Conținutul ediției
Textul documentului
Această ediție nu are încă o structură pe capitole și propuneri. Textul extras poate conține diferențe de formatare față de documentul-sursă.
Pagina 43
l Crearea, în învățământul universitar, a unor specializări care să pregătească personal
pentru domeniul culturii;
l Crearea pentru elevi a unor programe de timp liber, pe baza unei colaborări între școli
și instituții culturale.
5. Parteneriatul dintre minister și Institutul Cultural Român
a) Dezvoltarea diplomației culturale, care va fi interfața dintre cultura română, creatorii
acesteia și publicul din lumea întreagă;
b) Crearea unui grup de lucru comun permanent între minister și Institutul Cultural Român.
Acesta ar urma să coreleze oportunitățile de promovare cu necesitățile domeniului culturii
și ale creatorilor români de cultură;
c) Dezvoltarea de proiecte în parteneriat cu Institutul Cultural Român și cu alte instituții de
stat sau private din domeniul cultural care își desfășoară activitatea și în străinătate.
6. Parteneriatul dintre minister și instituțiile de turism, inclusiv
ministerul de resort
a) Cultura, fie că ne referim la patrimoniul imobiliar, la tradiții sau la artele contemporane
ale spectacolului, poate fi promovată cu succes, eficient din punct de vedere al costurilor,
prin intermediul activităților de turism;
b) La rândul său, turismul ar avea o dezvoltare mult mai amplă, stabilă și consistentă dacă
ar include trasee și obiective culturale.
7. Susținerea industriilor creative
a) Susținerea, inclusiv prin facilitarea accesului la finanțare și acordarea de facilități fiscale,
a industriilor creative, atât a celor clasice, cât și a celor moderne, de apariție recentă;
b) Demararea unor discuții cu Ministerul Fondurilor Europene referitoare la buna aplicare
și gestionare a fondurilor din Programul Operațional Competitivitate 2014-2020 dedicate
industriilor creative;-
c) Trecerea Sălii Palatului din subordinea RA-APPS în subordinea ministerului și utilizarea
acesteia ca instrument de suport în susținerea și promovarea industriilor creative.
8. Promovarea cu prioritate a unor proiecte identitare ale culturii române
care dau consistență brandului de țară
Finanțarea cu prioritate a Proiectelor naționale cu anvergură internațională, dintre care amintim:
Festivalul „George Enescu“, Festivalul TIFF – Cluj, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu;
Asigurarea prezenței românești la evenimentele culturale internaționale, inclusiv prin asigurarea
finanțării;
Dezvoltarea unor parteneriate transnaționale pentru promovarea actelor culturale și a oamenilor
de cultură români;
România s-a făcut deja remarcată prin prezența pe lista patrimoniului imaterial al umanității
UNESCO cu Ritualul Călușului, Doina sau Ceramica de Horezu. Totodată, România deține elemente
43
Pagina 44
impresionante demne de patrimoniul cultural mondial, precum covoarele din zona Olteniei, cunoscute
drept cele mai frumoase covoare după cele persane. Din acest motiv, este esențială sprijinirea
acestor concepte cu o încărcătură culturală națională de mare amploare, prin organizarea de expoziții
de anvergură care să promoveze toate aceste minuni ale culturii noastre;
Organizarea anuală a unui Festival Internaţional de Film la București, în contextul succeselor
notabile obținute de filmele românești; organizarea unei Bienale Internaţionale de Arte Vizuale,
eveniment care, alături de Festivalul Internaţional „George Enescu“, Festivalul Naţional de Teatru,
Festivalul Internațional de Film, va conferi Bucureștiului – și implicit României – însemnele proprii
marilor orașe culturale ale lumii; titularizarea programelor UNITER ca programe culturale de interes
naţional și asigurarea co-finanţării lor în cadrul unor programe multianuale; organizarea unui Centru
Internațional al Artelor Vizuale, București, conectat la rețeaua internațională de promovare artistică.
9. Democratizarea culturii prin creșterea gradului de acces al populației
la actul cultural
a) Cinematograful
l Una dintre marile probleme cu care România se confruntă este lipsa acută a culturii
cinematografice. Imediat după 1990, în România existau 450 de cinematografe, iar astăzi
mai sunt doar 30;
l Programul „Europa Creativă“, finanțat de UE, permite alocarea de fonduri pentru
dezvoltarea culturii cinematografice din România. Acesta oferă posibilitatea reînființării
cinematografelor, organizării de festivaluri de film, finanțării coproducțiilor europene, a
documentarelor sau a filmelor pentru copii.
b) Biblioteca
l Conceptul de „bibliotecă“ trebuie regândit, în sensul că biblioteca trebuie să devină un
centru cultural pentru fiecare oraș, un loc în care informația culturală, activitățile
educaționale și utilizarea tehnologiei informației să contribuie la lărgirea orizonturilor
generației tinere, dar și la formarea continuă a adulților;
l Bibliotecile trebuie să fie spații moderne, care să atragă tinerii prin paleta largă de
activități.
c) Cultura scrisă
l Cultura scrisă este esențială mai ales în procesul de educație culturală și va beneficia
de suport, inclusiv financiar;
l În baza unui program de susținere a culturii scrise vor fi editate și comercializate la prețuri
accesibile operele marilor scriitori români;
l Aplicarea Legii finanțării revistelor reprezentative de cultură;
l Urgentarea dezbaterilor parlamentare pe marginea Legii Timbrului Cultural.
44
Pagina 45
10. Înființarea Muzeului Comunismului
a) Muzeul Comunismului va prezenta, deopotrivă, ororile înfăptuite de regimul comunist și
eroismul rezistenței anticomuniste. Românii trebuie să cunoască atrocitățile înfăptuite de
regimul comunist, pentru a se putea păzi de o experiență similară;
b) Muzeul Comunismului va fi organizat, din punct de vedere instituțional, ca muzeu de
importanță națională, în proprietate publică.
11. Cultura pentru „Românii de pretutindeni“
În urma creşterii masive a migraţiei româneşti legale în diverse ţări occidentale, au crescut
proporţional nevoile culturale ale românilor, confruntați cu probleme identitare urgente. Ministerul va
elabora strategii şi politici culturale adecvate pentru menţinerea vie a legăturii cu mediul cultural
românesc, menite să întărească suportul care le conferă identitatea spirituală prin care se
legitimizează. În absența acestora, românii, azi membri ai UE, riscă să-şi piardă sentimentul vital de
apartenenţă la țară.
Politicile de diplomație publică ale Ministerului Afacerilor Externe vor fi completate coerent de
politicile dezvoltate de ministerul de resort și Institutul Cultural Român în parteneriat cu terțe instituții,
pentru a reconecta cetățenii la spiritul național, indiferent unde aceștia trăiesc, precum și pentru a
promova patrimoniul cultural autohton în lume.
Ministerul va asigura suportul său nediscriminatoriu pentru comunitățile românești din Diaspora,
pe bază de eficiență a proiectelor.
O strategie pentru cinematografia română
Cinematografia română, prin succesele repurtate în ultimii ani, a devenit principalul promotor al
imaginii României în lume.
Succesele internaționale au fost însă obținute în ciuda faptului că România are cea mai scăzută
rată de intrare în cinematografe din Europa (0,13 filme/locuitor față de media europeană de 1,9), cel
mai mic număr de ecrane de cinema la mia de locuitori, printre cele mai crescute rate de piraterie
audio-video și că nu există măsuri legislative care să determine investiții private în producția sau
distribuția de film.
Mai presus de chestiunile concrete de natură organizatorică și legislativă, lipsesc, înainte de
toate, o viziune culturală, o strategie coerentă și un plan de măsuri pe termen mediu și lung care să
pună în valoare succesele cinematografiei române și să asigure continuarea lor pe fondul
îmbunătățirii condițiilor de producție și de vizionare.
Măsurile luate în diferite țări europene care acționează respectând aceleași cerințe legislative
ca România, ne îndreptățesc să credem că acolo unde există voință politică și pricepere managerială,
rezultatele nu întârzie să apară.
Principalele direcții de lucru vor fi:
1. O instituție care să asigure o administrație și un tip de management adaptat și
eficient cinematografiei din România. Restructurarea Centrului Național al
Cinematografiei(CNC).
În prezent, CNC acționează în principal ca un gestionar al fondului cinematografic prin
concursurile de proiecte – preocupat să respecte cerințe formale prevăzute în legislație, așa cum
este și firesc. În structura sa actuală, CNC nu răspunde însă dinamicii de dezvoltare a cinematografiei
45
Pagina 46
românești și nu este adaptat adevăratului său ritm de expansiune (construirea unui sistem amplu și
durabil de finanțare, care să servească tuturor cineaștilor, indiferent de vârstă, recâștigarea publicului
autohton, întărirea și stabilizarea industriei prin promovarea unor măsuri fiscale care să atragă
producătorii străini în România, consolidarea unui serviciu de marketing pentru țară și străinătate,
consolidarea unei expertize pe problematica obținerii fondurilor europene și a dezvoltării unor
programe care să permită exploatarea patrimoniului de film românesc, dar și stimularea talentelor
emergente). CNC ar trebui să devină principala structură care să asigure un leadership eficient al
cinematografiei, să identifice problemele de fond care apar și să propună măsurile legislative și
manageriale care să conducă la rezolvarea lor, în colaborare strânsă cu ceilalți actori instituționali ai
sistemului cinematografic național.
2. Creșterea numărului de săli de cinematograf
De la peste 450 de săli înainte de 1989, s-a ajuns ca acum, în România, să fie mai puțin de 50
de săli de cinematograf. 87% din subiecții de peste 18 ani chestionați în anii trecuți nu au văzut
niciun film vreodată într-o sală de cinema. Este prioritară identificarea acelor măsuri legale care să
conducă la sporirea numărului de săli în care să poată avea loc proiecție cinematografică în România.
O sută de săli de cinematograf funcționale ar trebui să constituie un obiectiv minimal pe termen scurt.
Este necesară și imperativă identificarea unor forme de sprijin financiar pentru măsuri legate de
îmbunătățirea dotărilor tehnice existente în sălile vechi, de trecerea la proiecție digitală, pentru
crearea unei rețele de săli la nivel național care să difuzeze cu precădere film european și de artă,
precum și pentru restructurarea cinematecii în așa fel încât programele ei să se extindă și în afara
Bucureștiului.
3. Acordarea de facilități fiscale pentru activitățile de producție, distribuție și difuzare
de filme
Investițiile private în producția de film, în construirea, modernizarea sau utilarea de săli de
cinematograf, precum și în distribuția de film sunt esențiale pentru o dezvoltare independentă de
stat a acestui sector. De aceea considerăm că, date fiind beneficiile de imagine deosebite aduse
României de către cinematografie, acordarea de facilități fiscale investitorilor în aceste domenii sunt
o investiție în promovarea României pe plan extern.
4. Programe de educație vizuală
Circa 80% din tinerii de 18 ani din România nu au văzut vreun film în sala de cinematograf.
Educatia școlară nu include filmul sau artele vizuale printre materiile de interes general. 80% din
cota de piață a difuzării de filme în România e acaparată de filmele americane. Nu există acces la
filme de cinematecă la nivel județean, nu există o rețea regională de cluburi de film. Nu există o
rețea de cinematografe aparte care să prezinte un alt gen de filme decât cele comerciale. Obiceiul
vizionării de filme în sala de cinematograf a scăzut constant în România, numărul de spectatori
diminuându-se de la peste 20 de milioane în 1989 la mai puțin de 3 milioane în 2007. Fără măsuri
care să stimuleze interesul pentru film prin educație, perspectiva creșterii numărului de spectatori în
România nu are nicio bază.
5. Implicarea posturilor de televiziune în sprijinirea cinematografiei naționale
Continuarea participării televiziunii publice în finanțarea producțiilor câștigătoare ale concursului
CNC, precum și stabilirea unor reguli de programare a filmelor în prime time la televiziuni care să
ducă și la creșterea frecvenței de mers la cinematograf.
46
Pagina 47
6. Programe de specializare în meserii cinematografice
Nu există în România forme legale de școlarizare sau specializare pentru meseriile
cinematografice, de la producător sau mașinist și până la manager de sală. Cuvântul de ordine este
calificarea la locul de muncă. Sunt necesare programe de educație și specializare pentru toate aceste
meserii, altfel trecerea sălilor de cinematograf în administrare locală sau județeană fiind un pariu
pierdut din start.
7. Măsuri anti-piraterie
În România, rata pirateriei atinge cote foarte mari pe fondul apatiei totale și al lipsei de măsuri
privind limitarea fenomenului și a unor programe educative care să conducă la promovarea mesajului
că pirateria este furt.
8. Fonduri pentru promovare și training, fonduri regionale și de dezvoltare
În promovarea filmului românesc în străinătate, dar și pe plan național, România investește mai
puțin decât majoritatea statelor est-europene. Crearea unor fonduri și programe care să permită
accesul celor interesați la fonduri de promovare, training, dezvoltare și crearea unor fonduri regionale
de către autoritățile locale ar putea debarasa structurile statului de aceste obligații și ar asigura celor
interesați cadrul organizatoric și logistic.
9. Măsuri pentru stimularea producției de film străin în România
Date fiind măsurile legislative adoptate de țările învecinate, România riscă să devină o țară
neatractivă pentru realizarea de filme străine pe teritoriul ei. Acordarea unor facilități fiscale
producătorilor străini care optează pentru realizarea de filme în România ar stimula atât economia
românească (export de forță de muncă fără relocare și export de servicii executate local), cât și
producția de film autohtonă (în special prin consolidarea infrastructurii).
10. Măsuri pentru salvarea Arhivei Naționale de Film
În prezent, ANF funcționează cu un buget care nu-i permite investiții majore în restaurarea și
conservarea filmelor din patrimoniu. Nu există sisteme de arhivare digitală, ANF nu are un program
de auto-prezentare online și nu există nicio strategie coerentă pentru restaurarea și salvarea unor
importante opere ale filmului românesc.
47
Pagina 48
CAPITOLUL 4 – CULTE
Libertatea cultelor va fi respectată deplin de către Guvern. De asemenea, vom aplica și respecta
principiile şi legislaţia internaţională privind respectarea drepturilor şi libertăţilor religioase pentru toţi
cetăţenii României, indiferent de etnia sau confesiunea acestora.
Politicile guvernamentale în privința cultelor vor avea în vedere:
- • Relaţia stat – culte sau asociaţii religioase
– Relaţia dintre culte;
– Relaţia dintre culte, asociaţii religioase şi indivizi;
– Relaţia dintre culte, asociaţii religioase şi viaţa socială.
Guvernul va încuraja prin acțiunile sale administrative, prin dialog și inițiativă legislativă:
- • Implicarea cultelor, la nivel parohial, eparhial, unitate de cult, în derularea unor programe
social-economice, educaţionale, caritabile, de orientare socio-profesională şi formare
continuă;
- • Încurajarea şi sprijinirea unor activităţi de reconstrucţie şi de restaurare a spaţiului eclezial
(prin realizarea de programe cu finanţare internă şi externă, pe termen lung), cum ar fi:
Mănăstirea Trei Ierarhi și Sinagoga Mare din Iași, Bisericile Fortificate din Transilvania,
Mănăstirea Curtea de Argeș etc.;
- • Iniţierea şi punerea în aplicare a unui Parteneriat Biserică-Societate-Stat, acoperit de
lege, în concordanţă cu demografia confesională (recensământul religios), pentru acţiunile
sociale, caritabile, culturale, educaţionale, medicale (având modele în ţările anglo-saxone,
în special în Germania, Grecia, Belgia etc.);
- • Susţinerea reconstrucţiei şi restaurării patrimoniului cultural-religios care reprezintă o
autentică mărturie a istoriei din spaţiul carpato-danubiano-pontic, mai ales a obiectivelor
religioase, însemnate profund de istorie, care sunt grav afectate, avându-se în vedere şi
un posibil seism de intensitate majoră în ţara noastră;
- • Colaborarea continuă cu Biserica Ortodoxă Română şi Cultele din România (şi nu numai)
pentru dezvoltarea unei politici demografice sănătoase prin susţinerea nemijlocită a familiei
(astăzi fiind cea mai sensibilă problemă din societatea românească), avându-se în vedere
aspectul moral-religios şi naţional, dar şi al unei dezvoltări economice susţinute în secolul
XXI.
- • Sprijinirea şi încurajarea dezvoltării programatice (constante şi permanente) a unor forme
şi acţiuni de spiritualitate, de filantropie ale cultelor religioase (pentru azile de bătrâni,
orfelinate, spitale, penitenciare, unităţi şcolare) şi a unor acţiuni cultural-artistice ale Bisericii
cu ajutorul unor sponsorizări, direcţionate prin acte normative corespunzătoare;
- • Susţinerea mediatizării trecutului istoric recent românesc în ceea ce priveşte Biserica în
Gulag (1945-1989) prin toate mijloacele cuvenite şi adecvate din ţară şi străinătate;
- • Susţinerea nemijlocită a dezvoltării dialogului interreligios între liderii cultelor din ţara
noastră şi între aceştia şi lideri ai cultelor din alte ţări ale lumii;
48
Pagina 49
- • Sprijinirea ajutorării financiare şi materiale a aşezămintelor bisericeşti şi monahale,
frecventate de credincioşii ortodocşi români, aflate în afara graniţelor României (de
exemplu, Aşezământul de la Ierusalim, cel de la Ierihon, cele de la Athos etc.);
- • Susţinerea dezvoltării relaţiilor Patriarhiei Române cu Patriarhiile Ortodoxe din Răsărit
(sau Bisericile Autocefale), cu Vaticanul şi cu Bisericile Protestante (tradiţionale) din vestul
Europei;
- • Susţinerea financiară, materială şi logistică a demersurilor înfiinţării şi construirii unor
spaţii eclesiale adecvate, mult necesare comunităţilor româneşti de lângă graniţele ţării
(din zonele Cernăuţi, Apşa, Chişinău, Odesa, Ghiula, Vârşeţ, Sofia, Ohrid etc.) şi a celor
mai îndepărtate din Europa şi alte părţi ale lumii;
- • Susţinerea Bisericilor în derularea unor programe sociale ample la nivelul ţării (de
exemplu, „Ecologizarea României“, construirea de case parohiale cu componente care să
cuprindă cabinete sociale, juridice, medicale etc.).
49
Pagina 50
CAPITOLUL 5 – TINERET
Introducere. Situația prezentă. Principii și viziune
Politicile noastre vor reflecta importanța crucială a tineretului3 pentru reclădirea națională.
Investim astăzi în tineri și dezvoltăm astfel România de mâine, pe baza societății cunoașterii și a
dezvoltării sustenabile.
Noua generație va prelua în curând agenda țării într-o lume globală accentuat competitivă și
plină de provocări. Vom miza pe tineri în acțiunea noastră de reclădire națională și vom implementa
politici care să-i pregătească pentru efortul propriu de a-și împlini talentele și aspirațiile într-o societate
competitivă și incluzivă deopotrivă, de care să se simtă mai legați nu numai prin aspirații, ci și prin
oportunitățile pe care societatea le oferă.
Tinerii au nevoie de o țară care să le ofere șansa împlinirii într-o viață normală, o țară de care
să se simtă legați și față de care să se simtă responsabili. Este nevoie de reclădirea încrederii între
generații și a tinerei generații în posibilitatea de a-și schimba țara în bine, de a-și construi aici, în
țară, un viitor.
În prezent, din cauza lipsei de preocupare specială pentru noua generație, aproape două treimi
dintre tineri cred că lucrurile în România se îndreaptă într-o direcție greșită. Cu toate acestea, tinerii
au încredere în viitor și speră că vor avea o viață mult mai bună decât au avut părinții lor. Tinerii sunt
dezamăgiți atât de principalele instituții politice din țară (mai ales de cele de la nivel central), cât și
de politicienii tineri, astfel că nu doresc să aibă de-a face cu politica. 61% dintre tineri consideră că
niciunul dintre partidele existente nu le reprezintă interesele. O treime dintre tineri nu se identifică
ideologic în niciun fel, ei fiind distribuiți relativ echilibrat pe eșichierul ideologico-politic din România.
Cu toate acestea, 65% declară că au participat în ultimii ani la alegeri. Doar 13% dintre tineri declară
că au participat la activităţi de voluntariat. Aproape patru tineri din cinci nu cunosc niciun ONG activ
în localitatea proprie, în timp ce doar 5% fac parte dintr-un ONG.
Guvernul României își va orienta politicile pentru tineret preponderent pentru a crește opțiunile
și șansele acestora de a-și împlini calitățile. Dar, în același timp, Guvernul României se va implica
în reclădirea unei relații de încredere cu tânăra generație, bazată pe principiul asumării adevărului,
pe principiul cuvântului dat și respectat, pe principiul politicilor concretizate în rezultate palpabile
pentru tineri. Este important să reactivăm interesul tinerilor pentru civism și politică, pentru implicare
și participare la viața societății, pe baza încrederii că pot schimba lucrurile în direcția pe care ei o
doresc.
Trebuie să pregătim încă de pe acum preluarea ștafetei de către noua generație născută după
1989. Sunt multe lucruri de recuperat, în special în relația lor cu propria țară și cu propriul Guvern.
Eșecurile și erorile tranziției, în special cele politice, ineficiența guvernamentală și cinismul corupției
au provocat în rândul multor tineri apariția unui sentiment de înstrăinare și tentația permanentă a
părăsirii țării. Trebuie să oprim această hemoragie socială. Copiii și tinerii reprezintă avuția națională.
Guvernul României își va orienta acțiunea către păstrarea și împlinirea acestei avuții în granițele
țării.
Guvernul va acționa pentru ca tinerii să își desăvârșească întreg potențialul lor. În acest fel, ei
vor fi pregătiți să își asume împlinirea propriului destin într-o lume competitivă dură.
3
Tinerii reprezintă 18,8% din populația României. Aproape unul din cinci români are vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani.
50