Ediția 2015

Pagina 67

doar un joc de imagine neconvingător. Lipsa voinței politice de a dezvolta programele existente în prealabil de introducere a „brățărilor electronice“ în cazul arestului la domiciliu și a măsurilor de supraveghere electronică a deținuților a agravat situația; 9.2.2.7 Crearea fără fundamentare prealabilă a unei Direcții Naționale de Probațiune cu un aparat centralizat supradimensionat a secat resursele care trebuiau îndreptate pentru extinderea serviciului de probațiune în teritoriu, unde este de fapt nevoie pentru aplicarea noilor coduri. Nu a fost adoptat un statut modern al consilierului de probațiune, măsură care ar fi condus la eficientizarea activității acestor profesioniști. Aceste greșeli de politică publică au provocat protestul consilierilor de probațiune, de la forma grevei japoneze până la greva foamei, cum s-a întâmplat la Arad.

9.3 Obiective

9.3.1 Relansarea parteneriatului în sistemul judiciar La momentul actual se impune o regândire a procesului de gestionare a justiției ca sistem. Guvernul României format de PNL are ca obiectiv consolidarea a ceea ce s-a construit până acum, plecând de la premisa unei acțiuni concertate între MJ – MP – Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) – ÎCCJ. Cooperarea între aceste instituții este cheia succesului reformelor, așa cum s-a întâmplat până la guvernarea PSD;

9.3.2 Calitate superioară în actul de justiție Guvernul încurajează CSM, ÎCCJ și MP să aducă o nouă calitate, superioară, în actul de justiție. Hotărârile judecătorilor nu mai pot fi contradictorii, unificarea jurisprudenței trebuie să fie asigurată astfel ca actul de justiție să fie previzibil și credibil. Motivarea hotărârilor judecătorești trebuie realizată în termen, iar considerentele deciziilor vor trebui să aibă un efect educativ și de disciplinare a relațiilor sociale, prin puterea exemplului. Publicarea hotărârilor pe paginile de internet ale instanțelor și dezvoltarea instrumentelor de gestiune electronică a dosarelor sunt căi prin care aceste obiective se realizează;

9.3.3 Consolidarea instituțiilor anticorupție și dezvoltarea prevenției În materie de anticorupție, Guvernul garantează intangibilitatea legislativă și instituțională a ANI și DNA, dar va pune un accent din ce în ce mai mare pe acțiunea de prevenție a faptelor de corupție. Aceasta înseamnă aplicarea Strategiei Naționale Anticorupție și reforme la nivelul organizării formelor de angajare a răspunderii în administrație. Guvernul va urmări punerea la dispoziția Justiției a acelor norme legislative care să permită deplasarea flexibilă a accentului pe recuperarea voluntară a prejudiciilor financiare rezultate din infracțiuni în schimbul atenuării sancțiunilor penale. În orice caz, Guvernul nu va iniția acte normative incidente anticorupției fără a consulta și acorda MP, DNA, CSM,

ÎCCJ;

9.3.4 Ireversibilitatea reformelor, îndeplinirea condiționalităților MCV și deschiderea perspectivelor pentru ridicarea acestuia într-un orizont previzibil Vom avea drept scop strategic ireversibilitatea reformelor sistemului judiciar și a combaterii corupției. Pe baza progreselor realizate în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare, Guvernul României își propune o perspectivă certă de încetare a acestuia prin îndeplinirea condiționalităților.

67

Pagina 68

9.4 Direcții de acțiune și măsuri

9.4.1 Consolidarea independenţei Justiției

Măsuri: 9.4.1.1 Obligația Guvernului de a motiva adoptarea proiectelor de lege privind statutul CSM, organizarea judiciară și statutul magistraților, adoptate și trimise Parlamentului fără avizul CSM sau cu avizul negativ al CSM; 9.4.1.2 Dreptul CSM de a sesiza Guvernul cu proiecte de lege privind organizarea sistemului judiciar; Guvernul este obligat să motiveze respingerea proiectelor; 9.4.1.3 Aviz conform al CSM privind textele din proiectul de revizuire a Constituției promovate de Guvern, care privesc independența Justiției, separația puterilor în stat, statutul magistraților și rolul Consiliului Superior al Magistraturii; 9.4.1.4 Asigurarea transparenței și legalității în procedurile de desemnare a conducătorilor instituțiilor din cadrul sistemului judiciar; 9.4.1.5 Consolidarea Inspecției judiciare, în vederea asigurării continue a integrității în rândul

judecătorilor și procurorilor; 9.4.1.6 Păstrarea rolului și independenței CCR.

9.4.2 Perfecționarea funcționării sistemului judiciar

Măsuri: 9.4.2.1 Constituirea unor comisii interinstituționale pe materiile drept civil și drept penal, care să asigure un dialog constant cu instanțele de judecată și cu practicienii, pentru măsurarea corectă a impactului codurilor și propunerea de măsuri legislative de reglaj fin în aplicare; 9.4.2.2 Aplicarea dispozițiilor noului Cod de procedură civilă care urmează să intre în vigoare la 1 ianuarie 2016, pentru a evita o nouă amânare; 9.4.2.3 Diversificarea instrumentelor de formare profesională și acces la informație prin sisteme și platforme de dialog și studiu la distanță, prin intermediul calculatorului (e-learning); aceasta implică și dezvoltarea tehnicilor de predare la distanţă pentru reţelele de formatori de către Institutul Național al Magistraturii (INM) și Școala Națională de Grefieri (SNG); 9.4.2.4 Încurajarea CSM, a instanțelor și parchetelor să dezvolte programe de mentorizare, de dialog și schimb de experientă, pe teme de viață și carieră, cu reputați magistrați de carieră din țările

cu sistem judiciar performant – Franța, Marea Britanie, Olanda, Germania, SUA; 9.4.2.5 Unificarea jurisprudenței – aplicarea corectă a noilor mecanisme procedurale, disponibilitatea și transparența hotărârilor instanțelor, continuarea formării profesionale în scopul conștientizării de către judecători și procurori a nevoii de a asigura consecvență și predictibilitate în actul de justiție; 9.4.2.6 Continuarea consolidării rolului Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia unificării jurisprudenței – măsuri de ordin managerial, comunicarea între ÎCCJ și curțile de apel, folosirea mecanismului „soluțiilor de principiu“ și utilizarea soluțiilor IT pentru popularizarea acestora;

68

Pagina 69

independența în activitatea de judecată nu trebuie înțeleasă ca libertate totală de a pronunța hotărâri divergente, ci implică și responsabilitatea de a oferi motive reale și temeinice atunci când o practică deja consacrată nu este urmată într-un caz similar; 9.4.2.7 Specializarea magistraților și a personalului auxiliar și, pe această bază, extinderea și dezvoltarea secțiilor specializate în instanțe; 9.4.2.8 Despărțirea funcțiilor manageriale de cele judiciare în cadrul instanțelor și parchetelor și specializarea managerilor de sistem judiciar; 9.4.2.9 Consolidarea și promovarea medierii; 9.4.2.10 Îmbunătăţirea sistemului de expertiză judiciară; 9.4.2.11 Dezvoltarea sistemului de justiţie pentru minori; 9.4.2.12 Consolidarea serviciilor de probaţiune şi de reintegrare a victimelor, în acord cu prevederile noilor coduri, dar și cu standardele europene.

9.4.3 Asigurarea calității și coerenței legislației Măsuri: 9.4.3.1 Consultarea reală cu sistemul judiciar, profesiile liberale și societatea civilă în proiectele de lege inițiate de MJ privind sistemul judiciar; 9.4.3.2 Limitarea la maximum a legiferării prin ordonanțe de urgență în sistemul judiciar.

9.4.4 Apropierea Justiției de cetățeni

Măsuri: 9.4.4.1 Publicarea integrală a hotărârilor judecătorești, cu respectarea datelor cu caracter personal; 9.4.4.2 Încurajarea CSM și a școlilor de drept să dezvolte programe de pregătire profesională axate pe dobândirea unui limbaj accesibil, simplu și coerent în actul de justiție, firește, cu păstrarea acurateții folosirii termenilor de specialitate. Actul de justiție este deopotrivă unul de dreptate, educație civică și cultură, el trebuie să ajungă la mintea și sufletul cetățenilor printr-un limbaj corect, limpede și elocvent, în deplin acord cu virtuțile limbii române; 9.4.4.3 Prin MJ, CSM și ÎCCJ se va încuraja începerea unui proiect pilot prin care marile hotărâri, cele care sunt date în interpretarea legii, să fie prefațate de un rezumat pe înțelesul tuturor, care să permită pătrunderea sensului hotărârii în sfere sociale cât mai largi; o astfel de abordare e deja utilizată la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, dar și la Curtea Supremă din Marea Britanie, și

este foarte apreciată de cetățeni și magistrați; 9.4.4.4 Prin MJ și Ministerul Educației (ME) vor fi inițiate proiecte didactice de educație civică și juridică în școli și universități; 9.4.4.5 Prin MJ vor fi inițiate programe de cooperare cu CSM, Televiziunea Română și Societatea Română de Radiodifuziune pentru prezentarea Justiției printr-un program intitulat „Justiția și societatea“.

69

Pagina 70

9.4.5 Asigurarea logisticii și infrastructurii necesare pentru buna funcționare a instanțelor și parchetelor

Măsuri: 9.4.5.1 Asigurarea unei finanțări adecvate, care să sprijine și să permită funcționarea eficientă a sistemului; 9.4.5.2 Continuarea proiectului bucureștean „Centrul Judiciar“ („Justice District“); 9.4.5.3 Lansarea proiectului „Ghișeul unic“ („one stop shop“), constând în înființarea de puncte de plată a taxelor de timbru și de cumpărare a timbrelor judiciare4 la sediile instanțelor (și implicit în Centrul Judiciar), astfel încât cetățenii și avocații să nu mai fie nevoiți să se deplaseze la alte locații pentru achitarea acestora; 9.4.5.4 Continuarea informatizării instanțelor și parchetelor; 9.4.5.5 Integrarea bazelor de date într-un sistem unic informatizat, deschis publicului; 9.4.5.6 Organizarea unui sistem statistic integrat pentru întreg sistemul judiciar și penitenciar, cu puncte terminale în MJ, CSM, ÎCCJ, MP și ANP, deschis publicului;

9.4.5.7 Compatibilizarea sistemelor electronice și informatice, a bazelor de date și a formulelor statistice cu cele recomandate la nivel european și integrarea acestora în rețelele europene, acolo unde acestea există.

9.4.6 Gestionarea rațională și eficientă a volumului de activitate la instanțe și parchete

Măsuri: 9.4.6.1 Realizarea de către MJ în cooperare cu CSM și cu consultarea autorităților locale și a societății civile, care să indice cea mai potrivită dintre următoarele opțiuni: închiderea instanțelor și parchetelor mici nefuncționale, rearondarea circumscripțiilor și înființarea de instanțe și parchete itinerante; 9.4.6.2 Restructurarea și reorganizarea instanțelor și parchetelor, care să satisfacă nevoile cetățeanului și capacitatea instanțelor de a aplica bine legile, în special noile coduri; instanțele și parchetele mici nu își pot realiza funcția socială; instanțele și parchetele în care concentrăm resurse și expertize sunt instanțe puternice, capabile să-și îndeplinească rolul de înfăptuire a justiției, rolul de serviciu judiciar; procesul de reformă a rețelei instanțelor și parchetelor trebuie să continue cu cele mai adecvate soluții, pentru a reuși să specializăm magistrații, personalul auxiliar și, pe această bază, să obținem creșterea calității actului de justiție.

9.4.7 Perfecționarea sistemului de asigurare a integrității și de combatere a corupției

Măsuri: 9.4.7.1 Menținerea și consolidarea cadrului normativ al ANI; 4 Timbrul judiciar a cunoscut de-a lungul vremii o evoluție alternativă, fiind reglementat și abrogat succesiv, însă nevoile justiției îl pot reclama din nou la un moment dat în viitor. Chiar dacă în prezent el nu este operațional, împrejurarea nu alterează sensul reformei pro- puse la acest paragraf, dotarea sediilor instanțelor cu logistica necesară pentru plata diverselor taxe către justiție într-un mod facil și rapid, deci, în beneficiul deopotrivă al cetățenilor și instanțelor.

70

Pagina 71

9.4.7.2 Asigurarea aplicării unitare a legislației privind incompatibilitățile, conflictele de interese și averile nejustificate; 9.4.7.3 Respectarea și executarea neîntârziată a hotărârilor judecătorești de toate autoritățile publice, inclusiv de către Parlament; 9.4.7.4 Crearea mecanismului de verificare ex-ante a conflictelor de interese în procesul de atribuire a contractelor de achiziții publice; 9.4.7.5 Menținerea și consolidarea cadrului normativ și instituțional anticorupție; 9.4.7.6 Eliminarea tuturor prevederilor de natură să afecteze sau să limiteze derularea anchetelor sau funcționarea eficientă a instituțiilor anticorupție; regândirea regulilor responsabilității ministeriale, astfel ca activitatea justiției să depindă cât mai puțin de decizii ale politicienilor; 9.4.7.7 Continuarea dialogului transpartinic în vederea asigurării în Parlament a unei abordări sistematice și coerente cu privire la cererile de ridicare a imunităților; introducerea obligativității

motivării deciziilor Parlamentului cu privire la aceste cereri; 9.4.7.8 Recuperarea prejudiciilor în cazurile de corupție trebuie să rămână o prioritate, inclusiv datorită puternicului efect disuasiv; eficientizarea aplicării practice a normelor privind confiscarea extinsă; 9.4.7.9 Clarificarea rolului și atribuțiilor instituțiilor cu competențe în materia recuperării prejudiciilor cauzate prin infracțiuni și luarea tuturor măsurilor de ordin normativ și instituțional pentru simplificarea, eficientizarea și asigurarea coerenței acestora; 9.4.7.10 Elaborarea unei noi Strategii Naționale Anticorupție, care să continue actuala SNA și să consolideze rezultatele obținute în urma aplicării acesteia; se va avea în vedere diminuarea riscului de corupție în raport cu specificitățile fiecărui sector de activitate vizat (de exemplu, sănătate, educație, administrație etc.); 9.4.7.11 Transparentizarea și eficientizarea procedurilor de achiziții publice pentru a se elimina

orice vulnerabilitate la corupție.

71

Pagina 72

CAPITOLUL 10 – REFORMA SISTEMULUI PENITENCIAR

10.1 Viziune și obiectiv strategic

Executarea pedepselor privative de libertate este o parte importantă a înfăptuirii justiţiei. O justiţie de nivel european presupune şi un sistem penitenciar care să respecte standardele Uniunii Europene. Modul de executare a pedepselor privative de libertate și condițiile de detenție constituie un indicator al gradului de civilizare al unei societăți. Persoanele condamnate la pedeapsa închisorii trebuie să se bucure de toate drepturile prevăzute de legea română și de convențiile internaționale la care România este parte. În sistemul nostru legal, privarea de libertate este măsura punitivă extremă. Această sancțiune nu trebuie să fie însoțită de suferințe suplimentare, de tratamente inumane sau degradante. Organizarea executării pedepselor privative de libertate trebuie realizată pe baza respectării drepturilor fundamentale ale omului, iar scopul detenției trebuie să îl reprezinte recuperarea deținutului și reintegrarea acestuia în societate. Aceste obiective nu pot fi realizate decât în măsura în care trebuințele fundamentale și

demnitatea ființei umane sunt respectate în cursul executării pedepsei închisorii. Drepturile referitoare la spațiul personal, siguranța fizică, hrana, facilitățile și serviciile legate de sănătatea și demnitatea umană nu sunt beneficii acordate opțional persoanei private de libertate. Sunt elemente esențiale pentru ființa umană, drepturi care trebuie garantate și respectate în timpul executării pedepsei. Încercarea de a face mai bună o ființă umană prin încălcarea atributelor sale definitorii este sortită eșecului. Sistemul nostru penitenciar înregistrează un decalaj important raportat la standardele europene referitoare la detenție. Acest fapt este demonstrat de condamnările pronunțate împotriva României de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Rapoartele Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante (CPT), ale UNICEF și ONG-urilor care activează în domeniul drepturilor omului arată încălcarea drepturilor persoanelor private de libertate în sistemul penitenciar și spațiile de deţinere ale Ministerului Administrației și

Internelor. Dezbaterea publică actuală generată de relatările mass media privind condiţiile din închisorile româneşti arată gravele probleme ale sistemului nostru penitenciar. În primăvara anului 2012, România a evitat aplicarea unei sentinţe pilot a Curţii Europene a Drepturilor Omului privind condiţiile de detenţie. Starea deplorabilă a închisorilor noastre afectează în mod grav atât viaţa cotidiană a deţinuţilor, cât şi pe cea a personalului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Angajamentele şi măsurile asumate de către Guvernul României prin Ministerul Justiţiei – Administraţia Naţională a Penitenciarelor pentru remedierea deficienţelor sistemului – ilustrate de cauzele aflate pe rolul Curţii – au fost însă, în cea mai mare măsură, abandonate de Guvernul Ponta. Consecinţa a fost agravarea problemelor din închisorile româneşti. Obiectivul nostru strategic îl reprezintă reformarea și modernizarea sistemului penitenciar. Standarde de detenţie la nivelul Uniunii Europene, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale angajaţilor

din sistem, respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi crearea şanselor de reintegrare socială a foştilor deţinuţi constituie elementele fundamentale ale acestei reforme.

72

Pagina 73

10.2 Probleme ale sistemului penitenciar

Problemele cu care se confruntă sistemul nostru penitenciar au fost generate în timp. În ultimii 25 de ani, indiferent că au fost gestionate de Ministerul de Interne sau de Ministerul Justiţiei, penitenciarele au ocupat un loc periferic în politicile publice. În toată această perioadă, sistemul penitenciar a fost puternic subfinanţat, cu consecinţe nefaste atât asupra condiţiilor de viaţă ale deţinuţilor, cât şi asupra condiţiilor de muncă ale angajaţilor. Ignorarea situaţiei penitenciarelor, de altfel parte a sistemului de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, a condus la agravarea şi multiplicarea problemelor. În condiţiile crizei economice prin care trece România, singura opţiune o reprezintă prioritizarea obiectivelor şi îndeplinirea succesivă a obligaţiilor care decurg din calitatea de stat membru al UE.

10.2.1 Suprapopularea

Conform datelor furnizate de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, la data de 17 februarie 2015, efectivul total al persoanelor aflate în sistemul penitenciar era de 29.978 de deţinuţi şi arestaţi preventiv. Potrivit aceloraşi date, capacitatea legală a sistemului (calculată la 4 metri pătraţi/deţinut, conform standardelor europene) este de 19.024 de deţinuţi. Rezultă un indice de ocupare de 157,58%. Suprapopularea constituie una dintre cele mai grave probleme ale sistemului nostru penitenciar. Lipsa spaţiului vital minim în închisorile româneşti reprezintă unul dintre motivele condamnării României în procesele judecate de către CEDO, în baza articolului 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. După 1989, statul român a construit doar trei penitenciare pentru adulţi (Arad, Giurgiu, Bucureşti-Rahova), un centru de reeducare (Buziaş, acum centru educativ) şi un penitenciar pentru minori şi tineri (Tichileşti, acum centru de detenţie).

10.2.2 Condiţiile de detenţie

Sistemul dispune, în general, de clădiri vechi, unele construite în perioada regimului comunist, altele anterioare acestei perioade. Caracteristica dominantă a arhitecturii închisorilor este de tip sovietic, cu camere de câteva zeci de paturi, a căror capacitate este cu mult depășită, îndeosebi în perioadele în care rata infracționalității crește. Densitatea de locuire foarte ridicată conduce nu doar la lipsa spaţiului personal, ci și la dezvoltarea subculturilor criminale şi la abuzuri fizice între deţinuţi. Capacitatea angajaţilor sistemului penitenciar de a asigura integritatea fizică a deţinuţilor este, în acest tip de penitenciar, extrem de scăzută. Calitatea vieţii oamenilor închişi în asemenea spaţii nu are nicio legătură cu standardele minime caracteristice unei societăţi europene civilizate. Vechimea clădirilor, starea proastă şi nivelul rudimentar al instalaţiilor sanitare, subdimensionate în raport cu numărul deţinuţilor, lipsa căldurii pe timp de iarnă şi umezeala, dificultatea de a asigura igiena personală în condiţiile limitării accesului la apă caldă şi duş, insuficienta iluminare şi aerisire, calitatea proastă a apei potabile, a

cazarmamentului (pături, saltele, lenjerie) vechi şi deteriorat, toate acestea compun tabloul majorităţii penitenciarelor noastre. Pe lângă aceste elemente, CEDO a pronunţat condamnări împotriva României pentru încălcarea standardelor europene privind calitatea hranei, apei potabile şi asistenţei medicale.

73

Pagina 74

10.2.3 Condiţiile de muncă Starea sistemului penitenciar afectează nu numai viaţa cotidiană a deţinuţilor, ci şi activitatea şi drepturile angajaţilor din sistem. Condiţiile de muncă ale angajaţilor din închisorile româneşti sunt, de asemenea, în contrast cu standardele europene. Suprapopularea, frigul, umezeala, condiţiile de igienă precare etc. marchează şi cariera profesională a personalului penitenciar. Acesta nu dispune de minime facilităţi, banale în sistemele occidentale (condiţii decente de servire a mesei, vestiare, duşuri, cameră de repaus etc.). Incidenţa ridicată a bolilor profesionale, uzura fizică şi psihică accelerată sunt consecinţe ale caracteristicilor acestui mediu profesional. Angajaţii sistemului, îndeosebi cei care intră în contact direct cu deţinuţii, sunt, în acest moment, excedaţi de volumul de muncă. În condiţiile în care completarea schemei de personal este în continuare blocată, personalul este suprasolicitat, compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător este aproape imposibil de pus în practică, iar plata orelor suplimentare nu are încă o

rezolvare completă și adecvată efortului depus de către angajații sistemului. Condiţiile de detenţie şi condiţiile de muncă sunt strâns legate; cu unele deosebiri, ridicarea standardelor generale ale penitenciarelor româneşti înseamnă îmbunătăţirea situaţiei ambelor categorii.

10.3 Soluții și măsuri

Profunzimea problemelor reclamă soluții urgente și măsuri radicale. Evident, remedierea situaţiei depinde de posibilităţile statului de a aloca resurse financiare acestui domeniu. În acelaşi timp, pot fi identificate resursele existente în interiorul sistemului penitenciar, resurse deocamdată neexploatate. Cu multă muncă, creativitate şi responsabilitate putem soluţiona deficienţele în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, conform standardelor europene.

10.3.1 Soluții și măsuri privind suprapopularea Problema suprapopulării penitenciarelor, în principal în termenii asigurării suprafeţei minime şi a volumului de aer pentru fiecare deţinut, este, fără îndoială, extrem de importantă. De rezolvarea acestei probleme depinde, într-o măsură consistentă, respectarea standardelor europene în ceea ce privește detenţia. Deşi numărul populaţiei în penitenciare înregistrează un trend descendent (care probabil va fi accentuat de orientarea practicii judiciare prin utilizarea măsurilor alternative la pedeapsa închisorii promovate în noile Coduri), gradul de suprapopulare a sistemului (157,58%) impune mărirea capacităţii de cazare. Există soluţii de extindere a capacităţii de cazare care să nu afecteze considerabil bugetul statului şi, deci, alocarea fondurilor către domenii prioritare, cum sunt educaţia şi sănătatea. Analiza structurii populaţiei din penitenciare arată că la data de 31.01.2015, dintr-un total de 29.969 de

deţinuţi, 3.602 erau plasaţi în regim deschis şi 11.270 în regim semideschis. Ambele categorii (îndeosebi cea a deţinuţilor plasaţi în regimul deschis, care pot presta munci în afara penitenciarului fără pază), care însumează aproape jumătate din totalul populaţiei penitenciare, sunt caracterizate printr-un grad de pericol relativ scăzut şi, în consecinţă, paza şi supravegherea presupun o alocare limitată de resurse umane şi logistice.

74