Ediția 2015

Pagina 27

Alte măsuri în domeniul prevenției vor fi: 1. Extinderea programului naţional de imunizări prin introducerea gratuită a unor noi vaccinuri, conform practicilor din UE; 2. Acces universal şi gratuit la servicii de planificare familială; 3. Introducerea unor programe de screening la nivel naţional; 4. Reclădirea unei reţele de asistenţă medicală pentru elevi şi studenţi (cabinete medicale în şcoli şi universităţi); 5. Introducerea unui plan serios de combatere a obezităţii la copii; 6. Dezvoltarea programelor de prevenţie şi depistare precoce a bolilor, cu impact major asupra indicatorilor stării de sănătate, cu prioritate pentru afecţiunile oncologice, bolile cronice, bolile de nutriţie (diabet zaharat, obezitate), cardiovasculare şi cerebrovasculare poate aduce un beneficiu major atât sistemului de sănătate, cât şi stării de sănătate a

populaţiei; 7. Introducerea unui program de profilaxie pentru elevi în patologia dentară, redeschiderea cabinetelor stomatologice şcolare, înfiinţarea unui program naţional de prevenţie în stomatologie şi protezare stomatologică gratuită pentru vârstnici și persoane cu venituri reduse; 8. Programe de asistență medico-socială pentru categorii defavorizate (copii abandonați, bătrâni singuri, persoane cu handicap etc), precum și valorizarea inițiativelor și a voluntariatului axate pe sănătate; 9. Elaborarea și aplicarea unui plan integrat de comunicare, menit să crească gradul de conştientizare a populaţiei asupra beneficiilor utilizării metodelor de prevenţie.

Programul Uniunii Europene în domeniul sănătății Guvernul va corela politicile sale cu Programul Comunitar în domeniul sănătăţii, stabilit de UE.

Spitalele Spitalele vor funcționa pe criteriul eficienței. Este necesară schimbarea statutului spitalului public şi funcţionalizarea lui pe principiile de management și gestiune eficientă. Acest lucru va duce la dimensionarea corectă a contractării serviciilor spitalelor, astfel încât să se elimine situaţia în care pacienţii sunt nevoiţi să îşi cumpere medicamentele. Vom elabora un sistem permanent și eficient de evaluare a spitalelor, mai ales în ceea ce privește aspectul și siguranța clădirilor, confort minimal, infecțiile intraspitalicești, aglomerarea pacienților, normarea medicilor, aparatul administrativ. Vom crește calitatea serviciilor medicale din spitale prin: 1. Introducerea, la nivel naţional, a unor protocoale de practică, adaptate pentru nivelurile primar, secundar şi terţiar de îngrijire spitalicească; 2.Eficientizarea consumului de resurse;

3. Standardizarea şi creşterea calităţii actului medical, asigurând, astfel, atât garanţii de siguranţă a pacienţilor, cât şi protecţia cadrelor medicale faţă de acuzaţii ulterioare de malpraxis;

27

Pagina 28

4. Finanțare mai bună în funcție de calitatea serviciilor medicale, asigurată prin condiții mai bune de internare, investiții în infrastructură, dotare corespunzătoare cu aparatură de înaltă performanță, implementarea unor standarde superioare de siguranță și calitate a procedurilor medicale; 5. Stimularea, prin finanţare, a dezvoltării internărilor în regim de ambulatoriu şi de spitalizare de zi; stabilirea unor reglementări clare (dar nu abuzive) cu privire la criterii şi tipul de internare, pentru evitarea internărilor inutile; 6. Eficientizarea consumului de resurse, precum şi îmbunătăţirea managementului spitalelor prin introducerea controlului calităţii; 7. Revizuirea structurii spitalelor, bugetelor şi metodelor de contractare a serviciilor medicale, pentru a creşte gradul de adresabilitate al pacienţilor la serviciile de sănătate, dar şi pentru a stimula investiţiile private în sistemul sanitar.

28

Pagina 29

CAPITOLUL 2 – EDUCAȚIE

Introducere

În viziunea PNL, reclădirea națională presupune dezvoltarea unei societăți a cunoașterii. Pilonii acesteia sunt: educaţia, cercetarea, dezvoltarea şi inovarea. Recâștigarea prestigiului social și a respectului pentru profesia de dascăl vor deveni un fapt împlinit printr-o politică de recunoaștere a meritelor lor și construirea unei noi grile de valori în sistemul educațional. Vom regândi și reclădi sistemul de educație ca pe o parte esențială a macrosistemului naţional şi european, asigurându-i totodată stabilitate și predictibilitate. Vom transforma educația într-un vector de dezvoltare social-economică, o investiţie în viitor, în prezent ea fiind privită ca o simplă cheltuială bugetară. De altfel, creșterea finanțării este o condiție necesară pentru revitalizarea și transformarea calitativă a sistemului național de educație. Dimensiunea socială a reclădirii educației își găsește o importantă expresie în reducerea abandonului școlar, ceea ce va conduce implicit la progres social. Pentru fiecare an de studii privit

la scară individuală, beneficiarul își crește veniturile salariale cu 8-9%, își reduce riscul de șomaj cu 8%, precum şi pe cel de apariţie a unor probleme grave de sănătate cu 8,2%. Un absolvent de învăţământ secundar superior câştigă cu 25%-31% mai mult decât cei care au terminat ciclul primar şi cel gimnazial. Scopul final al actului educațional este asigurarea unei bunăstări individuale, iar bunăstarea individuală este condiția unei societăți prospere, în care libertățile individuale sunt realizate în mod efectiv. Schimbarea de viziune în educaţie presupune stabilirea următoarelor priorităţi strategice: Realizarea echităţii în educaţie presupune: 1. Deschiderea sistemului educaţional şi de formare profesională către societate, către mediul economic şi social, pe de o parte, dar şi către crearea unui cetăţean racordat, prin cultură şi educaţie, la societatea cunoaşterii;

2. Creşterea calităţii proceselor de predare-învăţare-evaluare, precum şi a serviciilor educaţionale; 3. Fundamentarea actului educaţional pe baza nevoilor de dezvoltare personală, umană şi profesională a elevilor, din perspectiva dezvoltării durabile şi a asigurării coeziunii economice şi sociale; 4. Garantarea finanţării per elev, atât pentru învăţământul de stat, cât şi pentru cel privat şi confesional; 5. Asigurarea complementarităţii educaţiei formale, nonformale şi informale, în contextul învăţării permanente ca dimensiune majoră a politicii educaţionale.

Prin reclădirea calitativă a educației ne vom transforma dintr-o ţară importatoare de know-how şi de înaltă tehnologie într-un centru (hub) regional de cercetare, creator de cunoaștere şi exportator de noi tehnologii. Vom deveni un pol de creare și dezvoltare de tehnologie înaltă prin combinarea resurselor de creativitate ale cercetătorilor noștri cu investițiile publice în cercetare, atragerea de fonduri europene, parteneriate public-private de cercetare și conectarea cu comenzile pieței interne și internaționale. Vom încuraja universităţile şi centrele de cercetare să realizeze specializarea și hiperspecializarea.

29

Pagina 30

Câștigarea încrederii în procesul educațional impune fără întârziere o „revoluție a învățării“ care să stea la baza unui nou curriculum, prin renunțarea la însușirea de cunoștințe numită, sugestiv, „crearea bagajului de cunoștințe“ și trecerea la clădirea educației cunoașterii. Educația morală, educația civică, educația fizică, educația estetică, educația antreprenorială și educația tehnologică, denumite peiorativ „dexterități“, sunt considerate de importanță secundară în acest moment față de educația intelectuală, „științifică“, „academică“. Pentru a realiza toate acestea vom face intervenții decisive în domeniul finanțării și structurării sistemului de educație și cercetare: 1. Creșterea treptată a alocărilor pentru educație și cercetare – până la 6% din PIB pentru educație (minim 5% din PIB în primul an de guvernare, 6% până în 2020); 2. Restructurarea și actualizarea cadrului juridic al educației și cercetării într-un pachet legislativ care să respecte prioritățile celor două mari componente ale sistemului:

învățământul preuniversitar și educația continuă, respectiv studiile universitare și cercetarea; 3. Regândirea sistemului de salarizare în educație și cercetare, ca o condiție pentru aplicarea unor sisteme eficiente și realiste de evaluare a calității activității în aceste domenii.

Educația trebuie să aibă ca țintă îmbunătățirea șanselor de succes social ale tinerilor care sunt incluși în diversele cicluri de studii. Estimând rezultatele în cifre concrete, punerea în practică a programului de guvernare va avea ca efecte realizarea țintelor asumate la nivel european și îmbunătățirea generală a rezultatelor educației: 1. Reducerea ratei de părăsire timpurie a școlii până la 11,3%; 2. Creșterea procentului populației de 30-34 de ani cu educație de nivel superior până la 26,7%; 3. Creșterea procentului copiilor de 4 ani și peste, înscriși în învățământul preșcolar, la cel puțin 90% și creșterea treptată a numărului de grădinițe; 4. Reducerea procentului elevilor care obțin rezultate slabe la Evaluarea internațională OECD-PISA (la lectură, matematică și științe) cu cel puțin 10%; 5. Creșterea participării adulților la educație și formare pe tot parcursul vieții de la 2% la

5%; 6. Scăderea vârstei medii a profesorilor cu cel puțin 5 ani până în 2019; 7. Încurajarea cadrelor didactice de a se stabili în mediul rural sau în zone defavorizate prin elaborarea unor pachete financiare de subvenționare a achiziției și întreținerii de locuințe.

Învățământ preuniversitar – direcții de acțiune

1. Realizarea echităţii și egalității în educaţie

• • Eliminarea barierelor existente privind accesul echitabil al grupurilor dezavantajate la o

educație de calitate pentru copiii din mediul rural, copiii cu dizabilități, boli cronice și alte nevoi speciale, copiii aparținând minorităților naționale (în special copiii romi), copiii din familii afectate de sărăcie;

• • Diminuarea abandonului școlar și a părăsirii timpurii a școlii;
• • Luarea măsurilor legislative, financiare, materiale și umane astfel încât programele

„școală după școală“ și „masă în școală“ să poată fi aplicate;

30

Pagina 31

• • Accesul la educație al copiilor din familii aparținând mediilor sociale defavorizate să devină

criteriu în ceea ce privește acordarea din partea statului a unor ajutoare financiare sau materiale către respectivele familii;

• • Continuarea construirii de campusuri școlare, cu accent pe finalizarea celor aflate deja

în construcție, pentru facilitarea accesului la educație (în special la nivel liceal) al elevilor proveniți din mediul rural sau din medii sociale defavorizate;

• • Sprijinirea ONG-urilor care acționează la nivel local pentru a crește accesul grupurilor

dezavantajate la nivel de comunitate și recunoașterea lor ca intermediari între politicile publice implementate și beneficiarii acestora;

• • Programe de alfabetizare a iliteraţilor, copiilor şi adulţilor, prin programe de educaţie, în

privinţa obţinerii competenţelor-cheie;

• • Sprijinirea financiară, legislativă și administrativă a măsurilor destinate eliminării violenței

în școli.

2. Garantarea accesului universal la educația timpurie

• • Asigurarea unui loc în creșe pentru fiecare copil cu vârsta de până la trei ani prin

construirea de creșe, cu o capacitate suplimentară de 50.000 de locuri;

• • Asigurarea condițiilor materiale și umane (construirea de spații, calificarea de personal),

astfel încât din 2020 să se poată trece la învățământul obligatoriu începând cu vârsta de 4 ani.

3. Deschiderea sistemului educaţional şi de formare profesională către societate

• • Susținerea structurilor parteneriale și de dialog social pentru definirea calificărilor și a

cifrelor de școlarizare pentru învățământul profesional și tehnic și implicarea acestor structuri în actualizarea și modernizarea planurilor și programelor de învățământ;

• • Inițierea și finanțarea unui proces de dotare materială și de asigurare a resurselor umane

pentru unitățile școlare de stat din domeniul învățământului profesional și tehnologic;

• • Regândirea sistemului de școli postliceale în corelare cu piața muncii;
• • Susținerea, cu mijloace financiare, pârghii fiscale și alte mijloace, a sistemelor de formare

profesională inițială care asigură legătura directă cu angajatorii și cu piața muncii (de exemplu, învățământul profesional, inclusiv cel dual – acolo unde este posibil, ucenicie, stagii de practică și de internship etc.);

• • Lărgirea bazei financiare în vederea acordării de burse de școlarizare pentru elevii ce

urmează învățământul profesional și tehnologic;

• • Încurajarea, prin pârghii fiscale și non-fiscale, a participării la formarea profesională

continuă a tinerilor, a persoanelor cu nivel redus de educație și calificare profesională, a celor care lucrează în companii mici cu mai puțin de 10 angajați, a celor cu vârste de peste 40 de ani care locuiesc în mediul rural și, mai ales, a femeilor;

• • Acordarea de stimulente financiare pentru individ, dar și pentru angajator pentru

participarea angajaților la programe de formare profesională;

• • Asigurarea de infrastructură și servicii digitale ca parte a procesului de modernizare a

învățământului românesc.

31

Pagina 32

4. Creşterea calităţii proceselor de predare-învăţare-evaluare, precum şi a serviciilor educaţionale a) Profesionalizarea complexă și dezvoltarea profesională a profesorilor și managerilor școlari

• • Regândirea formării inițiale și a parcursului în carieră;
• • Regândirea politicilor salariale din învățământul preuniversitar;
• • Introducerea unui sistem atractiv de salarizare a cadrelor didactice care să urmărească

o mai bună poziţionare a profesorilor debutanţi în sistem; sistemul va fi introdus treptat, într-un interval de circa 20 de ani, şi va face trecerea de la variaţia actuală de tip exponenţial a salariului (în care acesta creşte accentuat cu vârsta) la una de tip logaritmic (în care creşterea are loc mai accentuat în prima parte a traseului profesional), în funcţie de criterii specifice legate de poziţionarea locului de muncă, riscul societal etc.; pe această bază va fi regândită politica salarială în învăţământul preuniversitar, pentru a asigura creşteri salariale constante, dar diferenţiate, în următorii 20 de ani; prima mărire salarială, de 10- 15%, pentru cadrele didactice din primii cinci ani de vechime, va fi realizată încă din primul an de guvernare;

• • Definirea unui nou concept de carieră didactică, bazat pe criterii profesionale care vizează

rezultatele obţinute şi mai puţin dependent de criteriile administrative – de exemplu, „vechime“;

• • Introducerea criteriilor de evaluare a cadrelor didactice în acord cu obiectivele reieşite

din analizarea standardelor şi indicatorilor de calitate ai instituţiei şcolare în care activează aceştia, în funcție de rezultatele obținute de elevi și de progresul înregistrat la indicatorii relevanți: participare școlară (reducerea absenteismului, a abandonului școlar și a părăsirii timpurii a școlii), rezultatele învățării (măsurate la evaluări naționale și internaționale), rate sporite de retenție/operaționalizare, de acces pe piața muncii și la niveluri superioare de învățământ etc;

• • Sprijinirea cadrelor didactice pentru acces la reţele de formare continuă şi cercetare;
• • Profesionalizarea managerilor școlari și definirea unui parcurs specific în cariera acestora.

b) Dezvoltarea capacității de monitorizare și evaluare a politicilor publice în domeniul educației și formării profesionale :

• • Integrarea sistemelor de evaluare – a rezultatelor învățării (ale elevilor), ale profesorilor

și ale instituțiilor de învățământ pe bază de indicatori și având ca țintă îmbunătățirea rezultatelor învățării și a bunăstării copilului și adultului care învață;

• • Asigurarea acțiunii convergente și complementare (prin armonizare legislativă, schimb

de date și cooperare interinstituțională) pentru toate instituțiile care se ocupă de persoanele, grupurile și categoriile sociale în situație de risc educațional, în vederea acordării unui sprijin rapid, adaptat nevoilor identificate;

• • Dezvoltarea capacității instituționale a agenţiilor de atribuţii în asigurarea calităţii;
• • Regândirea rolului, structurii și funcțiilor Inspectoratelor școlare, în perspectiva

descentralizării și debirocratizării învățământului preuniversitar.

5. Fundamentarea actului educaţional pe baza nevoilor de dezvoltare personală, umană şi profesională a elevilor Calitate în educație prin reformă curriculară autentică:

• • Stabilirea unui calendar, cu rezultate măsurabile, al strategiei pentru educaţia naţională;

32

Pagina 33

• • Elaborarea unui cadru național de competenţe şi, în funcţie de acesta, a Curriculumului

Național și a profilurilor de ieșire pentru fiecare nivel de învățământ și tip de școală, corelate cu nevoile societății, ale pieței muncii, fundamentate pe „competențele-cheie“;

• • Noul Curriculum Național să fie realizat prin consultarea tuturor factorilor interesați:

Comisiile Naționale pe arii curriculare, reprezentanți ai elevilor şi părinților, cercetătorilor în educație, lumii universitare, patronatelor, societății civile;

• • Un plan unitar și coerent de învățământ pentru nivelul preuniversitar, de la clasa

pregătitoare până în clasa a XII-a, şi corelarea conținutului transmis cu abilitățile formate, cu metodele de pregătire aplicate și cu metodele de evaluare a rezultatelor pe parcurs și finale;

• • Restructurarea sistemului de examene naționale prin centrarea acestora pe rezultatele

învățării înțelese nu numai ca informații, cunoștințe, ci și ca abilități și atitudini manifestate, iar anul 2020 să fie primul an în care examenele de evaluare națională să aibă la bază acest nou sistem;

• • Regândirea sistemului de elaborare și evaluare a manualelor școlare, asigurarea

imparțialității evaluării şi transparentizării achiziţiilor.

6. Asigurarea complementarităţii educaţiei formale, nonformale şi informale

• • Aducerea/readucerea la școală și/sau în procesul de formare profesională a celor care

au părăsit sau nu au frecventat niciodată școala, respectiv programe de formare profesională – cu accent pe persoanele, grupurile și comunitățile dezavantajate;

• • Dezvoltarea sistemelor de recunoaștere, validare și certificare a rezultatelor învățării

dobândite în contexte informale și nonformale;

• • Includerea în nomenclatorul ocupaţiilor asociate educaţiei a unor noi roluri precum

facilitatori online, mentori, coaches, consilieri de carieră, evaluatori de competențe, designeri de formare etc;

• • Dezvoltarea pieței serviciilor educaționale complementare și alternative (inclusiv facilitarea

introducerii alternativelor educaționale).

• • Identificarea soluțiilor de încadrare școlară pentru copiii din familiile care imigrează în

România, precum și a celor mai adecvate soluții de integrare prin educație în societatea românească a imigranților din toate categoriile de vârstă.

Învățământ superior și cercetare – direcții de acțiune

Învățământul superior din România a trecut prin mai multe etape de restructurare, însă practic niciuna nu a fost definitivată. Evaluarea calității procesului didactic, acreditarea și ierarhizarea universităților nu au dus la consolidarea poziţiei acestora în clasamentele internaţionale. În aceste condiții, internaționalizarea instituțiilor de învățământ superior se desfășoară cu dificultate. Multă vreme universitățile au urmărit întărirea propriei autonomii invocând menirea lor: producerea de cunoaștere și furnizarea de cunoștințe, fără a se alinia și la cerința exprimată de către Spațiul European al Învățământului Superior, referitoare la responsabilitatea sa socială. În domeniul învățământului superior și al cercetării, guvernarea PNL va răspunde următoarelor urgențe:

• • Analiza cadrului legislativ actual și demararea unei proceduri de consultare națională în

vederea îmbunătățirii legislației de profil, inclusiv în sensul unei mai bune corelări a

33

Pagina 34

învățământului universitar cu cercetarea;

• • Asigurarea autonomiei universitare reale prin restructurarea modelului de finanțare,

limitarea fenomenului de politizare a universităților, îmbunătățirea mecanismelor decizionale în cadrul universităților și eliminarea situațiilor de incompatibilitate sau conflicte de interese;

• • Modernizarea organizării și funcționării sistemului național de cercetare. Constituirea unui

mecanism național eficient, realist și transparent de evaluare a cercetării;

• • Sprijinirea politicilor destinate creșterii performanței și a nivelului de internaționalizare în

învățământul universitar și în sistemul de cercetare din România.

1. Creșterea performanței programelor de formare universitară

• • Susținerea universităților – inclusiv prin soluții financiare – în vederea introducerii unui

sistem mai eficient de selectare a candidaților;

• • Evaluarea și ajustarea modului de aplicare a sistemului Bologna în România:

– Introducerea sistemului de specialități secundare („minore“) în pregătirea universitară; – Susținerea universităților – inclusiv prin soluții financiare, administrative și legislative mai largi – în scopul regândirii ciclului al II-lea al pregătirii (masterul), pentru organizarea în două filiere, corelate cu cercetarea, respectiv mediul profesional; – Măsuri de corelare a ciclului al III-lea al pregătirii (doctoratul) cu cercetarea; – Sprijinirea constituirii unor specialități universitare pluri/interdisciplinare cu impact direct asupra societății, inclusiv a unor profesii cu înaltă expertiză, absente sau insuficient reprezentate în România. Introducerea unui sistem de finanțare suplimentară, multianuală, destinată programelor de formare noi, în domenii de graniță, multidisciplinare, inovatoare sau de prioritate națională, în afara sistemului de finanțare bazat pe alocațiile student- echivalent.

2. Creșterea performanței în cercetare

• • Revizuirea și compatibilizarea sistemelor de evaluare și finanțare a cercetării în România.

Constituirea unor sisteme specifice de evaluare și finanțare în funcție de domeniile cunoașterii, ramurile științifice și tipul de cercetare abordat;

• • Revizuirea sistemului de finanțare în învățământul superior. La sistemul finanțării

studentului-echivalent, destinat formării, se va adăuga finanțarea prin contracte instituționale multianuale privind cercetarea universitară fundamentală, care să favorizeze performanța și prezența în ierarhiile universitare internaționale. Constituirea unui sistem de acreditare a universităților ca centre de cercetare – condiție a finanțării instituționale pentru cercetare;

• • Constituirea unui cadru legislativ eficient pentru cercetarea aplicată, inclusiv prin

asocierea cu mediul de afaceri, precum și prin constituirea unor antreprize universitare de tip spin-off;

• • Dezvoltarea unei platforme naționale și regionale de acțiuni inovative de cercetare pentru

industrii. Până în 2020, România va avea în stare funcțională platforma „Inovare pentru dezvoltare“, sub forma unui set de inițiative fanion care să valorifice prin inovare elementele de unicitate ale producției științifice și tehnologice specifice României;

34