Ediția 2015

Pagina 75

Pentru cazarea acestor două categorii de deţinuţi există următoarele soluţii: a) Construirea unor penitenciare modulare, pe terenurile aflate deja în proprietatea sau administrarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (costurile de construcţie şi administrare ale unui asemenea penitenciar sunt mult mai mici decât în cazul penitenciarelor „clasice“); b) Transferarea clădirilor neutilizate aflate în proprietatea/administrarea Ministerului Apărării Naţionale şi a altor instituţii publice către Ministerul Justiţiei – Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi transformarea acestora în penitenciare. Adaptarea acestor clădiri la cerinţele de custodiere a deţinuţilor plasaţi în regimul deschis şi semideschis presupune costuri reduse, în comparaţie cu cele necesare construirii unui penitenciar; c) Dezvoltarea parteneriatului public-privat pentru construcţia de penitenciare noi, la standarde europene.

Aşa cum se poate observa, aplicarea primelor două soluţii poate conduce la relocarea a aproximativ 50% din populaţia penitenciară existentă, cu consecinţa scăderii indicelui de ocupare în sistem şi respectarea spaţiului minim/deţinut, conform standardelor europene. În acelaşi timp, suprapopularea sistemului penitenciar este generată şi de „custodierea“ arestaţilor preventiv (1.601 de arestaţi preventiv, la 31.01.2015). Pentru această categorie trebuie construit un sistem de „custodiere“ diferit (centre de reţinere şi arest preventiv sau închisori preventive), la un standard adecvat statutului juridic al acestor persoane, aflate sub beneficiul prezumţiei de nevinovăţie. Soluţiile descrise mai sus pot fi, de asemenea, aplicate. Aplicarea legislației privind brățările electronice este una dintre soluții.

10.3.2 Soluții privind condițiile de detenție și condițiile de muncă Soluţiile problemei suprapopulării sistemului penitenciar sunt, într-o anumită măsură, soluţii pentru îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie. Acestea nu sunt însă suficiente. Timp de 25 de ani, sistemul penitenciar a fost „peticit“. Trebuie demarat un program amplu de modernizare a penitenciarelor, de aducere a acestora la standardele europene. Ministerul Justiţiei – Administraţia Naţională a Penitenciarelor va realiza o diagnoză a problemelor din sistem şi va prioritiza rezolvarea acestora, cu alocarea resurselor financiare necesare. Satisfacerea trebuinţelor de bază ale deţinuţilor, cum sunt cele legate de hrană, apă potabilă, căldură pe timpul iernii, asistenţă medicală etc., constituie o obligaţie a statului român. Condiţiile de muncă ale angajaţilor sistemului penitenciar reprezintă, de asemenea, un obiectiv. Angajaţii Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor exercită un rol extrem de important în asigurarea ordinii publice şi siguranţei cetăţenilor. Ei sunt parte a administrării justiţiei, atât sub aspectul

organizării executării măsurilor privative de libertate, cât şi al recuperării morale şi reintegrării sociale a foştilor deţinuţi. Munca lor trebuie apreciată şi recompensată corespunzător. Dincolo de aspectele care ţin de condiţiile de muncă, statutul şi recompensarea angajaţilor din sistemul penitenciar trebuie aşezate la nivelul celorlalte structuri din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Calitatea vieţii angajaţilor din penitenciare, cariera profesională, filtrele de selecţie, promovările în sistem, stabilitatea pe funcţie sunt aspecte care necesită reglementări similare. Ridicarea standardelor condiţiilor de detenţie şi ale condiţiilor de muncă presupune alocări financiare suplimentare, trecerea de la „bugetul de avarie“ la un buget proiectat pe măsura problemelor sistemului penitenciar. În acelaşi timp, e nevoie de profesionalism şi responsabilitate în gestionarea acestor resurse, precum şi de identificarea unor surse de finanţare suplimentare.

75

Pagina 76

10.4 Finanţarea sistemului penitenciar

Modernizarea sistemului penitenciar nu trebuie realizată doar pe baza fondurilor alocate de la bugetul statului. În condiţiile în care educaţia şi sănătatea sunt domenii ce au nevoie urgentă de alocări financiare suplimentare, Ministerul Justiţiei – Administraţia Naţională a Penitenciarelor trebuie să crească nivelul veniturilor proprii. Există soluţii la această problemă: a) Extinderea implicării deţinuţilor în activităţi lucrative. Prestarea unei munci constituie un indicator important al îndreptării persoanei condamnate, care aduce o serie de beneficii, de la diverse recompense până la scurtarea pedepsei prin obţinerea liberării condiţionate. În sistemul nostru legal, munca este un drept şi nu o obligaţie pentru deţinuţi. Utilizarea deţinuţilor în activităţi lucrative, ilustrată de nivelul veniturilor proprii ale sistemului penitenciar, este acum extrem de redusă. Administraţia Naţională a Penitenciarelor trebuie să utilizeze mai eficient activele proprii şi să intensifice contactele cu mediul antreprenorial, astfel încât deţinuţii să beneficieze în mod real de acest drept. De asemenea, trebuie

evaluate şi posibilităţile de utilizare a muncii deţinuţilor în viitoarele proiecte de infrastructură (rutieră, agricolă, mediu, construcţii etc.). Recuperarea prejudiciului, cel puţin parţial, prin munca prestată în timpul executării pedepsei, poate constitui un criteriu realist în evaluarea gradului de îndreptare a deţinutului. În acelaşi timp, implicarea în activităţi lucrative are drept consecinţă transferarea unei părţi a sarcinii de întreţinere a sistemului penitenciar de la contribuabili către deţinuţi; b) Utilizarea oportunităţilor economice din interiorul sistemului. Conform legii de executare a sancţiunilor privative de libertate, deţinuţii au dreptul să achiziţioneze produse de la magazinele din incinta unităţilor penitenciare. De asemenea, în scopul păstrării legăturilor cu societatea, deţinuţii au dreptul să utilizeze telefoanele publice instalate în secţiile penitenciarelor. Importanţa economică a magazinelor de incintă şi a sistemului de telefonie a fost neglijată. Dintr-o perspectivă care ţine de consum, sistemul penitenciar poate fi privit

ca o agregare de treizeci de mii de consumatori captivi, dependenţi total de aceste servicii, furnizate în acest moment de către operatori economici privaţi. Un parteneriat între Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi organizaţiile sindicale din sistem poate crea o structură managerială care să preia şi să gestioneze această resursă de business importantă. Profitul obţinut va fi utilizat pentru îmbunătăţirea condiţiilor din penitenciare, degrevând astfel parţial bugetul statului.

10.5 Reintegrarea socială a foştilor deţinuţi

Funcţia esenţială a pedepselor privative de libertate o reprezintă recuperarea morală a infractorului şi reintegrarea acestuia în societate. Un sistem penitenciar modern trebuie să creeze condiţiile necesare pentru atingerea acestei finalităţi. Datele statistice publicate pe site-ul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor indică existenţa unui proces de cvasi-permanentizare a populaţiei penitenciare. Astfel, la data de 31.01.2015, din cei 29.969 de deţinuţi, numărul recidiviştilor era de 12.835, cel al persoanelor cu antecedente penale era de 6.400, iar restul de 10.734 nu aveau antecedente penale. Aceste cifre sunt în acord cu estimările referitoare la rata recidivei, plasată în jurul procentului de 50%. Ele par să indice eşecul parţial al executării pedepsei cu închisoarea şi preeminenţa funcţiei de stocaj a penitenciarului. Sistemul nostru penitenciar trebuie regândit şi sub aspectul funcţiilor şi efectelor detenţiei. Funcţia de supraveghere este, fără îndoială, una esenţială, fiind legată de apărarea ordinii publice şi a siguranţei cetăţenilor. În acelaşi timp, alocarea resurselor în sistem trebuie echilibrată în sensul

76

Pagina 77

intensificării activităţii de resocializare a deţinuţilor în vederea reintegrării lor sociale. Din totalul de aproximativ 12.500 de angajaţi din sistemul penitenciar, doar circa 5% lucrează în serviciile coordonate de Direcţia Reintegrare Socială. Disproporţia dintre numărul lucrătorilor din serviciile de educaţie şi asistenţă psihosocială şi numărul populaţiei din penitenciare este evidentă. Numărul angajaţilor din acest sector trebuie, în mod evident, suplimentat. În acelaşi timp, şansele de reintegrare socială a foştilor deţinuţi sunt reduse în absenţa suportului post-eliberare, indiferent de cantitatea de resurse alocate sistemului penitenciar şi de performanţele angajaţilor săi. Sistemul de probaţiune, care are atribuţii legale în privinţa persoanelor liberate din penitenciar, este de asemenea excedat de volumul de muncă: la data de 31.12.2014, erau înregistrate 26.749 de persoane în supravegherea celor 42 de Servicii de probațiune aflate în subordinea Direcţiei de Probaţiune din Ministerul Justiţiei. Ca şi în cazul sistemului penitenciar, o alocare suplimentară de resurse este obligatorie.

Având în vedere importanţa activităţii sistemului penitenciar şi a sistemului de probaţiune, a colaborării cu societatea civilă şi mediul academic, în scopul creşterii şanselor de reintegrare socială a foştilor deţinuţi, vom promova şi aplica Strategia Naţională de Reintegrare Socială a Persoanelor Private de Libertate. .

77

Pagina 78

CAPITOLUL 11 – POLITICĂ EXTERNĂ

ȘI AFACERI EUROPENE

11.1 Principalele obiective ale politicii externe

Vom promova o politică externă care să răspundă intereselor economice ale României, capabilă să promoveze valorile noastre naționale, bogăția noastră culturală și care să confirme respectul și demnitatea meritate de români. Vom imprima politicii externe mai mult pragmatism şi viziune pe termen lung. În noul context economic și de securitate la nivel regional, european și global, apartenenţa României la UE şi NATO, parteneriatul strategic cu SUA și o diplomație economică activă și eficientă sunt reperele fundamentale ale acțiunii noastre în plan extern. De asemenea, pentru realizarea obiectivelor de politică externă, vom antrena implicarea în mai mare măsură a partenerilor din societatea civilă, din mediul academic, din mediul de afaceri, din mediul cultural, inclusiv în proiectele care vizează promovarea intereselor şi a identităţii româneşti în străinătate. Statul pe care îl vom reclădi va fi capabil să asigure securitatea națională și influența României

în Europa și în lume.

Următoarele direcții de acțiune sunt cruciale pentru realizarea acestui deziderat:

l România – Poarta Europei reprezintă conceptul strategic referitor la fructificarea locației noastre geografice în avantaje economice prin transformarea noastră într-un important nod interregional economic, comercial, logistic, industrial, agricol, energetic și de IT; l Revizuirea Strategiei de Securitate Națională, în concordanță cu noile realități geopolitice și riscuri asimetrice, inclusiv în zona securității energetice, cyber sau agroalimentare; l Asigurarea securității noastre economice prin negocierea unui pachet economic, financiar și tehnologic pe măsura relevanței strategice a României; l Articularea și punerea imediat în practică a unui plan strategic de promovare a reputației și influenței României prin artă, cultură, păstrarea și promovarea identității noastre naționale; l Aderarea României la Zona Euro pe criterii și cu un calendar care să țină cont de interesele economice și sociale ale țării și nu exclusiv de cele politice. Reluarea

demersurilor pentru aderarea României la OECD; l Consolidarea Parteneriatului Strategic cu SUA și întărirea dimensiunii sale economice, tehnologice și de schimburi interumane; l Dinamizarea tuturor Parteneriatelor Strategice dezvoltate de România. Extinderea graduală a triunghiului de la Weimar Germania – Franța – Polonia către România. Extinderea formatelor ședințelor comune de Guvern (G2G) cu Germania, Spania, pe lângă Franța, Italia, Israel, vecini; l Aderarea deplină la Spațiul Schengen;

78

Pagina 79

l Pregătirea transformării MCV într-un mecanism de auto-evaluare a progreselor în zona de justiție și lupta împotriva corupției, supus unui mecanism de peer-review din partea statelor membre și a Comisiei Europene, ca primă etapă pentru eliminarea acestuia; l Transformarea zonei de nord-est a României într-un spațiu de atractivitate pentru investițiile străine și naționale interesate în fructificarea aderării Republicii Moldova, Ucrainei și Georgiei la zona de liber-schimb cu UE, dar și a celor din afara UE interesați de fructificarea poziției României ca poartă de intrare în Europa; l Actualizarea tuturor formelor de colaborare transfrontalieră ale României, modernizarea și unificarea tuturor punctelor de trecere ale frontierei cu vecinii noștri la standarde Schengen; l Modificarea rolului reprezentanțelor economice ale României după modelul Pro-Chile sau austriac, sub autoritatea Agenției Române de Investiții și Promovare a Exporturilor,

după modelul Deutschland Trade and Invest; l Creșterea numărului de poziții de influență ocupate de români în structurile UE, NATO, ONU etc. Susținerea unei candidaturi românești la poziția de Secretar General ONU în 2016; l Crearea unui spațiu de liber schimb între România și Republica Moldova și extinderea zonei de mic trafic de frontieră de la 30 la 100 km; l Sprijinirea organizării unei conferințe internaționale a donatorilor pentru Republica Moldova, după modelul celor organizate pentru Ucraina și Georgia. Generarea unei susțineri largi pentru aderarea Republicii Moldova la UE și a strângerii relațiilor dintre Republica Moldova și NATO; l Revenirea Institutului Cultural Român în subordinea Președinției României; l Investiția într-o infrastructură diplomatică și consulară care să deservească, în condiții

optime, nevoile comunității românești în relația cu instituțiile statului român și apărarea energică a reputației și drepturilor comunităților românești de pretutindeni.

11.2 Dimensiunea europeană a politicii externe

Ceea ce contează pentru fiecare dintre români este regăsirea beneficiilor aderării la Uniunea Europeană în nivelul de trai, în respectarea demnităţii fiecărui cetăţean român ca cetăţean european. Acţiunea de politică externă va urmări promovarea profilului României drept al șaptelea stat ca dimensiune și potenţial în UE, influent, modern, capabil să contribuie la formularea şi aplicarea politicilor comune europene. Desăvârșirea procesului de integrare europeană este un obiectiv strategic prioritar de politică externă. În cadrul acestuia, aderarea la spațiul Schengen și adoptarea monedei Euro, protejarea drepturilor cetățenilor români, în special prin asigurarea liberei circulații și a accesului la piața muncii în toate statele UE, sunt obiective tactice de primă importanță. Vom acționa cu mai mare încredere în potențialul nostru economic și social, astfel încât România să aibă o contribuție mai convingătoare în dezbaterile europene privind consolidarea guvernanţei economice, în politicile comunitare privind crearea de locuri de muncă, inclusiv pentru tineri, şi în

ceea ce privește diminuarea impactului austerităţii. Astfel, un subiect de interes pentru România va fi susținerea agendei investiționale și de creștere economică în UE, în interesul propriilor cetățeni. Vom consolida prezenţa ţării noastre în proiectele

79

Pagina 80

sectoriale de maxim interes pentru conectarea României la infrastructura de transport europeană, la proiectele regionale din cadrul Strategiei Dunării, la proiectele și programele de cercetare de importanță strategică (precum proiectul ELI), care trebuie multiplicate cu participarea directă a României. Un obiectiv național și european major al României este securitatea energetică. Vom promova politici europene, inclusiv în domeniul securităţii energetice, care să ţină seama de interesul concret al României de a avea un rol important în noua configuraţie a infrastructurii energetice europene, în proiectele de interconectare regionale. România va contribui concret la întărirea securității regionale prin participarea la dezvoltarea infrastructurilor necesare diversificării surselor de energie, precum și a pieței energetice din regiune ca parte a viitoarei arhitecturi a Uniunii Energetice. În acest scop, vom urmări obţinerea sprijinului politic şi financiar pentru dezvoltarea infrastructurii energetice în Europa Centrală şi de Sud-Est,

astfel încât obiectivele de consolidare ale infrastructurii naționale de transport al resurselor energetice și energiei să fie corect și solid reprezentate. În vederea pregătirii exercitării Președinției Consiliului UE în 2019, ne propunem elaborarea și aplicarea unui Program special pentru consolidarea capacității instituţionale și a competențelor la nivelul fiecărui minister de linie, incluzând programe de pregătire practică în colaborare cu state partenere din UE care vor exercita în anii următori această responsabilitate. Între domeniile de interes special pentru care considerăm că va fi nevoie de infuzie diplomatică focalizată includem: configurarea arhitecturii energetice europene, stabilirea priorităților de finanțare europeană prin noul Fond European pentru Investiții Strategice (EFSI) inițiat de Președintele Juncker, în mod special cele destinate dezvoltării sustenabile a sectorului IMM, participarea României la proiectul de conectare a pieței digitale unice europene. Alte domenii de interes includ: proiectarea noii politici europene de industrializare ținând cont

de potențialul și condițiile economico-sociale din România, identificarea unor noi proiecte de cercetare-inovare de importanță strategică europeană finanțabile din programul Horizon 2020, configurarea politicilor privind piața muncii, contribuții la obținerea unui acord echilibrat de comerț liber UE-SUA, precum și la o mai eficientă activitate a Consiliului energetic UE-SUA, participarea cu propuneri și soluții pentru avansarea negocierii unor acorduri de cooperare economică și comercială ale UE cu state sau grupe de state din alte zone geografice (în special din Asia, America Latină). Susținem utilizarea instrumentelor Sinergiei Mării Negre şi Parteneriatului Estic în sprijinirea obiectivelor strategice ale României în vecinătatea sa şi promovarea adoptării unei Strategii Europene a Mării Negre. Considerăm că, prin sprijinirea aspirațiilor de aderare ale unor țări precum Republica Moldova, Ucraina, statele din Balcanii de Vest și Turcia, România se poate implica activ în definirea identităţii europene şi poate dobândi un profil de actor regional a cărui legitimitate nu poate fi pusă la îndoială.

Vom continua să acţionăm pentru consolidarea parteneriatelor bilaterale cu statele membre ale Uniunii Europene cu rol major în arhitectura politică europeană. Astfel, un rol deosebit în promovarea obiectivelor noastre europene îl vor avea parteneriatele strategice cu Germania, Franţa, Polonia, Italia, Austria, Regatul Unit, Spania, precum și pe axa Baltică – Marea Neagră. Dincolo de relațiile de parteneriat, vom identifica și aplica o matrice a cooperărilor sectoriale prioritare pe domenii de excelență și pe politici europene de nișă, care au relevanță pentru obiectivele prioritare ale guvernării. În acest sens va fi încadrată cooperarea cu Irlanda, cu Regatul Țărilor de Jos, precum și cu state din Europa Centrală. De asemenea, vom continua dezvoltarea relaţiilor bilaterale cu Ungaria, pe coordonatele definite

80

Pagina 81

de Tratatul de bază dintre cele două ţări. Vom accelera proiectele transfrontaliere circumscrise agendei europene dezvoltate atât cu Ungaria, cât și cu Bulgaria. Consolidarea unei vecinătăți estice stabile şi sigure este un obiectiv vital pentru România. Ne propunem o implicare cât mai convingătoare în procesul de revizuire a Politicii Europene de Vecinătate și în susținerea potenţialului de dezvoltare a relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi partenerii săi, precum și o gestionare cât mai bună a provocărilor speciale pe care le ridică vecinătatea Estică și de Sud. România va sprijini cu fermitate eforturile de apropiere de Uniunea Europeană ale Republicii Moldova, Ucrainei şi Georgiei, cele trei state care au semnat în cursul anului 2014 acorduri de asociere şi liber schimb cu UE, precum şi cooperarea cu celelalte state din cadrul Parteneriatului Estic. România va milita cu convingere pentru o mai mare implicare a Uniunii Europene în Republica

Moldova, pentru acordarea de asistenţă financiară europeană şi creşterea contribuţiei Uniunii Europene la finanţarea proiectelor de dezvoltare economică şi socială ale acestei țări. Sprijinul pentru Republica Moldova se va axa pe proiecte concrete, de interes pentru cetățeni, cum ar fi: finalizarea interconectărilor energetice, în primul rând a extinderii infrastructurii aferente gazoductului Iași – Ungheni, sprijin pentru dezvoltarea infrastructurii de transport, inclusiv a legăturilor transfrontaliere, pentru dezvoltarea infrastructurii de educație, proiecte de dezvoltare și modernizare a sectorului agricol etc. Susținem consolidarea cooperării cu statele din Balcanii de Vest pentru facilitarea parcursului lor de integrare în Uniunea Europeană şi în structurile euroatlantice. Turcia va continua să reprezinte pentru România un partener strategic regional, a cărui perspectivă europeană trebuie încurajată și respectată. Totodată, vom continua promovarea zonei Mării Negre în atenţia UE şi a NATO, precum și

importanţa diversificării conexiunilor strategice între zona Mării Negre şi zona Mării Caspice, ca o contribuţie la stabilitatea regională şi la generarea unor soluţii politice la conflictele îngheţate din zonă. În calitatea noastră de stat membru NATO și al Uniunii Europene, ne raliem poziției acestora conform căreia Federația Rusă trebuie să devină un furnizor de securitate și pace în zonă, mai ales în lupta comună împotriva terorismului internațional.

11.3 Dimensiunea strategică a politicii externe

Un alt reper fundamental al politicii noastre externe este apartenenţa noastră la NATO – pilon esenţial, indispensabil, pentru securitatea, prosperitatea şi apărarea valorilor democratice la care am aderat. Vom susţine în continuare importanța strategică pentru Alianță a regiunii Mării Negre, precum și necesitatea de a urmări și în viitor, cu atenţie, evoluţia conflictelor îngheţate din zona sa extinsă, care constituie un element suplimentar de tensiuni în regiune. De asemenea, considerăm necesar ca pe agenda NATO să se rezerve un profil accentuat securităţii şi stabilităţii Ucrainei, Georgiei şi Republicii Moldova ca o garanție a securității în regiune. În viziunea noastră este extrem de importantă implementarea pachetului de măsuri adoptate la Summit-ul NATO din Marea Britanie, între care întărirea apărării colective şi consolidarea securităţii flancului estic, asigurarea unei prezenţe pe termen lung pe teritoriul României a elementelor de infrastructură şi a forţelor NATO, consolidarea conlucrării transatlantice, inclusiv prin asigurarea unor

81

Pagina 82

investiţii în capacităţile de apărare, aprofundarea cooperării cu partenerii de cooperare. În acest context, Guvernul va lua măsurile necesare pentru implementarea deciziei consensuale politice de a spori bugetul alocat apărării, cu obiectivul de a atinge 2% din PIB în 2017, precum şi pentru îmbunătăţirea dotării armatei cu avioane performante F16, sporirea capacităţii de luptă a fregatelor românești etc. SUA sunt și vor rămâne partenerul strategic al României şi principalul aliat în domeniul securităţii. Guvernul României va acorda tot sprijinul necesar pentru implementarea Acordului între România şi SUA privind amplasarea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice – proiect strategic pentru securitatea euroatlantică – și punerea în funcţiune a echipamentelor conform calendarului convenit. De asemenea, vom susţine continuarea participării semnificative a României la operaţiunile aliate şi la consolidarea acţiunii NATO prin intermediul parteneriatelor, în primul rând în relaţia cu

capacităţile dezvoltate de Uniunea Europeană. România își va îndeplini angajamentele asumate, concentrându-şi totodată atenţia asupra valorificării experienţei dobândite în dezvoltarea capacităţilor civile, în reconstrucţia post-conflict. În context NATO, România va continua să sprijine Ucraina prin operaţionalizarea Fondului de Sprijin în domeniul apărării cibernetice. În planul securităţii europene, susţinem profilarea României ca un contributor important şi respectat în cadrul Politicii de Securitate şi Apărare Comună a UE, inclusiv prin participarea țării noastre la misiunile şi operaţiile UE sub această egidă.

11.4 Dezvoltarea relaţiilor României cu partenerii din alte zone geografice

Susţinem cu convingere consolidarea relaţiei transatlantice, inclusiv prin încheierea cu succes a negocierilor privind Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii, obiectiv care va genera beneficii considerabile pentru ambele părți. Parteneriatul Strategic cu SUA este şi va rămâne un pilon fundamental al politicii externe a României. Cooperarea politică strânsă şi o relaţie economică solidă, concretizată în schimburi economice şi tehnico-ştiinţifice intense şi un volum sporit al investiţiilor americane în România, trebuie să dea o nouă dinamică Parteneriatului strategic româno-american. Guvernarea PNL va dinamiza și va susține sistematic formatele de promovare a oportunităților de investiții în România către mediul de afaceri din SUA, în mod special pentru atragerea fondurilor de investiții în proiecte de infrastructură de transport, în energie, în asigurarea infuziei de noi tehnologii în sectoarele productive, în dezvoltarea domeniilor tehnologiei informației și securității cibernetice.

De asemenea, ne propunem să intensificăm relațiile politice și cooperarea economică și în plan militar cu Canada. Relațiile economice cu Republica Populară Chineză vor evolua în consonanță cu orientările adoptate de UE, contribuind la realizarea obiectivelor Agendei cooperării strategice 2020 a relaţiilor UE – Republica Populară Chineză, urmărind în același timp realizarea propriilor interese naționale. Un alt obiectiv important este aprofundarea parteneriatului cu Israelul, stat de care ne leagă o relație specială de cooperare.

82