Ediția 2024

Pagina 65

județului sunt 80 de ambulanțe, însă funcționale sunt 60, iar 20 sunt în stare de casare. Și din acestea 60, pentru că sunt vechi, multe vor mai trece la casare (unele au depășit 200.000 km.) Numai 27 de ambulanțe sunt relativ noi, cumpărate în 2019. În cadrul Serviciului de Ambulanță din județul Cluj, deficitul de personal este de 40%. Ar trebui ca ambulanța să aștepte urgența, și nu invers. Sunt 380 de angajați, dar populația e de aproximativ 700.000. În total există doar 23 de ambulanțe. Pe tură sunt 13 mașini pe Cluj-Napoca și 10 pe raza județului. Pentru o mai bună acoperire a cazurilor din județ, ar trebui cel puțin o ambulanță în plus pe tură, ceea ce ar însemna și 10 oameni suplimentar pe tură. În județul Iași, numărul de ambulanțelor este de 77. Însă, 61,03% dintre acestea ar trebui casate. 52% dintre ambulanțele folosite în prezent au un rulaj cuprins între 400.000 si 1.133.304 de km! Pentru a funcționa cum trebuie, Serviciul de Ambulanță Iași ar mai avea nevoie de 257 de angajați, ceea ce reprezintă un deficit de 50%. În prezent, Ambulanța de la Iași are 502 angajați, din care 36 angajați cu contract individual de muncă, pe perioadă determinată. Situația prezentată în județele de mai sus este aceeași în toată Țara. Peste 50% din parcul auto al

ambulanțelor din România este mai vechi de 10 ani și afectează deopotrivă siguranța pacienților și a echipajelor. Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, a declarat că, în perioada 2018-2022, Departamentul pentru Situații de Urgență, condus de Raed Arafat, ar fi trebuit să achiziționeze, în baza unui contract-cadru, un număr minim de 2.100 de ambulanțe pentru Serviciile de Ambulanță aflate în subordinea Ministerului Sănătății, însă în ultimi trei ani nu au mai fost cumpărate ambulanțe noi. În cei patru ani, serviciile de specialitate au primit doar 600 de autospeciale. Este și acesta unul din rezultatele „dublei măsuri” și „conducerii bicefale” în sistemul de asistență și medicină de urgență din România, despre care am vorbit anterior și a cărei soluționare se regăsește în programul AUR pentru sănătate. În concluzie, deși accesul la servicii medicale în regim de urgență trebuia să reprezinte o prioritate, în ultimii ani, din păcate, prin substituirea Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU) deopotrivă Ministerului Sănătății și serviciilor județene de ambulanță, am asistat la o lentoare nepermisă a achizițiilor de ambulanțe și echipamente medicale conexe. Ca urmare, se va renunța la achizițiile centralizate de

ambulanțe, prin care până în prezent nu au fost achiziționate decât aproximativ 20%, dintre cele prevăzute în contract. Ministerul Sănătății împreună cu serviciile județene de ambulanță vor stabili nevoile și necesitățile în acest domeniu, urmând ca achizițiile să se facă în regim descentralizat, la nivelul fiecărui județ, având în vedere volumele mari implicate și nevoia asigurării transparenței acestor proceduri, mai ușor de realizat prin segmentarea contractelor, care pot fi inclusiv comparate de la un județ la altul, ca o măsură primară de control. Serviciul de medicină de urgență este un pilon esențial din cadrul sistemului național de sănătate publică. Acesta trebuie sistematizat și standardizat după principiul proximității, astfel încât să fie rapid și eficient în cazurile de urgență. Resursele logistice necesare serviciului de ambulanță trebuie să beneficieze de alocări bugetare anuale conforme cu necesarul de dotare, mentenanță și modernizare întocmit la nivel național. Competența și atribuțiile pentru gestionarea acestui domeniu trebuie asumate de un responsabil cu rang de secretar de stat, care să conducă nemijlocit structura competentă la nivel central și unitățile descentralizate

din teritoriu. Portofoliul logistic al Serviciului de medicină de urgență trebuie modernizat și diversificat, pentru a face față provocărilor generate de traficul aglomerat, schimbărilor climatice și specificului geografic din diverse zone ale României. Personalul paramedical din organigrama Serviciului de medicină de urgență trebuie să fie pregătit în unități școlare și centre de training special constituite. Selecția și recrutarea personalului pentru serviciul de medicină de urgență trebuie realizate în centre de resurse umane locale și regionale special înființate și aflate în subordinea ministerului Sănătății. Autoritățile locale au datoria de a oferi condiții și facilități de cazare și

Pagina 66

transport pentru personalul angajat în serviciul de medicină de urgență și care nu este rezident pe raza unităților administrative în care activează.

ROLUL MEDICULUI DE FAMILIE VA FI EXTINS, SE VA DEGREVA MEDICUL SPECIALIST

Ineficiența sistemului în medicina de familie din România este dată de faptul că aceasta nu este centrată pe actul medical, ci pe controlul fondurilor Caselor județene de Asigurări de Sănătate (CJAS). Cu toate că, teoretic, atribuțiile medicului de familie sunt și în România cele menționate în declarația de la Alma Ata, practic CJAS-urile, exercitând prin metode coercitive o presiune permanentă asupra acestuia, l-au transformat dintr-un profesionist în domeniul medical într-un funcționar care verifică gradul de compensare a medicamentelor, condițiile de acordare a tratamentelor și a concediilor medicale și care completează bilete de trimitere, către alte specialități - fără niciun filtru profesional. Practic, medicul de familie a fost deprofesionalizat și a devenit un scrib, care nu mai joacă niciun rol din punct de vedere al exercitării profesiei de medic. Bazele de date și sistemul de management informatic utilizate în sistem sunt în momentul de față principalele impedimente, în calea unui flux de lucru rapid și eficient. Cele trei aplicații utilizate în sistem sunt incompatibile, sau operează baze de date nesincronizate, fapt care generează multe operațiuni și sarcini

administrative fără utilitate medicală, dar care consumă timp și resurse din activitatea curentă a medicului. Acesta este și motivul pentru care medicina familiei este neatractivă pentru absolvenții facultăților de medicină, aceștia nedorind să se transforme în funcționari, îngropați în sarcini administrative. Descurajați de această perspectivă, tinerii preferă să se orienteze către o carieră în străinătate, acolo unde au perspectiva unui serviciu pe măsura așteptărilor. Marginalizarea medicinei de familie este un fapt. Ea a fost încă de la început desconsiderată de conducerea Ministerului Sănătății care timp de trei decenii, fără excepție și necondiționat de culoarea politică a partidului de guvernământ, a acordat atenție exclusiv medicinei secundare și terțiare, fără să înțeleagă rolul medicilor de familie în eficientizarea unui sistem de sănătate. Migrația medicilor - în condițiile in care nenumărate studii au remarcat lipsa unui echilibru satisfăcător între activitatea profesională și viața personală a medicilor de familie din toată lumea, majoritatea țărilor din UE se confruntă cu o criză acută de medici de familie, deși le oferă acestora avantaje materiale și satisfacții profesionale net superioare celor din

România. În aceste condiții, la care se adaugă atingerea vârstei de pensionare a unui număr foarte mare de medici din generațiile anterioare, în viitorul apropiat (5-10 ani), României îi va fi practic imposibil să atragă un număr acceptabil de medici de familie. Acum sunt peste 11 mii de medici de familie – peste 3 – 5 ani o să ramânem cu 7 – 8 mii. Cei care nu se pensionează, aleg să lucreze în străinătate. Principalele motive pentru care medicii de familie preferă să emigreze sunt următoarele: 1. venituri mici 2. birocrație excesivă 3. cadru legislativ rigid și instabil 4. oportunități limitate de pregătire, izolare profesională și lipsa satisfacției profesionale 5. statusul intra-profesional scăzut. Rolul medicului de familie, medic cu pregătire de specialitate prin rezidențiat, la realizarea actului medical

propriu-zis s-a diminuat din ce în ce mai mult în ultimii ani. Împreună cu Colegiul Medicilor din România, cu reprezentanții Societății Naționale de Medicină de Familie, cu cei ai Federației Naționale a Patronatelor Medicilor de Familie, precum și ale celorlalte asociații județene, se vor identifica modalitățile efective prin care medicii de familie pot sprijini actul medical și accesul la serviciile de sănătate. Vom urmări extinderea

Pagina 67

rolului medicului de familie, astfel încât să fie degrevat de sarcini suplimentare medicul specialist și cel din urgențe, crescând astfel și prestigiul și implicarea profesională, crescând în mod real importanța medicului de familie ca profesionist al sistemului medical. În sarcina medicului de familie va intra, de pildă, competența de a verifica starea de sănătate cardio-vasculară a pacienților și, în funcție de riscul individual, și pentru alte patologii. În schimb, pentru medicul de familie trebuie, în primul rând și rapid, să împuținăm birocrația, practice hârțoagele pe care trebuie să le semneze – sistemul să fie unul electronic, să comunice bazele de date între ele, să existe o bază de date comună. Extinderea competențelor medicilor de familie va oferi recunoașterea profesională meritată și totodată acces mai facil la servicii medicale sau tratamente pentru pacienți. În cazul în care pentru aceasta vor fi necesare efectuarea unor investiții în echipamente și aparatură medicală, Ministerul Sănătății împreună cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate vor identifica mijloacele de finanțare, prioritar din fonduri europene.

Medicii de familie vor avea dreptul să emită toate rețetele necesare pentru bolnavii cronici, astfel pacienții nu vor mai fi obligați să meargă la un medic specialist sau la o unitate spitalicească. Măsura va avea un impact pozitiv, atât asupra calității vieții pacienților români, dar și asupra bugetului, prin degrevarea medicilor specialiști și a unităților spitalicești. Medicina de familie este o verigă esențială în cadrul sistemului de sănătate publică și trebuie să devină principalul senzor al stării generale de sănătate la nivelul societății. Rolul și prestigiul medicului de familie în comunitatea pe care o deservește sunt esențiale pentru nivelul de responsabilitate al cetățenilor cu privire la procesul de evaluare permanentă a stării de sănătate și de prevenire a îmbolnăvirilor. Medicina de familie nu are nevoie de privilegii profesionale sau de stimulente suplimentare, ci de un statut mai bine profilat în cadrul sistemului de sănătate din România. Contractul-cadru cu Casa de asigurări va fi unul ferm, clar și mulțumitor pentru medici. Birocrația și procedurile administrative care aglomerează în mod nejustificat programul de lucru al medicului de familie reduc responsabilitatea acestuia și îl pun în

postura unui funcționar care îndeplinește niște sarcini prestabilite. Sistemul de sănătate va transfera în sarcina medicului de familie o mare parte dintre atribuțiile și deciziile care sufocă unitățile medicale din spitale și clinicile de specialitate.

ACCES LA DIAGNOSTIC TIMPURIU, PRIN PROGRAME DE PREVENȚIE, ANALIZE ȘI CONTROALE MEDICALE

GRATUITE PE GRUPE DE VÂRSTE

Experiența AUR cu caravana medicală ne-a convins că accesul la un diagnostic cât mai timpuriu, prin crearea unui program de prevenție pentru bolile față de care românii prezintă un risc ridicat (care include un set de analize și controale gratuite, adaptate pe grupe de vârstă) este ceea ce a lipsit în ultimele decenii tuturor românilor. Rata mortalității evitabile prin prevenție și a mortalității prin cauze tratabile poziționează România pe locul trei, într-un top în care pozițiile fruntașe indică de fapt eșecul prevenției medicale. Este nevoie urgentă de a îmbunătăți promovarea prevenției, a îngrijirii personale și a unui stil de viață sănătos. Cancerul este a doua cauză principală de deces în România, după bolile cardiovasculare. România înregistrează rate ale mortalității prin cancer cu 48% mai mari decât media UE. Se estimează că până în anul 2035, numărul de îmbolnăviri de cancer în Uniunea Europeană va crește cu 24%, astfel că această boală va deveni principala cauză de deces (INSP). Prevenția primară, screeningul și depistarea precoce, încă de la primele semne, sunt cele mai eficiente metode de combatere a cancerului. Peste 80% dintre bolile de inimă,

accidentele vasculare cerebrale și cazurile de diabet zaharat, precum și 40% dintre cancere ar putea fi evitate prin utilizarea corespunzătoare a măsurilor de prevenție.

Pagina 68

România investește cei mai puțin în prevenția bolilor dintre țările Uniunii Europene. În țara noastră se alocă, pentru prevenție, doar 1,7% din cheltuielile totale cu sănătatea, în timp ce media Uniunii Europene este de 3,1%. Practic, Romania investește pentru prevenție, într-un an, doar 18 euro/persoană, foarte departe de media UE (82 euro). Pentru referință, menționăm că la polul opus s-au situat Suedia (165 euro), Germania (148 euro) și Olanda (146 euro). Trecerea în sănătate de la o abordare reactivă la una proactivă, pentru creșterea speranței de viață și a calității vieții este singura variantă viabilă. În România, rata mortalității evitabile prin prevenție și a mortalității prin cauze tratabile sunt foarte ridicate. Rata mortalității evitabile prin prevenție a fost, cum am arătat, a treia cea mai ridicată din UE în 2018, ceea ce indică necesitatea de a îmbunătăți promovarea sănătății și prevenția bolilor. Principalele cauze ale ratei mortalității evitabile sunt boala cardiacă ischemică, cancerul pulmonar și bolile cauzate de consumul de alcool. Rata mortalității prin cauze tratabile este cea mai ridicată din UE și de peste două ori mai mare

decât media din țările UE. Deficiențele majore în ceea ce privește capacitatea sistemului de sănătate de a oferi populației un tratament adecvat și în timp util sunt demonstrate de ratele ridicate ale mortalității prin cauze tratabile, asociate bolilor cardiace ischemice (considerate deopotrivă evitabile și tratabile), accidentelor vasculare cerebrale, pneumoniei și cancerului colorectal. Ratele de supraviețuire la cinci ani pentru cancerul tratabil sunt cu mult sub media UE, inclusiv în cazul cancerului de prostată (77% comparativ cu 87% în UE) și al cancerului mamar (75% comparativ cu 82% în UE). Deși rata de supraviețuire în cancerul pulmonar a crescut de la 8% în 2009 la 11% în 2014, aceasta este în continuare cu mult sub media UE de 15% . Perspectivele pentru leucemia infantilă sunt, de asemenea, deosebit de slabe: rata de supraviețuire la cinci ani este de numai 54%; aceasta este cu 21 puncte procentuale mai mică decât în orice altă țară din UE (următoarea cea mai scăzută rată se înregistrează în Lituania, unde 75% dintre copiii cu leucemie supraviețuiesc cel puțin cinci ani de la diagnosticare). Rezultatele slabe menționate sugerează că este necesar ca tratamentul să fie administrat la timp, iar eficacitatea sa să

crească. Rata de supraviețuire în cancerul de col uterin în România este cu 2 puncte procentuale peste media UE, dar prevalența este mult mai mare, iar ratele de screening sunt mult mai scăzute, astfel încât poate fi subdiagnosticat. Programele de screening în cancer vizează îmbunătățirea prevenției. Sunt necesare îmbunătățiri majore în ceea ce privește prevenția și tratamentul pentru a reduce rata mortalității. Vom crește, ca urmare, numărul de caravane medicale destinate screeningului pentru cancerul de col uterin, cancerul de sân și cancerul colorectal. Programele de prevenție vor fi intensificate (în momentul de față există 4 cabinete mobile pentru depistarea cancerului de col uterin, 3 pentru cancerul de sân). Vom crește numărul lor, pentru că în mod normal trebuie să facă un astfel de control cel puțin odată pe an măcar 500 de mii de femei: în 2023, s-au făcut doar 70 de mii și nici nu există capacitatea completă de a interpreta datele respective, deși în statele UE nu e nevoie decât de un program în care un computer interpretează datele. Este nevoie de asemenea dotări, așa cum e nevoie și de medici cu înaltă pregătire care să le utilizeze – pentru că investiția

inițială va fi compensată de economiile realizate, prin depistarea și tratarea în fază incipientă a afecțiunilor.

CORELAREA NIVELULUI DE SALARIZARE CU NUMĂRUL PACIENȚILOR TRATAȚI, DIFICULTATEA CAZURILOR

ȘI REZULTATELE MEDICALE OBȚINUTE

Creșterea competenței profesionale și a empatiei cadrelor medicale care tratează pacientul român se poate realiza doar prin introducerea de măsuri care să lege veniturile cadrelor medicale de numărul de pacienți tratați, dificultatea cazurilor, precum și de feed-back-ul oferit de pacienții tratați. Obiectivul

Pagina 69

principal al acestor evaluări este informarea personalului cu privire la calitatea muncii sale, identificarea problemelor și încurajarea dezvoltării profesionale. Lipsa de empatie față de pacienți în spitale din partea cadrelor medicale este în continuă creștere, direct proporțional cu gradul de insatisfacție al pacienților cu privire la calitatea serviciilor medicale. Ca urmare a faptului că foarte multe cadre medicale își desfășoară activitatea atât în sistemul public, cât și în cel privat, foarte mulți dintre pacienții care se adresează sistemului public de sănătate sunt redirecționați către cabinetele private ale medicilor care își desfășoară activitatea în spitalele publice. Se creează astfel o inechitate, o „concurență neloială” în ceea ce privește salarizarea dintre medicii de spital care își desfășoară întreaga activitate în sistemul public, rezolvând problemele de sănătate ale pacienților doar în sistemul public de sănătate și medicii care își petrec doar câteva ore în spitalele publice, după care pleacă în clinicile private, unde își cheamă pacienții din spital. Pentru a corecta această situație, nivelul de salarizare al cadrelor medicale va fi corelat cu cel practicat în

statele care înțeleg importanța formării și păstrării în Țară a unui corp medical bine pregătit și dedicat pacientului. Se va institui principiul salarizării de excelență, bazat pe numărul pacienților tratați, dificultatea cazurilor și rezultatele medicale obținute. Într-o nouă lege a salarizării cadrelor medicale, vor fi cuprinse salarii suplimentare pentru excelență, în cuantumuri substanțiale, fundamentate pe numărul gărzilor efectuale, numărul pacienților tratați și al succeselor obținute în tratarea acestora, suplimente salariale pentru ocuparea posturilor în zonele cu deficit de personal medical, pentru a asigura accesul la servicii medicale al românilor din zonele defavorizate din acest punct de vedere. Finanțarea acestor suplimente salariale compensatorii pentru medicii care aleg să profeseze doar în spitale va fi asigurată atât din veniturile de la bugetul de stat, cât și din fonduri europene (Programul Operațional Capital Uman). Implementarea unei legi a salarizării cadrelor medicale va asigura prestigiul personalului medical, va încuraja performanța și va elimina decalajele majore între centrele universitare și zonele cu un deficit major de personal medical. Măsura este în concordanță cu Programul „Ana Aslan”,

pentru oferirea unui act medical fiind imperios necesară asigurarea personalului calificat. Instrumentul principal pentru evaluarea performanțelor personalului din domeniul sănătății publice va fi Cardul pacientului, asociat unei baze de date la nivel național, în care se vor stoca și sintetiza toate informațiile legate de interacțiunea cetățeanului cu sistemul medical. Pe baza traseului medical parcurs de un pacient și în funcție de performanțele înregistrate în procesul de diagnosticare și tratare, personalul medical implicat este evaluat și clasificat în funcție de criteriile stabilite la nivelul Ministerului Sănătății. Într- o perioadă determinată de timp, istoricul profesional al angajatului va evidenția un nivel de performanță profesională, rezultat din suma notelor obținute din interacțiunea cu fiecare pacient. De asemenea, în șase luni va fi adoptat noul cadrul legislativ care va proteja cadrele medicale și pacienții de atitudini abuzive, ale unora față de ceilalți. Pacientul și aparținătorii trebuie respectați, iar personalul medical va răspunde cu dreptul de exercitare a profesiei, pentru aceasta. În același timp, pacientul trebuie să înțeleagă că are obligația să acorde același respect, iar cei care vor agresa verbal și fizic personalul medical

vor fi sancționați, pentru ultraj. Personalul medical va purta întreaga răspundere civilă și penală, însă numai pentru faptele săvârșite cu intenția de a face rău pacientului. În rezumat, programul de sănătate al guvernului AUR dispune ca sistemul public de sănătate trebuie să funcționeze pe baza unor proceduri standardizate de evaluare permanentă. Salarizarea personalului și promovarea în schema de personal al unităților medicale trebuie făcute pe baza unui punctaj acordat pe baza unei grile de evaluare. Salarizarea angajaților din sistemul medical trebuie să fie competitivă, față de concurența din statele dezvoltate. Chiar dacă nu este încă posibil să oferim un nivel similar de salarizare,

Pagina 70

veniturile personalului din sistem trebuie să fie atractive și satisfăcătoare pentru profesioniștii care doresc să urmeze o carieră acasă. Ratingul fiecărui angajat din sistemul public de sănătate trebuie să fie accesibil oricărui cetățean interesat. Redirecționarea pacienților din unități aparținând sistemului public către clinici sau facilități medicale private trebuie înregistrată în sistemul informatic și justificată printr-un raport standard. În cazul unui volum mare de cazuri, autoritățile au datoria de a întreprinde anchete administrative care să clarifice cauzele care au condus la astfel de decizii. Testele de angajare în unitățile medicale și analiza dosarelor profesionale se vor face în centre regionale de resurse umane care aparțin de sistemul național de sănătate. Necesarul de personal al fiecărei unități va fi publicat într-un registru național public și va permite înscrierea oricărui candidat care îndeplinește condițiile specificate. Grila de evaluare și condițiile de angajare în unitățile medicale care aparțin sistemului public sunt standardizate la nivel național. Cerințele specifice pot fi adăugate doar pe baza unor aprobări

speciale, în urma unui referat justificativ. Pentru cetățenii care își încheie contract de asigurare cu alte instituții de asigurări se va reduce cota obligatorie dată către CNAS.

PROGRAM NAȚIONAL PENTRU REVITALIZAREA POLICLINICILOR – CÂTE UNA LA 25.000 LOCUITORI

Restabilim rolul policlinicilor și asigurăm decontarea serviciilor medicale furnizate de acestea. Elaborăm un program național de dotare, modernizare și construire de noi policlinici, pe bază de proiecte tip, astfel încât să existe câte o policlinică la 25.000 de români. Revitalizarea rețelei naționale de policlinici și ambulatorii prin creșterea numărului de unități în teritoriu, dotarea la standarde europene și acordarea unor venituri competitive angajaților va oferi o soluție pentru un număr foarte mare de pacienți din teritoriu, care nu au acces la servicii medicale de specialitate. În același timp, sistemul medical ar oferi oportunități atractive de carieră pentru profesioniștii din domeniu. Una dintre principalele ipoteze cu privire la mortalitatea foarte mare in mediul rural, comparativ cu orașul este dotarea foarte slabă a localităților rurale cu elemente vitale de infrastructură sanitară. Din acest punct de vedere, majoritatea componentelor infrastructurii sanitare a cunoscut în ultimii ani o dinamică descendentă alarmantă, accentuând precaritatea condițiilor de viață ale locuitorilor de la sate: practic, toate componentele infrastructurii sanitare, de la unitățile sanitare specifice și până la personalul medical care

lucrează aici au valori mult mai scăzute decât în oraș, în ciuda faptului că aproape jumătate din populația României trăiește la sate. Deși în mediul rural trăiește jumătate din populația , doar 22,8% din unitățile sanitare sunt amplasate în sate. În ultimii 10 ani, numărul unităților sanitare din rural a scăzut treptat, anumite categorii dispărând definitiv (de exemplu, policlinicile rurale). În paralel, prin politicile sanitare ale guvernelor s-a încurajat dezvoltarea unităților sanitare publice din orașe, la aceasta adăugându-se o dinamică ascendentă a unităților sanitare private în urban (cabinete medicale, farmacii, spitale etc.) Situația policlinicilor rurale este poate cea mai sever afectată dintre toate tipurile de așezăminte sanitare rurale: începând cu 2004, în sate nu mai există nici o policlinică. În același timp, chiar dacă în prezent toate policlinicile din România se găsesc în mediul urban, numărul lor a scăzut spectaculos (cu 60%), astfel că din 592 de policlinici urbane în 1998 mai funcționează doar 236. Ambulatoriul de specialitate va trebui să devină un filtru de rezolvare a cazurilor înainte de a se ajunge la spitalizare, internarea făcându-se doar pentru cazurile care nu pot fi tratate ambulatoriu. Afecțiunile

necomplicate și fără riscuri pentru pacienți vor putea fi tratate în ambulatoriul de specialitate, la un cost mult mai mic decât în internare continuă.

Pagina 71

Aproape jumătate dintre pacienți se internează doar pentru analize, care pot fi făcute în policlinici. Potrivit statisticilor oficiale, 40% dintre cazurile internate în spital, unde saloanele de multe ori sunt pline de multe ori până la refuz, o reprezintă astfel de pacienți, care pot fi tratați în ambulatoriul de specialitate. Dispariția policlinicilor și a dispensarelor, atât în mediul urban, dar mai cu seama în zona rurală a reprezentat unul dintre cele mai mari greșeli și un eșec al sistemului de sănătate din România. Un prim rezultat l-a reprezentat încărcarea infrastructurii spitalicești cu pacienți ale căror nevoi medicale nu au mai fost deservite la timp și a căror stare de sănătate s-a degradat din lipsa prevenției – lipsă care a făcut ca rata mortalității să crească cu un procent, numai în anul 2023. În această situație, refacerea rețelei de policlinici și dispensare rurale reprezintă un prim pas pentru creșterea predictibilității actului medical și reducerea costurilor cu acesta, prin reducerea cheltuielilor la nivelul spitalelor. Acolo unde este posibil, coordonarea policlinicilor și dispensarelor va fi realizată prin arondarea lor la spitalele existente.

Ca și în cazul spitalelor județene, se va urmări standardizarea acestor unități medicale, prin elaborarea de către Ministerul Sănătății a unor proiecte-tip. Investițiile vor fi suportate de autoritățile publice locale și/sau județene, din fondurile Ministerului Sănătății și prin accesarea fondurilor europene. Bugetul sistemului național de sănătate nu va fi afectat în mod substanțial. Dimpotrivă, prin diagnosticarea timpurie a unor afecțiuni cu potențial de agravare, sistemul de sănătate ar putea elimina costuri importante. Ministerul Sănătății are posibilitatea să pună în practică inclusiv un program național de analize periodice obligatorii, care ar putea fi realizat în cadrul unităților medicale specializate din cadrul policlinicilor.

ALIMENTAȚIE ȘI PREVENȚIE PENTRU O VIAȚĂ SĂNĂTOASĂ – SANCȚIONAREA DRASTICĂ A DUBLULUI

STANDARD ÎN CALITATEA ALIMENTELOR

Programul de guvernare AUR prevede asigurarea accesului la o alimentație sănătoasă, în cantitate suficientă, în special pentru copii, precum și promovarea activităților fizice pentru toate categoriile de vârstă, alături de furnizarea de resurse materiale care să le faciliteze. Pornim de la premisa că una dintre cele mai periculoase probleme de natură medicală în secolul XXI este obezitatea, prezentă în ultima perioadă din ce în ce mai mult și în rândul copiilor și al adolescenților din România. Obezitatea nu afectează doar mobilitatea și condiția fizică a persoanelor afectate, ci afectează în mod direct starea generală de sănătate pe care o degradează progresiv. Incidența obezității crește într-un ritm alarmant în toată lumea, inclusiv în rândul copiilor. Principala cauză identificată de specialiști este regimul alimentar, chiar dacă printre factorii declanșatori se mai regăsesc stilul de viață sau premisele natură ereditară. Obezitatea este ereditară în proporție de 40% – 70%. În prezent, România depășește cu câteva procente

media europeană în ceea ce privește procentele persoanelor obeze. Conform statisticilor, 49% din femei sunt supraponderale și 10% au depășit pragul obezității, iar 63.2% din bărbați sunt supraponderali și 10% obezi. Aproximativ 30% dintre copiii în vârstă de 7-9 ani sunt supraponderali în România, în timp ce între 15 și 20% dintre ei sunt obezi. După doi ani de pandemie, ultimele cifre arată că persoanele supraponderale au fost mai predispuse la forme grave ale bolii și chiar deces. Supraponderabilitatea (ce include obezitatea) este a patra cauză de deces. În Europa, aproximativ 1,2 milioane de persoane mor anual din această cauză. Dacă nu vor fi luate măsuri de prevenție ca educarea populației privind nutriția corectă și importanța sportului, până în 2030, în România vor fi aproape 500.000 de copii cu vârste cuprinse între 5 și 19 ani, care vor suferi de obezitate.

Pagina 72

Pentru a se asigura o hrană sănătoasă pentru copii, extinderea programului „Masă caldă în școli” reprezintă o oportunitate uriașă pentru autorități. Programul va fi dezvoltat în comun de Ministerul Învățământului, cu suportul adecvat al Ministerului Sănătății. Persoanele supraponderale prezintă riscuri crescute de a dezvolta boli grave la nivelul întregului organism. Este vorba de boli cardiovasculare, endocrine, gastrointestinale, neurologice sau afecțiuni ortopedice. Obezitatea infantilă provine din educația nutrițională deficitară și din lipsa activităților fizice (sport). Dieta care are un conținut ridicat de sare, zahăr și grăsimi, în combinație cu activitatea fizică redusă reprezintă principala cauză a obezității la copii. Trăim într-o societate care încurajează consumul excesiv de alimente, de cele mai multe ori nesănătoase și descurajează activitatea fizică. Soluția este să reușim să avem control asupra dimensiunilor porțiilor de mâncare, să avem o dietă cu conținut scăzut de grăsimi și calorii și o activitate fizică regulată. În consecință, statul român trebuie să își asume în mod explicit și nemijlocit rolul de protector și garant al

sănătății publice și sub acest aspect. Consumatorul român trebuie protejat în fața amenințărilor tot mai mari, constituite de produsele alimentare nesănătoase sau chiar periculoase pentru sănătate. Primul pas este informarea și educarea corectă a consumatorilor. Autoritățile centrale și locale trebuie să își asume obligația de a lansa programe de informare cu privire la riscurile care derivă dintr-o alimentație nesănătoasă. În același timp, toți producătorii și comercianții trebuie constrânși, prin intermediul normelor de protecție a consumatorului, să ofere informații relevante și explicite cumpărătorilor, pe ambalajele produselor scoase la vânzare. Aceste acțiuni vor trebui să vizeze informarea și educarea populației, în cadrul unui program guvernamental asumat, în legătură cu practicile sănătoase de viață, prevenirea bolilor și promovarea igienei. Campaniile de conștientizare, programele de vaccinare, screening-urile regulate pentru depistarea precoce a afecțiunilor, educația în nutriție și promovarea exercițiilor fizice pot contribui semnificativ la reducerea îmbolnăvirilor și îmbunătățirea stării generale de sănătate a populației. O pârghie care va fi

utilizată va fi politica fiscală. Aceasta va încuraja fabricarea și comercializarea produselor benefice pentru sănătate și va suprataxa bunurile cu potențial dăunător. Vor fi create facilități pentru sălile de sport și centrele de agrement activ, prin alocarea de vouchere (pe baza unor criterii bine stabilite, atât pentru sălile partenere, cât și pentru cei ce aplică în calitate de potențiali beneficiari) și facilități de ordin fiscal (fiscalitate redusă, pentru produsele sănătoase, pentru sălile de sport etc), aceasta fiind însă o zonă de confluență cu educația/protecția socială/creșterea natalității. O altă componentă a sistemului de protecție a consumatorului va fi eliminarea dublului standard pentru produsele din import. Este dovedit și recunoscut de companii multinaționale renumite că produse aparent similare au compoziții diferite pe piețe de export, față de cele din țările de origine. Acțiunile compartimentelor de prevenție și control din subordinea guvernului vor avea ca prioritate supravegherea sănătății alimentare a românilor și vor supraveghea cu celeritate calitatea alimentelor și conformitatea lor. Se va reglementa o creștere drastică a sancțiunilor în caz de contravenție și chiar

sancționarea penală a unor fapte care atentează la sănătatea publică.

RECONFIGURAREA SISTEMULUI DE PLĂȚI ȘI DECONTĂRI ALE CASEI NAȚIONALE DE ASIGURĂRI DE

SĂNĂTATE ȘI MONITORIZAREA STĂRII DE SĂNĂTATE A NAȚIUNII

Programul de guvernare AUR în domeniul sănătății își propune reconfigurarea sistemului de plată în domeniul asigurărilor sociale de sănătate, pentru asigurarea fondurilor necesare aferente investigațiilor necesare pentru stabilirea unui diagnostic rapid si corect. Reformarea sistemului de plata a CNAS va putea asigura respectul cuvenit atât medicilor de familie, cât și pacienților români, prin asigurarea finanțării corecte