp (operaționalizarea

Pagina 29

a 20-50 unități la nivel mondial), după o curbă în formă de S - deci cu două puncte de inflexiune). Toată planeta așteaptă acest lucru, numai România s-a aruncat cu capul înainte în acest subiect. În plus, costurile cu implementarea au scăpat de sub control, se vorbește de 14 mld dolari, sub formă de credit, care va genera costuri suplimentare. Nu știm de fapt cam cu ce preț se va produce un MWh de energie electrică în acest sistem și dacă este într-adevăr fezabil. Calcule rapide arată că prețul de producție va depăși 200 $/MWh, ceea ce ar fi inacceptabil. Cu toate acestea, nu dezavuăm aprioric această investiție. Timpul îi va dovedi sau nu fezabilitatea și atunci vom acționa în consecință. Ce este sigur însă e că vom continua cu măsurile în favoarea tehnologiei cunoscute și deținute de România și vom finaliza punerea în exploatare a celor două reactoare noi de la CNE Cernavodă.

GESTIONAREA DEȘEURILOR ORGANICE ȘI ANORGANICE CA SURSE DE ENERGIE

Ministerul Economiei va gestiona deșeurile organice și anorganice ca pe orice altă resursă a României într-un model de economie circulară, pentru reducerea la minim a acestora. România trebuie să se orienteze spre tehnologii mai puțin consumatoare de energie, iar o parte din consumatori se orientează deja către asigurarea prin producție proprie de energie (prosumatorii au deja o pondere tot mai mare), astfel încât presiunea pe cererea de energie din sistemul energetic național să scadă. Este necesar să se abordeze mai ales tehnologiile viitorului, în vederea creșterii capacităților energetice, de aceea cercetarea și dezvoltarea TREBUIE să facă parte nemijlocită din viitoarea STRATEGIE ENERGETICĂ a României. O resursă energetică importantă inepuizabilă și relativ ieftină este energia geotermală, neglijată până acum. Chiar în vecinătatea Bucureștiului există realizări în acest sens (precum Spitalul SRI și complexul „Therme”). Aceste realizări nu trebuie să rămână la acest nivel al excepției, ci sursa de energie din zonă trebuie să fie utilizată pe scară largă, printr-o politică de încurajare a investițiilor în acest sens. O altă resursă neglijată complet, deși importantă este „biomasa” (silvică, agricolă și fracția biodegradabilă

din deșeurile menajere – capitol la care România este supusă de altfel infringement-ului). Biomasa face parte din energia regenerabilă, prin valorificarea în special a resturilor vegetale, folosită tradițional mai ales în mediul rural. Cu un efort minim, se poate folosi întreaga resursă de biomasă, respectiv deșeurile umede rezultate din toate activitățile, în vederea obținerii peleților destinați consumului și obținerii energiei prin metoda de piroliză și/sau gazeificare cu emisii zero. Această tehnologie de piroliză, respectiv de gazeificare, pe lângă aportul de energie termică, rezolvă în același timp și problema stocării deșeurilor, consumate prin procesul de peletizare sau prin transformarea lor în gaze. Se vor ecologiza astfel multe din gropile de gunoi, cu un impact major asupra mediului. În localitățile mici vom derula programe, în vederea construirii unor centrale de cogenerare pe biomasă. Ulterior aceste programe trebuie extinse și la nivel de SACET (orașe). Dacă se dorește o „decarbonizare profundă”, aceasta este metoda optimă. În acest sens, vom acționa pentru modificarea prevederilor din PNRR referitoare la utilizarea biomasei în producerea de energie termică

și electrică, pentru eliminarea treptată a exportului de lemn și produse din lemn cu valoare adăugată mică (lemn de foc, lemn ecarisat) și pentru înlocuirea acestor sortimente cu produse din lemn cu valoare adăugată mare.

ELIMINAREA MONOPOLULUI FURNIZĂRII DE UTILITĂȚI ȘI IMPLICAREA STATULUI, CA „JUCĂTOR” PE

PIAȚĂ

Programul de guvernare AUR va dispune separarea în domeniul distribuției de utilități și eliminarea monopolului de furnizare, inclusiv prin interzicerea deținerii acestui serviciu de către același acționar majoritar, dacă nu este statul. Multe abuzuri ale firmelor străine care dețin distribuția ar fi astfel înlăturate.

Pagina 30

La data de 31.12.2022 pe teritoriul României operau 54 de furnizori de energie electrică si 4 distribuitori. După cum bine știm, începând cu data de 01 ianuarie 2021 piața furnizării energiei electrice a fost liberalizată. În contextul liberalizării pieței energiei, a îndeplinirii jaloanelor asumate prin PNRR și în contextul conflictului militar din vecinătatea noastră, preturile la energia electrică din ultima perioadă au avut o creștere semnificativă, aceasta fiind resimțită de toți consumatorii, atât cei industriali, cât și cei casnici. În prezent sunt operatori privați de distribuție a energiei electrice care activează și în sectorul de furnizare, fapt care conduce la crearea unui monopol pe energia livrată. Pentru eliminarea acestui monopol, legislația din România va trebui modificată, astfel încât să interzică unui distribuitor de energie să mai activeze în zona de furnizare, cu excepția societăților deținute de stat. Conform analizelor realizate de ANRE in anul 2022, s-au identificat furnizori de energie care au utilizat metode/mijloace de creștere artificială a prețului mediu ponderat de achiziție, mijloacele utilizate fiind

acelea de încheiere de contracte de achiziție intra-grup la prețuri excesive, pe piețe centralizate (produse cu livrare pe termen scurt – săptămână/lună), cât și încheierea de acte adiționale de modificare a prețului de contract, încheiate chiar după publicarea în Monitorul Oficial a OUG 118/2021, în vederea creșterii sumei decontate de la bugetul statului, prin mărirea diferenței dintre prețul mediu ponderat de achiziție și plafonul maxim stabilit prin OUG 118/2021. Prin această metodă furnizorul a beneficiat de sume nejustificat de mari de la bugetul statului. În cazul acestor furnizori, ANRE ar fi trebuit să le retragă licența de funcționare pentru o perioadă de timp, astfel încât să se evite pe viitor apariția unor noi cazuri. După cum bine știm, profitul companiilor din sectorul de furnizare a crescut în ultimul an cu peste 30%, iar amenzile aplicate de ANRE au reprezentat, în comparație cu ele, sume simbolice. În contextul actual al crizei energetice, furnizorii de energie au obținut profituri mult mai mari față de anii anteriori. Cu toate acestea, numai în anul 2022 au existat mari probleme, datorită facturilor emise greșit către consumatorii finali, care au condus la un cumul de sesizări transmise către ANRE. Nemulțumirea

consumatorilor, mai ales din rândul populației, a fost una justificată. Principalul producător de energie electrică este statul, iar majoritatea comercianților/furnizorilor sunt companii private cu capital străin, care vând energia electrică la prețuri exagerate, în vederea obținerii unor profituri majore, cu implicare minimă. De asemenea, acești furnizori se comportă ca un stat în stat, stabilind propriile reguli, în raport cu clienții. Sub aparența unei economii de piață, de fapt, clienții sunt captivi. Este, de fapt, speculă. Situațiile critice sunt în cazul accesului la rețeaua de alimentare cu energie electrică sau în situația prosumatorilor, care suportă pe cheltuiala lor dezvoltarea rețelei. Furnizorii de energie electrică iși urmăresc propriile interes, fără a ține cont de situația politico-economică actuală. În acest context, statul va trebui să intervină mult mai ferm, pe de o parte, în acțiunea de control și de reglementare și pe de altă parte să își dezvolte o nouă strategie, prin care să devină jucător pe piața de furnizare, având astfel un rol mult mai important: va deveni un regulator al pieței în sectorul de furnizare și va acționa astfel încât parte din profitul acestei piețe să se întoarcă la bugetul de stat. Odată cu implicarea

mult mai activă în sectorul de furnizare a companiilor deținute de stat, se va putea menține un echilibru al prețurilor, evitând creșterile artificiale și nejustificate generate de furnizorii privați.

INTERZICEREA TEMPORARĂ A EXPORTULUI UNOR RESURSE

Industriile petrochimică, siderurgică, producătoare de materiale de construcții, mijloace de transport, utilaje agricole și industriale vor beneficia de facilități fiscale, în timp ce exportul unor resurse va fi interzis temporar, iar prelucrarea materiilor prime va fi obligatorie. Principalul scop al acestor măsuri și acțiuni, împreună cu stimularea industriei farmaceutice naționale, promovarea tehnologiilor industriale de înaltă

Pagina 31

performanță și a produselor cu valoare adăugată ridicată este crearea de locuri de muncă bine remunerate. În acest sens, se vor implementa proiecte punctuale și sectoriale, de sprijinire a revenirii forței de muncă calificate românești în Țară, după un model deja funcțional în Polonia. În prezent, OMV-Petrom exportă gaze în Ungaria (primește cu 2 Euro mai mult pe MWh decât în România), în loc să producă energie electrică și să o vândă pe piață. Procedează astfel pentru că CTE Brazi nu beneficiază de prețul de 450 lei/MWh energie electrică, fiind un ciclu CCGT - de cogenerare de înaltă eficiență. Datorită consumului scăzut, prețul pe OPCOM este foarte mic și ca atare societatea preferă să exporte resursa primară. Trebuie să abordăm cu foarte mare atenție facilitățile fiscale acordate CET Brazi, la care aceasta a fost „abonat”, pentru că astfel, prin societatea OMV-Petrom, aceste facilități sunt practic „exportate”. Sunt mai multe asemenea exemple, care necesită aceeași atenție – multe din unitățile din industriile petrochimică, siderurgică, producătoare de materiale de construcții ș.a. sunt beneficiare ale unor asemenea facilități din partea statului, care fac subiectul ulterior al exportului, prin partenerii străini –

inclusiv al fondurilor și granturilor oferite de Guvernul României, din PNRR sau din alte surse. Un exemplu devenit notoriu este al unei societăți din Ungaria, care anunța o investiție într-o fabrică de panouri solare la Ulmi – Dâmbovița, din care 43 de milioane de euro erau de fapt alocați din PNNR-ul României. Considerăm că aceste facilități trebuie acordate în NUMAI societăților strategice, controlate de stat și care au potențial, în contextul energetic actual, cât și exclusiv societăților cu capital INTEGRAL românesc. Astfel, se poate evita exportul de capital, care a sărăcit și îndatorat excesiv România zilelor noastre. Numai adoptând toate aceste măsuri prezentate în acest capitol și punându-le în practică, prin programul său de guvernare, Partidul AUR va asigura independența energetică a României, ca o acțiune esențială pentru recăpătarea suveranității Țării.

CAPITOLUL V:

„FABRICAT ÎN ROMÂNIA”

„ȚINTA PRINCIPALĂ A GUVERNĂRII AUR ESTE DEZVOLTAREA CAPACITĂȚILOR DE PRODUCȚIE

AUTOHTONE“

De ce avem nevoie de „Fabricat în România?”/ Dimensiunea românească a economiei este din ce în ce mai redusă / Capitalul românesc în economia națională este de numai 37% / Decalaje: orașul București pe locul 14 în Europa, regiunea Moldova pe locul 226 / Băncile au făcut profit pe seama economiei / Randamentul capitalului străin în România este aproape dublu față de Ungaria, majoritatea multinaționalelor declară profituri zero. / Banii trimiși în Țară de românii plecați sunt egali cu investițiile străine / România a rămas periferie a Uniunii Europene / Economia României e fracturată și în dezechilibru fiscal / Învechirea în proporție de peste 90% a dotărilor Armatei Române / Redresarea industriei de apărare / Relansarea economiei, prin relansarea încrederii / Protejarea producătorilor autohtoni („Fabricat în România”) / Înființarea unui Colegiu Corporativ și elaborarea Planului Multianual de Dezvoltare a / Reindustrializarea. Stimularea consumului / Distribuția și consumul: susținerea imaginii de „produs românesc” / Bursele Agricole și Agenția ănească Națională / Recompensarea corporativă a muncii / Încurajarea capitalului bancar românesc și integrararea diasporei în acest sistem

DE CE AVEM NEVOIE DE „FABRICAT ÎN ROMÂNIA”?

Starea actuală a economiei naționale suferă din cauza următoarelor categorii de probleme:

Pagina 32

Dimensiunea românească a economiei este tot mai redusă: Ponderea capitalului românesc în economie scade cu aproximativ 1% pe an, ajungând astăzi, după calculele noastre la circa 37%. În acest fel, observăm nu doar ignorarea totală a mediului de afaceri românesc, din partea guvernanților, cât chiar și obstrucționarea românilor care încearcă să-și desfășoare activități private de producție și servicii, în întreprinderi mici și mijlocii. În ceea ce privește marile întreprinderi, 95% din grupuri sunt controlate de capitalul străin, care contribuie la Produsul Național Brut al propriilor state. România și-a pierdut aproape complet inițiativa industrială, capacitatea de a implementa inovația locală și de a le încorpora în producție. Statul nu face nimic pentru oprirea declinului capitalului românesc, recent triplând povara fiscală a acestuia, deși eficiența capitalului românesc este dublă față de cea a capitalului străin, chiar dacă productivitatea muncii în firmele românești este de două ori mai slabă, decât cea a firmelor străine. Capitalul autohton ar fi trebuit susținut și pentru că, așa cum s-a demonstrat, dezvoltarea regională este mai bună acolo unde există un echilibru între cele două tipuri de capital. Corelat cu creșterea sărăciei de la an la an, scăderea ponderii

capitalului autohton înseamnă că economia României este tot mai mult numai un instrument de prelevare a veniturilor unei populații tot mai sărăcite, și nu un factor de dezvoltare.

Ponderea scăzută a companiilor de stat în economie: Deși au o pondere a veniturilor în economie de doar de circa 3,1%, contribuția companiilor de stat la valoarea adăugată este de peste 8%, în condițiile în care sunt tarate de un management adesea defectuos, numit după criterii politicianiste. Companiile de stat, sau la care statul are participații importante au un rol strategic și trebuie dezvoltate adaptându-se după modelul economiilor dezvoltate europene, pentru menținerea controlului asupra resurselor majore, pentru asigurarea unui nivel acceptabil al inițiativei și autonomiei industriale și financiare a și ca garant al menținerii echilibrelor macro-economice. Companiile cu capital de stat trebuie să funcționeze după planuri multianuale, cu perspective pe termen mediu (4-7 ani) și lung. În Franța, statul investește în companiile sale 8% din PIB. În România, administratorii numiți politic trimit în faliment companiile publice – este cazul șefului UDMR-ist al Hidroelectrica, persoană care a refuzat sistematic semnarea acordului cadru cu Hidroserv, contract fără de care infrastructura principalului furnizor de energie nu poate să funcționeze.

Gradul de inovare este printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană. Firmele românești au una dintre cele mai reduse capacități de avansare în lanțul valoric, ca urmare a investițiilor foarte scăzute în noi capacități tehnologice, laboratoare și resursă umană. Doar 10% dintre firmele românești au capacitatea de a introduce un produs nou/novator pe an, România situându-se pe ultimul loc în Uniunea Europeană în clasamentul inovării, mult în urma vecinilor, inclusiv a Bulgariei. Aceasta explică productivitatea muncii, de două ori mai scăzută a firmelor românești, decât a celor străine.

Resursele valoroase ale solului și subsolului sunt tot mai inaccesibile industriei din aval, a celei prelucrătoare, aceasta fiind slăbită sistematic după 1990. În România nu mai există în prezent niciun lanț integrat de extracție și prelucrare a materiilor prime, de la minereuri la lână, de la plante industriale până la alte categorii de resurse, fapt tipic economiilor dependente, subdezvoltate. Avem numai excepția recentă a Nuclearoelectrica, întreprindere care are a cumpărat active ale Companiei Naționale a Uraniului, exemplu care trebuie multiplicat la celelalte categorii de resurse. Conform datelor Institutului Geologic al României, România stă efectiv pe un munte de resurse minerale strategice care, inventariate la nivelul anului 2018, se situează astăzi la valoarea de un trilion de euro – fără a lua în considerare apa, uraniul și alte minerale.