Ediția 2015

Pagina 147

4. Schimbarea abordării „producerii de deşeuri“ la consumatorul casnic deoarece, în prezent, taxarea se face pe persoană, ceea ce face să lipsească interesul populaţiei pentru sortarea/reciclarea deşeurilor. Modificarea sistemului de taxare din taxarea pe persoană în taxarea pe cantitatea de deșeu menajer produsă ar creşte cantitatea de deşeu ce ajunge în sistem pentru a fi reciclată; 5. Descentralizarea deciziei privind taxarea serviciului pentru salubritate, dezvoltarea unui mecanism de stimulare a sortării şi vânzării deşeurilor de către firmele de salubritate prin introducerea unui sistem de penalizare financiară la groapa de gunoi, în condiţiile menţinerii de către firme a unui nivel ridicat de deşeuri reciclabile depozitate; 6. Creşterea progresivă a taxei de depozitare de la gropile de gunoi după o schemă pe termen lung corelată cu nivelul creşterii ratelor de reciclare a materialelor, astfel încât cetăţenii să nu plătească tarife mai mari ale serviciilor de salubritate;

7. Consolidarea funcţiei de control a Gărzii de Mediu, Consiliului Concurenţei etc. pentru evitarea practicilor de dumping din partea companiilor internaţionale; 8. Utilizarea resurselor Fondului pentru Mediu pentru dezvoltarea infrastructurii şi a calităţii colectării separate.

26.4.2 Accelerarea asimilării know-how-ului şi a transferului tehnologic pentru economia circulară Măsuri: 1. Alocarea a 25% din veniturile AFM pentru stimularea economiei circulare prin finanţarea administraţiilor publice locale pentru dezvoltarea de infrastructuri locale de colectare separată; 2. Introducerea cât mai urgentã a unui sistem informatic de trasabilitate a deşeurilor din momentul generării până la valorificare/reciclare şi eliminare, finanţarea fiind asiguratã prin

POS MEDIU;

3. Modificarea legislaţiei pentru autorizare, asigurând astfel un sistem unitar de reglementare a tuturor activităţilor din domeniul protecţiei mediului, în special a celor de tratare, valorificare/reciclare şi eliminare a deşeurilor; 4. Eliminarea deficienţelor de raportare statistică a deşeurilor, precum şi a clasificării incorecte la punctele de valorificare ale acestora.

26.4.3 Implicarea statului în dezvoltarea economiei circulare şi în crearea de locuri de muncă în cadrul acesteia Măsuri: 1. Redeschiderea industriilor locale prin folosirea materiilor prime reciclate (de exemplu, Romcarbon, Stirom); 2. Scheme de minimis pentru companiile care creează locuri de muncă în domeniul economiei circulare; 3. Reglementarea strictă a activităţii firmelor de transfer de responsabilitate (cotele de reciclare a companiilor) – descentralizate de la Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor pentru prevenirea raportărilor false; 4. Includerea obligatorie în cadrul proceselor de achiziţie publică a criteriului de sustenabilitate (amprentă ecologică, eco-design, materiale cradle-to-cradle etc.);

5. Stabilirea pentru firmele de salubritate de către administraţia publică locală a unui

147

Pagina 148

program special pentru adunarea reciclabilelor separat de celelalte deşeuri ude; 6. Clarificarea definiţiei aliajelor: în Codul Fiscal se aplică taxarea inversă pentru deşeuri, însă unii operatori beneficiază de derogare de la Ministerul Economiei Comerţului şi Turismului pentru comercializarea de aliaje cărora li se aplică TVA, ceea ce elimină oficial noţiunea de „deşeu“, termenul utilizat fiind de „lingou“ pentru care se aplică TVA, care ulterior este fraudată; 7. Aplicarea scutirii de plata TVA în vamă pentru produsele extracomunitare cărora li se aplica taxarea inversă pe teritoriul naţional. România este printre ultimele țări din UE care menţin TVA. Astfel, ar fi facilitate importurile de deşeuri din Serbia, Moldova, Ucraina, Egipt etc., fiind susţinută competitivitatea industriei locale; 8. Introducerea unui sistem de garanţii financiare conform legislaţiei europene pentru responsabilitatea de mediu a poluatorului (completarea OUG nr. 68/2007 privind

răspunderea de mediu); 9. Înlocuirea planurilor de gestiune a deşeurilor la nivel regional şi local cu un plan naţional guvernat de reguli naţionale privind trasabilitatea şi respectarea reţelei naţionale şi europene privind tratarea şi valorificarea/reciclarea sau eliminarea deşeurilor prin modificarea Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor; 10. Introducerea unei formule de calcul pentru tarifele minime privind responsabilitatea producătorului pe fluxurile de ambalaj, DEEE-uri, baterii, ulei uzat şi anvelope; 11. Legiferarea Răspunderii Extinse a Producătorului prin care compania care pune un anumit produs pe piaţă are obligativitatea de a furniza strategia de valorificare a acestuia la încheierea ciclului de viaţă.

26.4.4 Elaborarea de politici educaţionale şi de cercetare-dezvoltare pentru dezvoltarea economiei circulare Măsuri: 1. Conştientizarea consumatorului şi lansarea unui discurs public care să explice importanţa sortării, reciclării şi valorificării deşeurilor; 2. Modificarea curriculei pentru educaţie ecologică şi protecţie a mediului, cu accent pe reciclarea deşeurilor, sortarea diferenţiată şi depozitarea lor; 3. Introducerea obligativităţii parteneriatelor dintre şcoli şi administraţiile publice locale, astfel încât curricula naţională să corespundă nevoilor administraţiei publice şi comunităţii locale; 4. Elaborarea de ghiduri locale de bune practici de către inspectoratele judeţene de învăţământ în acord cu administraţia publică locală pentru eficientizarea selectării şi

reciclării deşeurilor; 5. Sprijinirea administraţiei publice locale în angajarea de experţi în domeniul protecţiei mediului ce vor colabora atât cu inspectoratele judeţene de învăţământ, cât şi cu ONG- urile şi companiile implicate în campanii de sortare diferenţiată şi de reciclare a deşeurilor; 6. Dezvoltarea unui hub de cercetare online al universităţilor/companiilor/fundaţiilor în domeniul economiei circulare şi apropierea lor de Platforma Circular Economy 100 pentru creşterea capacităţii de know-how; 7. Formarea unei echipe multisectoriale în domeniul economiei circulare în cadrul Ministerului Economiei, Comerţului şi Turismului, în parteneriat cu Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, care să colaboreze cu Platforma Circular Economy 100.

148

Pagina 149

CAPITOLUL 27 – MEDIU ȘI SCHIMBĂRI CLIMATICE

27.1 Starea actuală

Deficiențele guvernării în exercițiu şi problemele cronice cu care se confruntă România în domeniul protecţiei mediului sunt, în sinteză, următoarele:

• • Politizarea instituţiilor de mediu;
• • Gradul sporit de birocratizare a activităţii de reglementare şi control în domeniul mediului;
• • Lipsa standardelor privind calitatea apei, aerului şi solului, precum şi neimplementarea

strategiei privind dezvoltarea durabilă;

• • Subfinanţarea domeniului protecţiei mediului pentru realizarea infrastructurii de alimentare

cu apă şi canalizare, a gestionării deşeurilor în vederea îndeplinirii cerinţelor de mediu ale

UE;

• • Procesul lent de implementare a măsurilor ce se impun pentru îndeplinirea condiţiilor

comunitare în domeniul managementului apelor şi deşeurilor, deşi perioadele agreate sunt mari;

• • Lipsa măsurilor de prevenire şi adaptare la fenomenele meteorologice extreme (inundaţii,

secetă, eroziune costieră şi alunecări de teren), cauzate de schimbările climatice şi de riscurile naturale sau determinate de intervenţia umană;

• • Gestionarea deficientă a resurselor naturale şi lipsa politicilor eficiente pentru protejarea

capitalului natural;

• • Lipsa programelor de reutilizare a deşeurilor în scopul susţinerii unei dezvoltări durabile

(vezi economia circulară);

• • Instituţii centrale şi locale de administrare şi control deprofesionalizate, ineficiente şi lipsite

de autoritatea necesară aplicării legilor;

• • Gradul scăzut de absorbţie a fondurilor europene;
• • Lipsa asumării deciziilor politice în raport cu subiecte sensibile – Roşia Montană, gaze

de şist, organisme modificate genetic, taxa auto.

27.2 Obiective strategice

Obiectivul strategic fundamental asumat de Partidul Naţional Liberal îl reprezintă implementarea standardelor europene în domeniul protecţiei mediului şi creşterea calităţii vieţii şi a gradului de siguranţă a cetăţenilor, recunoscându-se dreptul generaţiilor viitoare la un mediu sănătos şi echilibrat. Obiectivele derivate sunt:

• • Depolitizarea instituţiilor de mediu;
• • Debirocratizarea, transparentizarea şi profesionalizarea aparatului administrativ central

şi local de mediu;

• • Consolidarea capacităţii instituţionale în sectorul protecţiei mediului.
• • Evaluarea implementării strategiilor existente în domeniu (dezvoltare durabilă,

149

Pagina 150

management al riscului la inundaţii, deşeuri, biodiversitate, schimbări climatice, situri contaminate etc.) şi reactualizarea planurilor de acţiune;

• • Majorarea resurselor financiare alocate pentru sectorul „mediu“, astfel încât România să

devină o ţară cu amprentă verde;

• • Conservarea şi utilizarea durabilă a resurselor naturale, în special a celor de apă şi a

fondului forestier, pentru asigurarea securităţii şi a creşterii economice;

• • Promovarea tehnologiilor mai puţin poluante în industrie şi diminuarea utilizării

substanţelor periculoase pentru mediu;

• • Adaptarea la schimbările climatice, precum şi limitarea efectelor negative ale acestora,

cât şi ale fenomenelor meteorologice extreme (inundaţii, viscol, secetă, alunecări de teren) asupra comunităţilor şi dezvoltării economice;

• • Implementarea obligaţiilor specifice asumate de către România prin Tratatul de aderare

la Uniunea Europeană;

• • Cadastrarea şi capitalizarea patrimoniului natural;
• • Elaborarea Strategiei naţionale forestiere;
• • Atingerea mediei europene privind împăduririle;
• • Gestionarea unitară și integrată a ariilor naturale protejate;
• • Asigurarea calităţii aerului prin extinderea suprafeţelor de spaţii verzi în mediul urban;
• • Sprijinirea prin mecanisme voluntare a culturilor agricole tradiţionale şi excluderea

culturilor de organisme modificate genetic;

• • Analizarea riscurilor asupra mediului, în special asupra resursei de apă, a exploatărilor

de gaze de şist;

• • Stimularea investiţiilor în infrastructura de mediu;
• • Implementarea de măsuri pentru încurajarea „achiziţiilor verzi“;
• • Reformarea sistemului de transformare a deșeurilor într-o resursă, prin gestionarea

eficientă a deşeurilor;

• • Creşterea gradului de conştientizare privind problemele de mediu.

27.3 Direcţii de acţiune şi măsuri

• • Analiza resurselor umane existente în sistem;
• • Analiza stadiului implementării strategiilor existente în domeniu şi actualizarea planurilor

de acţiune;

• • Elaborarea planurilor multianuale de îndeplinire a investiţiilor necesare pentru realizarea

de împăduriri, perdele forestiere, infrastructura de apă-canal, infrastructura de apărare împotriva inundaţiilor, gestionarea deşeurilor;

• • Realizarea de dezbateri publice pentru problemele sensibile de mediu (Roşia Montană,

gaze de şist, organisme modificate genetic, timbrul de mediu);

• • Stabilirea posibilităţii de valorificare a studiilor de fezabilitate existente (şi a altor tipuri de

studii realizate şi nefolosite).

150

Pagina 151

Măsuri administrative și politici publice pentru atingerea obiectivelor strategice

Măsuri administrative:

• • Reorganizarea Ministerului Mediului printr-o dimensionare care să răspundă nevoilor

României în raport cu UE;

• • Elaborarea de proceduri pentru gestionarea documentelor interne şi în relaţia cu publicul

(inclusiv online);

• • Înfiinţarea ghişeelor unice de reglementare;
• • Formarea unui corp de funcţionari publici de mediu specializaţi, organizarea unor pregătiri

profesionale periodice;

• • Crearea unei structuri naționale de gestiune unitară și integrată a ariilor naturale protejate

– Agenţia Naţională pentru Arii Protejate;

• • Restructurarea Regiei Naţionale a Pădurilor „Romsilva“ şi a Administraţiei Naţionale

„Apele Române“, ANIF;

• • Întărirea capacităţii de inspecţie şi control prin dezvoltarea unui sistem unic la nivel de

mediu, care să integreze structuri din Garda de Mediu, Inspecția silvică, Inspecția apelor;

• • Restructurarea Fondului de mediu și atragerea de fonduri din servicii ecosistemice;
• • Descentralizarea şi regionalizarea structurilor de mediu.

Politici publice de implementare a obiectivelor:

• • Deplasarea presiunii fiscale de pe piața muncii către poluatori și extinderea piețelor pentru

bunuri și servicii ecologice, aplicarea mai sistematică a principiului „poluatorul plătește“, eliminarea treptată a subvențiilor dăunătoare mediului;

• • Încurajarea utilizării eficiente a resurselor și reducerea emisiilor de dioxid de carbon;
• • Utilizarea durabilă a resurselor regenerabile (apă, biomasă etc.);
• • Reamenajarea bazinelor hidrografice şi a Luncii Dunării în contextul adaptării la

schimbările climatice;

• • Plan pentru extinderea fondului forestier naţional până la atingerea mediei europene;
• • Realizarea sistemului naţional de perdele forestiere;
• • Realizarea registrului spaţiilor verzi şi promovarea politicilor pentru creşterea calităţii

aerului în marile oraşe;

• • Regândirea taxei de mediu şi acordarea de bonificaţii pentru promovarea transportului

electric şi hibrid;

• • Promovarea unor politici sectoriale care să diminueze emisiile gazelor cu efect de seră

şi utilizarea amprentei de carbon;

• • Reactualizarea prevederilor planurilor de implementare ale directivelor europene din

Tratatul de aderare (apă, deşeuri, IPPC, aer etc);

• • Utilizarea resurselor financiare generate din exploatarea resurselor naturale pentru

realizarea cadastrării şi capitalizării patrimoniului natural;

• • Crearea de mecanisme pentru proprietarii de terenuri din arii naturale protejate şi parcuri

pentru implementarea gestionării unitare a acestora;

151

Pagina 152

• • Politici şi programe de prevenire, refolosire și reciclare, precum și de eliminare treptată a

practicilor risipitoare și dăunătoare, cum este depozitarea deșeurilor;

• • Eficientizarea parteneriatului cu societatea civilă și consultarea publică, atragerea

resurselor umane competente din mediul universitar și cercetare spre domeniul protecției mediului.

Modificări legislative necesare pentru realizarea obiectivelor și măsurilor 1. Lege privind aprobarea Programului Naţional de reamenajare a bazinelor hidrografice în contextul schimbărilor climatice Prin acest program sunt propuse realizarea de investiţii în infrastructura de apărare împotriva inundaţiilor, aplicarea de măsuri structurale şi nestructurale, astfel încât pe de o parte să se asigure resursa de apă necesară populaţiei, economiei şi agriculturii în perioada de secetă, iar pe de altă parte să se reducă riscul de inundaţii. Programul prevede alocarea a minim 400 de milioane de lei pe an pentru finalizarea de baraje, amenajarea cursurilor de apă, a zonelor umede, împăduriri ale deversanţilor conform studiilor elaborate în vederea desemnării zonelor de risc. 2. Lege privind aprobarea Programului de reconstrucţie ecologică şi economică a Luncii Dunării în vederea adaptării la schimbările climatice

Programul constă în realizarea lucrărilor de reamenajare ecologică şi economică a Luncii Dunării prin consolidarea şi realizarea de lucrări împotriva inundaţiilor, amenajarea de poldere, realizarea zonelor umede. Proiectul este de anvergură şi trebuie corelat cu Strategia Dunării. Proiectul este eligibil a fi finanţat din fonduri europene prin PNDR (lucrările au ca efect reducerea riscului privind deşertificarea Luncii Dunării). Având în vedere că pentru derularea proiectului sunt necesare terenuri private sau publice, trebuie promovată o lege prin care să se reglementeze regimul acestora. Propunerea ia în calcul şi stimularea parteneriatelor publice (sau o altă formă) între stat şi proprietar pentru a rezolva problema proprietăţii terenurilor, pe care urmează a se realiza investiţiile. 3. Lege privind aprobarea Programului Naţional de realizare a perdelelor forestiere Prin acest program se vor realiza perdele forestiere de-a lungul căilor de comunicaţii, precum şi perdele forestiere pe terenurile agricole în zonele secetoase, în special în Lunca Dunării.

Dificultatea realizării acestor perdele forestiere constă în clarificarea aspectelor legate de proprietarii terenurilor respective. Se poate realiza expropierea pentru cauza de utilitate publică, dar putem lua în calcul şi acordarea de facilităţi pentru proprietarii de terenuri, care pun la dispoziţie terenurile în vederea plantării perdelelor forestiere. Aceştia ar urma să încheie un contract pe 10 ani cu autoritatea desemnată, să primească în schimb o redevenţă anuală egală cu contravaloarea producţiei obţinute anual şi să primească în continuare subvenţia de la APIA. Ar fi un proiect de lege în parteneriat şi cu sprijinul proprietarilor de terenuri din România. Legea ar aduce beneficii de mediu şi socio- economice: protecţie împotriva înzăpezirii autostrăzilor, drumurilor europene, a drumurilor naţionale şi judeţene, reducerea riscului de deşertificare a terenurilor, în special în Lunca Dunării. 4. Lege privind utilizarea durabilă a resurselor de apă în scopuri energetice și turistice Acest act normativ ar crea condiţii agenţilor economici pentru a dezvolta investiţii, utilizându-se potenţialul hidroenergetic, turistic al resurselor de apă (în special în zona barajelor).

5. Lege privind modificarea şi completarea codului silvic, prin care se propune trecerea de la vânzarea lemnului estimat la vânzarea lemnului măsurat din rampe şi depozite. Prin aplicarea acestei măsuri sunt sprijiniţi agenţii economici din industria mobilei şi cei care desfăşoară activităţi de exploatare forestieră.

152

Pagina 153

6. Legea privind statutul personalului silvic, prin care sunt stabilite situaţiile de incompatibilităţi ale personalului silvic, urmărindu-se astfel reducerea corupţiei din sistem;

Pachetul legislativ în domeniul silvic necesar pentru realizarea unei reforme profunde a domeniului conţine: a) Hotărâre de Guvern pentru aprobarea regulamentului de vânzare a masei lemnoase, prin care se încurajează utilizarea resursei de lemn de către agenți economici, cât mai aproape de locul de recoltare, și descurajarea exportului; b) Hotărâre de Guvern privind reorganizarea Regiei Naţionale a Pădurilor „Romsilva“; c) Hotărâre de Guvern privind reorganizarea activităţii de inspecție; d) Hotărâre de Guvern privind acordarea de despăgubiri pentru proprietarii care deţin terenuri în parcuri naturale sau naţionale. 7. Legea pentru aprobarea Programului naţional de împădurire, prin care se propune realizarea împăduririlor până la atingerea procentului mediu din Uniunea Europeană; 8. Modificarea Legii apelor, astfel încât să se stimuleze dezvoltarea de către agenţii economici

a acvaculturii în râuri, lacuri, Marea Neagră fără a degrada semnificativ calitatea acestora; 9. Lege privind acordarea certificatelor albastre în acumulările piscicole, Delta şi Lunca Dunării, precum şi în Marea Neagră. Acest act normativ acordă subvenţii pentru proprietarii terenurilor de sub luciul de apă (pentru protejarea biodiversității) şi pentru cei care realizează producţii de peşte declarate peste o anumită cantitate. Aceste facilităţi se acordă şi în alte ţări şi, de fapt, scot la suprafață economia neagră; 10. Lege privind reducerea poluării prin utilizarea combustibililor mai puțin poluanți. Acest act normativ creează cadrul legislativ necesar trecerii de la utilizarea combustibililor clasici de către autovehiculele poluatoare la alimentarea cu gaz; 11. Lege privind taxa pentru emisiile poluante (timbrul de mediu); 12. Lege privind achiziţiile verzi.

153

Pagina 154

PARTEA a IV-a – SOCIETATEA INCLUZIVĂ

CAPITOLUL 28 – PIAȚA MUNCII

ȘI CREAREA DE NOI LOCURI DE MUNCĂ

Rata de ocupare în România rămâne sub media europeană, atât cea pentru segmentul de vârstă 24-64 de ani fiind de 63,8% faţă de media înregistrată la nivel european de 68,5%, cât şi cea a tinerilor (15-23 ani) de 23,9% faţă de media europeană de 48,9%, ceea ce înseamnă că doar 2 din 10 tineri obţin venituri supuse impozitului. Problema cea mai sensibilă a situației pieței muncii din România este cea a tinerilor. Rata de ocupare a tinerilor între 15 și 24 de ani este extrem de redusă și se află pe un trend descendent. Tinerii sunt afectaţi de şomaj mai mult decât alte categorii demografice şi au posibilităţi mai reduse de a se integra pe piaţa muncii, pentru că trebuie să facă faţă unor provocări care sunt generate de sistemele educaţionale şi formare şi de accesul la piaţa forţei de muncă agravate de criza economică globală. Astfel, tineretul reprezintă tot mai mult unul dintre cele mai vulnerabile grupuri din societate, fiind în acelaşi timp o resursă preţioasă într-o societate tot mai îmbătrânită. Tranziţia tinerilor de la educaţie la ocupare a devenit mai lungă şi mai complexă deoarece şomajul în rândul tinerilor este

mult mai ridicat decât în rândul forţei de muncă, în ansamblu. Şomajul tinerilor este determinat adesea de lipsa de competenţă sau de inadecvarea competenţelor lor la cerinţele de pe piaţa muncii. Alături de tineri, în segmentul de grupuri vulnerabile din punct de vedere al ocupării forţei de muncă, se regăsesc persoanele cu handicap, doar 12,7% dintre acestea având un loc de muncă, şi persoanele de etnie rromă, cu o rată de ocupare de numai 36%, procentul fiind mai mic în cazul femeilor de etnie rromă, de 27%. Una dintre problemele majore ale ocupării forței de muncă o reprezintă reducerea decalajelor dintre femei și bărbați, procentul de ocupare în rândul bărbaților din grupa de vârstă 20-64 de ani fiind de 71,4%, în comparație cu 56,3% în rândul femeilor. Nivelul de educație (doar în cazul studiilor superioare, femeile și bărbații au oportunități aproape egale, în timp ce doar 45,7% dintre femeile cu studii minime și 60,6% dintre cele cu studii medii sunt angajate), dar și dezvoltarea insuficientă a facilităților de îngrijire la prețuri accesibile, a copiilor pentru a permite o mai bună reconciliere a vieții

profesionale și de familie sunt factorii care determină această discriminare de gen. De asemenea, şi pentru persoanele vârstnice accesul pe piața forței de muncă este unul dificil. Doar 20,9% dintre pensionari au fost/ sunt după pensionare persoane ocupate, iar dintre aceştia majoritatea covârşitoare a pensionarilor ocupaţi lucrau în sectorul agricol (97 %) şi aveau statut profesional de lucrător pe cont propriu sau lucrător familial neremunerat (98,5%), doar 1,5% au lucrat/lucrează ca salariaţi. Repartiţia populaţiei active pe sectoare de activitate arată că 29,0% din totalul persoanelor ocupate erau concentrate în sectorul agricol, 28,6% în industrie şi construcţii, iar 42,4% în servicii. Acest fapt arată o disproporţie între agricultură şi celelalte sectoare de activitate, deşi în acest sector s-a înregistrat cea mai mare scădere a ocupării (1932,2 mii de persoane, de la 4614.5 mii de persoane în anul 2000 la 2682.3 mii de persoane în anul 2012), fiind populaţia cu cel mai redus indice de precaritate.

Un alt semnal de alarmă este faptul că 28% din populaţia activă în agricultură are sub 35 de ani, un nivel redus de educație și calificare și, în consecință, posibilități reduse de adaptare la cerințele pieței muncii. În prezent, în România, doar 33,9% din totalul populaţiei ocupate în mediul

154