Ediția 2015

Pagina 35

• • Actualizarea legislației relevante pentru sistemul național de cercetare, inclusiv a statutului

cercetătorului.

3. Internaționalizarea sistemului universitar și a cercetării

• • Completarea legislației privitoare la programele universitare internaționale și a

parteneriatelor pentru co-diplomare. Creșterea treptată a numărului de programe universitare în limbi de circulație internațională cu cel puțin 50% pe parcursul următorilor patru ani;

• • Promovarea cercetării științifice românești prin realizarea unei baze naționale de date cu

publicarea textelor integrale ale contribuțiilor apărute în periodicele științifice din România, conform metodologiei bazelor de date internaționale;

• • Promovarea mobilității cercetătorilor prin facilitarea constituirii parteneriatelor

internaționale în cercetare. Sprijinirea programelor de cercetare mixte, care implică diaspora științifică românească alături de colective din România;

• • Constituirea unei direcții speciale de finanțare pentru încurajarea cercetării românești în

domenii care depășesc problematica românească, în scopul diversificării mediului academic și al deschiderii spre problematici internaționale;

• • Conceperea și aplicarea unei strategii de promovare internațională a învățământului

universitar și a cercetării românești în plan internațional. Promovarea României ca o destinație pentru studii universitare, cercetare științifică și de business high-tech, de interes pentru tineri din interiorul și din afara UE. Constituirea unui mediu științific multicultural.

4. Corelarea învățământului universitar și a cercetării cu prioritățile de dezvoltare din societatea românească

• • Soluții legislative și suport financiar pentru constituirea bazelor universitare de pregătire

practică. Încurajarea constituirii unităților-model în colaborare cu principalii angajatori interesați, în scopul creșterii nivelului de angajare al absolvenților;

• • Revizuirea sistemului de finanțare în învățământul superior, inclusiv prin introducerea

unor contracte instituționale multianuale privind cercetarea universitară fundamentală;

• • Sprijinirea administrativă și financiară a institutelor, centrelor de cercetare și universităților

care se angajează în politici instituționale de tipul „Gândește global – acționează local“. Constituirea unor linii specifice de finanțare pentru programe de formare universitară sau de cercetare cu aplicabilitate locală și regională directă;

• • Sprijinirea programelor post-universitare destinate perfecționării și re-profesionalizării

unor categorii de specialiști. Introducerea programelor pentru formarea cadrelor didactice din învățământul gimnazial și liceal;

• • Sprijinirea prin legislație și soluții administrative a programelor de tip tehno-doctor, bazate

pe mobilitatea intersectorială a cercetătorilor pentru a oferi asistență tehnică firmelor și pentru a prospecta piața inovațiilor;

• • Stabilirea infrastructurii critice pentru cercetarea de importanță strategică națională, care

trebuie să rămână sub control public.

35

Pagina 36

5. Revizuirea sistemului de finanțare a învățământului universitar și de cercetare

• • Adoptarea unui plan național de lungă durată pentru cercetarea fundamentală, pornind

de la Strategia 2014-2020 corelată cu Orizont 2020. Finanțarea cercetării printr-un sistem complex: – Finanțare de bază, pe baza evaluărilor publice anuale și multianuale publice ale institutelor, centrelor de cercetare și universităților acreditate ca centre de cercetare; – Finanțare multianuală, dobândită prin competiție națională, pentru instituții cu programe strategice în cercetare; – Finanțare prin granturi de cercetare pentru proiecte individuale obținute de cercetători și echipe de cercetare independente sau afiliate instituțional în cadrul sistemului de cercetare.

• • Completarea sistemului de finanțare pe student – echivalent cu un sistem de finanțare

prin granturi multianuale pentru programe de studii de importanță strategică, deschise competiției între universități.

România trebuie să își dezvolte propriile capacități de cercetare în special în domeniile în care excelează, să promoveze inovarea și să sprijine evoluția resursei umane prin colaborare cu Diaspora științifică. Politicile publice din domeniul cercetării științifice trebuie orientate atât către promovarea excelenței, cât și pentru aplicarea cât mai rapidă a inovării:

• • Institutele și centrele publice de cercetare din sistemul CDI vor fi diferențiate, inclusiv sub

aspectul finanțării, în funcție de profiluri și de transparentizarea performanțelor în productivitatea cunoașterii;

• • Firmele eficiente în producerea de cunoaștere cu potențial de creștere rapidă vor

beneficia de sprijin pentru a-și identifica și dezvolta acele tehnologii și servicii ce le vor permite o poziționare favorabilă în lanțurile globale de valoare adăugată. Astfel, pot fi puse bazele unei generații de institute de cercetare și firme productive economic cu vocație europeană;

• • Dezvoltarea unei platforme naționale și regionale de acțiuni inovative de cercetare pentru

industrii, inclusiv pentru procesarea industrială a produselor primare din agricultură și pentru re-tehnologizarea unor companii de stat, care să susțină dezvoltarea unor bazine regionale de firme ce pot trece de la competitivitatea bazată pe costuri la cea bazată pe inovare, în scopul intrării pe piața economică europeană;

• • Internaționalizarea pieței de muncă a cercetătorilor, cu accent pe atragerea românilor din

Diaspora. Cercetarea publică va fi intens conectată la nevoile de fundamentare a politicilor publice;

• • Dezvoltarea segmentului universitar în sensul oferirii de competențe care să permită

tinerilor accesul real la o specializare într-un domeniu. Hiperspecializarea, prin doctorat sau program postdoctoral, poate fi urmată de către cei mai performanţi;

• • Corelarea tuturor programelor educaţionale şi economice cu cercetarea. În felul acesta

se reface legătura dintre educaţie, cercetare şi piaţa muncii într-o corelare totală a celor trei segmente;

36

Pagina 37

• • Promovarea infrastructurilor de cercetare „world class“. România investește deocamdată

prea puţin în infrastructuri de cercetare publice și private. Unele dintre acestea sunt unice, iar unicitatea înseamnă și avantaj competitiv;

• • Promovarea României ca o destinație științifică și de business high-tech de interes – un

loc în care tinerii cercetători să dorească să lucreze, să trăiască, atractiv pentru cei performanți, indiferent că sunt români, străini sau români din Diaspora;

• • Stabilirea infrastructurii critice pentru cercetare pe care statul are obligația de a o promova

și asupra căreia trebuie exercitat controlul public.

37

Pagina 38

CAPITOLUL 3 – CULTURĂ

Introducere

Cultura este expresia identității naționale. Acțiunea guvernamentală în domeniul culturii va respecta libertatea de exprimare a creatorilor de cultură. Guvernul va sprijini cultura punându-i la dispoziție mijloacele financiare și de organizare pentru a se dezvolta și îmbogăți. Prin dezvoltarea culturii naționale, fiecare stat membru al UE participă la păstrarea diversității culturale, dar și la definirea unei identități culturale europene comune (Tratatul privind Uniunea Europeană, titlul XII, art. 167). Vom acționa pentru accesul cât mai larg al tuturor cetățenilor la valorile culturale naționale și europene, la patrimoniul cultural național și european, ceea ce va duce la creșterea coeziunii sociale și a nivelului de conștiință civică și democratică a societății. Cultura și industriile creative (industria cărții, a fonogramelor, videogramelor și multimedia, industria filmului și serviciile audiovizuale) au dobândit și o fațetă economică semnificativă. Investițiile în cultură și industriile creative creează locuri de muncă și resurse financiare. Pe ansamblul UE,

cultura şi industriile creative contribuie anual, în medie, cu circa 4,5% la creşterea PIB şi oferă locuri de muncă pentru circa 3,8% din forţa de muncă angajată.

Starea de fapt

Din păcate, în prezent, există un grav deficit de viziune privind cultura la nivelul ministerului de resort, al instituțiilor și serviciilor deconcentrate din subordine, destabilizate de frecventele modificări, restructurări și comasări. Bugetul alocat culturii a fost constant redus, iar accesul creatorilor la fondurile europene a fost sever limitat de către guvernul socialist. Organizarea sau desfăşurarea unei serii lungi de evenimente culturale de anvergură au fost până în ultima clipă puse sub semnul întrebării sau chiar sistate: Festivalul Internaţional „George Enescu“, Festivalul Naţional de Teatru, Festivalul Internaţional „Zile şi Nopţi de Literatură“, Festivalul Naţional de Literatură de la Cluj, Festivalul „Două state, o singură literatură“ de la Chişinău, Premiile U.S.R., „Turnirul de Poezie“, Gala Poeziei Române Contemporane, editarea celor nouă reviste literare de tradiţie şi de prestigiu ale U.S.R., Colocviul de Proză, Premiul „Cartea Anului“, achiziţionarea lucrărilor de artă contemporană etc.

Prin toate aceste neajunsuri, guvernul socialist a încălcat dreptul constituțional de acces la cultură și patrimoniul cultural.

Principii

Vom desfășura acțiunea noastră în domeniul culturii pe baza următoarelor principii: 1. Cultura este un domeniu prioritar, alături de Sănătate și Educație; 2. Accesul la fenomenul cultural şi la manifestările culturale este un drept fundamental constituţional;

38

Pagina 39

3. Ministerul de resort va dezvolta o structură de parteneriate cu varii ministere și instituții publice și private, pentru a promova transversal proiectele culturale; 4. Viziunea culturală, cea în care autorităţile trebuie să promoveze valorile, identitatea şi moştenirea culturală a colectivităţilor, va impregna politicile publice din dezvoltarea economică, socială şi în profil teritorial a României. 5. Cultura are trei dimensiuni temporale: trecut, prezent și viitor, iar promovarea şi protejarea actului cultural nu trebuie să omită niciuna dintre aceste trei dimensiuni. Politicile publice din domeniul culturii trebuie să realizeze un echilibru dinamic între protejarea patrimoniului, încurajarea creației contemporane și difuzarea valorilor culturale universale în România, şi, pe de altă parte, a valorilor culturii româneşti în lume; 6. Recuperarea valorilor culturale ale României prin promovarea operelor oamenilor de cultură români, inclusiv ale acelora care trăiesc în afara granițelor țării, precum și prin

promovarea actelor culturale realizate de instituții de stat sau private, organizații neguvernamentale, companii artistice etc., reprezintă unul dintre factorii de coeziune ai națiunii și de suport al identității naționale; 7. Cultura română s-a format ca parte a culturii europene și ea trebuie să fie astăzi egală oricărei culturi naționale din alte state ale Uniunii Europene. Acest lucru nu se impune de la sine, ci presupune acțiune, energie, stăruinţă şi bugete corespunzătoare; 8. Diplomația culturală va deveni un instrument esențial în promovarea culturii române în UE și în lume. În acelaşi timp, promovarea culturii româneşti pe plan internaţional este o contribuţie la dialogul paşnic dintre civilizaţii; 9. Identitatea românească este în mod profund și esențial definită de cultura română și de aceea elementele de promovare ale identității românești trebuie dezvoltate în baza unei strategii unitare elaborate de către Ministerul Culturii. Prin protejarea și punerea în valoare

a culturii române afirmăm identitatea națională; 10. Cultele religioase existente în România sunt parte a culturii române. Ele îmbogățesc tradițiile și spiritualitatea poporului român. Acceptarea reciprocă, toleranța și buna înțelegere sunt valori împărtășite de toate cultele care conviețuiesc în România.

Obiective

1. Clădirea unui dialog permanent cu cei implicați în creația culturală, uniunile de creație, ONG-urile cu activitate relevantă în domeniu, personalități ale culturii române din țară și din străinătate, creatori; 2. Creșterea finanțării culturii corespunzător importanței pentru societate; bugetarea se va face multianual și va fi crescută prin fonduri europene nerambursabile și creșterea contribuției loteriei naționale; 3. Împărțirea atribuțiilor între ministerul de resort – atribuții fundamentale la nivel național – și autoritățile administrației publice locale, ca parteneri în implementarea politicilor publice la nivel local; 4. Organizarea eficientă a ministerului de resort, ca promotor al culturii și al accesului cetățenilor la cultură. Principalele atribuții vor fi: a) elaborarea strategiei culturale naționale și a programului „Deceniul dezvoltării culturale a României“; b) gestionarea proiectelor

culturale naționale; promovarea culturii în lume; c) clădirea cadrului legislativ, armonizat cu standardele europene în domeniu; d) sprijinirea cu know-how a instituțiilor culturale

39

Pagina 40

locale pentru dezvoltarea și promovarea culturii în comunitățile locale; e) coordonarea Gărzii Naționale a Patrimoniului Cultural; f) sprijinirea cultelor religioase în scopul liberei exprimări religioase; g) promovarea tinerelor talente din industriile creative; 5. Înființarea Gărzii Naționale a Patrimoniului Cultural, organism cu rol de inventariere, control și coerciție, identificare de soluții și promovare a patrimoniului imobiliar cultural; 6. Gestionarea eficientă a liniilor de finanțare de la UE, precum și de la state sau organisme internaționale; 7. Clădirea unei structuri de parteneriate între ministerul de resort și alte instituții: Ministerul Educației Naționale, Ministerul Afacerilor Externe și Institutul Cultural Român, instituțiile de turism etc.; 8. Realizarea strategiei „Decada culturii române“, marcarea Centenarului României moderne prin Programul România 100+ și desemnarea orașului Capitală Europeană a

Culturii 2021; 9. Promovarea identității naționale prin punerea în valoare a patrimoniului cultural și a creativității artistice moderne și contemporane. Marcarea Centenarului României Moderne și Programul Național România 100+ vor fi evenimente esențiale în acest sens.

Direcții de acțiune

1. Elaborarea sau modernizarea legislației aplicabile și armonizarea legislației românești cu cea din Uniunea Europeană a) Realizarea calendarului legislativ al culturii; b) Noul Cod al Patrimoniului Național; c) Abrogarea Ordonanţei de urgenţă nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc; d) Modernizarea legislației pentru arta plastică, cinematografie sau teatru la nivelul țărilor din UE ca modalități de susținere, de promovare și de protejare a drepturilor de autor; e) Îmbunătățirea legislației conexe privind organizarea și funcționarea unor categorii de instituții publice de cultură: biblioteci, muzee, centre de spectacole și concerte etc.; f) Elaborarea unei legislații competitive privind sponsorizarea și mecenatul; g) Îmbunătățirea Legii Drepturilor de autor și a drepturilor conexe, în concordanță cu

evoluțiile normative și practicile la nivel european; h) Reglementarea cadrului legislativ pentru comerțul cu opere de artă; i) Legea nr. 8/1996: „Dreptul de autor şi drepturile conexe“ – corelare cu legislația europeană; amenințare permanentă cu declanșarea procedurii de infringement; j) O.U.G. nr. 51/1998 – revenirea la finanțarea Fondului Cultural Național din sursele prevăzute de lege, grav reduse în timpul guvernării în exercițiu; k) Legea nr. 334/2002 privind „Bibliotecile“; l) Legea nr. 186/2003: „Promovarea culturii scrise“ – cu un accent pus pe susținerea literaturii contemporane și a tinerilor scriitori;

40

Pagina 41

m) Legea nr. 35/1994: „Timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii și de divertisment“; n) Legea nr. 120/2006: „Monumentele de for public“ – redefinirea legală a monumentelor de for public, precum și punerea de acord a legislației din domeniu cu cea legată de administrația publică și de construcții.

2. Protejarea Patrimoniului Înființarea Gărzii Naționale a Patrimoniului Cultural, în subordinea ministerului, structurat la nivel național, cu 8 sedii zonale. GNPC va avea următoarele atribuții: l Inventarierea tuturor bunurilor de patrimoniu imobil; l Verificarea respectării legislației în vigoare cu privire la întreținerea acestora; l Identificarea de soluții, împreună cu proprietarii sau administratorii, în vederea bunei conservări; l Controlul asupra modului de cheltuire a resurselor alocate prin finanțare și co-finanțare; l Aplicarea de măsuri coercitive în cazul nerespectării normelor în vigoare. l Evidenţa, conservarea, reabilitarea şi punerea în valoare a Patrimoniului cultural naţional (material şi imaterial) prin refacerea şi întreţinerea monumentelor şi muzeelor, valorificarea oportunităţilor de finanţare din fondurile UE pentru reabilitarea şi punerea în valoare a

patrimoniului cultural naţional, susţinerea, prin mecanisme eficiente de finanţare, a unor „domenii de excelenţă“ (ex. cinematografia şi teatrul – resurse permanente pentru patrimoniul cultural imaterial), susţinerea şi asumarea coerentă a programelor culturale naţionale cu relevanţă internaţională (festivalurile naţionale şi internaţionale de muzică, teatru, film, arte vizuale, arhitectură etc.), derularea unui program coerent pentru promovarea valorilor culturii naţionale care au fost sau sunt în curs de a fi incluse în listele specializate ale UNESCO; l Îmbunătățirea gestiunii monumentelor și tradițiilor înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO și în Registrul patrimoniului imaterial. Obținerea integrării în patrimoniul UNESCO a diferitelor obiective din România este importantă. Este nevoie de deschiderea unor capitole noi pentru obiective precum cetățile greco-romane la gura Dunării (Histria, Tomis, Callatis, Capidava, Halmyris, Adamclisi), precum și de înscrierea a noi monumente în capitole deja deschise în România (mânăstiri bucovinene, cetățile fortificate săsești Mosna,

Cisnădie și Bazna, cetatea Sibiu; l Punerea în valoare a capodoperelor din Târgu – Jiu ale lui Constantin Brâncuși; l Reluarea Programului Multianual de Cercetare în Munții Orăștiei – refacerea, protejarea și promovarea culturală și turistică a cetăților dacice, în special a celor din Munții Orăștiei.

3. Facilitarea finanțării a) Strategia şi politicile publice vor fi însoţite de proiecţii multianuale ale cheltuielilor ce urmează a fi alocate prin bugetul ministerului, care să dea posibilitatea managerilor instituţiilor de cultură şi operatorilor culturali, în general, să dezvolte programe multianuale şi să previzioneze resursele ce trebuie alocate pentru realizarea acestora; b) Va fi elaborată o nouă lege a sponsorizării şi mecenatului ce va crea stimulente şi facilităţi financiar-fiscale pentru susţinerea creaţiei culturale contemporane naţionale şi a creatorilor;

41

Pagina 42

c) Alocarea nediscriminatorie a resurselor financiare, prin instituirea unui sistem concurenţial deschis de subvenţionare sau co-finanţare a proiectelor, programelor şi acţiunilor culturale. Selecţia acestora se va face exclusiv de către board-uri independente, alcătuite din specialişti şi experţi în domeniu, în cadrul AFCN, şi nu de către funcţionarii sau responsabilii politici din cadrul ministerului; d) Ministerul va forma un parteneriat cu Uniunile de creatori în vederea co-finanţării proiectelor culturale definitorii selectate de acestea; e) Ministerul va institui o modalitate de lucru în parteneriat cu autorităţile administraţiei publice locale, pentru susţinerea – inclusiv prin co-finanţare – a unor proiecte sau programe culturale locale cu anvergură națională, iniţiate de instituţiile publice de cultură, aflate sub autoritatea şi în finanţarea acestora; f) Se vor promova – inclusiv prin co-finanțare – proiectele culturale care au la bază

colaborarea cu instituții sau oameni de cultură din alte state, folosind platforma de comunicare și cooperare creată prin Strategia UE pentru Regiunea Dunării; g) Gestionarea eficientă a liniilor de finanțare externe și facilitarea accesului la finanțare a instituțiilor de cultură de stat și a operatorilor de cultură privați; h) Crearea unui Ghid de finanțare pentru liniile de finanțare externe din domeniul culturii; i) Realizarea unor sesiuni de pregătire, dedicate managerilor culturali din instituțiile de stat, dar și din cadrul operatorilor privați de cultură, cu scopul de a spori capacitatea acestora de a accesa linii de finanțare externe și de a fi în măsură să gestioneze astfel de programe; j) Alocarea nediscriminatorie a resurselor financiare (sistem concurenţial deschis de subvenţionare sau co-finanţare a programelor, proiectelor şi acţiunilor culturale – selecţie făcută de consilii independente de specialişti şi experţi); monitorizarea permanentă şi transparentă a investiţiilor culturale; proiecţii multianuale ale cheltuielilor ce urmează a fi

alocate prin bugetul ministerului; încurajarea parteneriatelor public-private, inclusiv a mecenatului şi a sponsorizărilor; k) Parteneriate cu Uniunile de creatori, precum și cu autoritățile publice locale pentru finanțarea unor proiecte culturale definitorii; l) Absorbția fondurilor europene (Programul „Europa Creativă“) și a celor din Spațiul Economic European (SEE).

4.Parteneriatul dintre Ministerul Culturii și Ministerul Educației Naționale Elaborarea „Strategiei de Educare pentru Patrimoniu şi Susținere și Promovare a Culturii Române“ prin intermediul sistemului de educație, care trebuie să includă: l Programe permanente, pe tot parcursul ciclului gimnazial, pentru predarea, protejarea și cultivarea folosirii corecte a limbii române, tezaur național și însemn de civilitate; dezvoltarea învățământului preuniversitar de specialitate pentru industrii creative; l Introducerea în școli, la ciclul gimnazial, a Educației culturale şi de patrimoniu ca disciplină, sau, cel puțin ca temă pentru orele de dirigenție; l Introducerea la clasele de liceu IX-XII a unor ore de Educație culturală care pot include istoria culturii, istoria religiilor, dezvoltarea creativității etc.; l Includerea şi susţinerea disciplinelor tehnice din domeniul culturii şi patrimoniului în cadrul învățământului vocațional;

42