Ediția 2010

Pagina 209

Administraţie, Interne şi Dezvoltare Regională

I. Reforma Administraţiei Publice

România anului 2010 are o administraţie centrală greoaie, cu multe ministere şi agenţii, care îngreunează dezvoltarea sectorială şi punerea în practică a măsurilor din programul de guvernare şi o administraţie locală semi- descentralizată în anumite direcţii, cu dezechilibre majore socio-economice între regiunile de dezvoltare şi în interiorul acestora, iar în cadrul unităţilor administrativ-teritoriale cu inversarea puterii administrative între structurile locale, rezultantă a descentralizării realizate defectuos.

Se pot identifica patru factori de blocaj în implementarea reformei: ƒ strategici – complexitatea decizională; ƒ structurali – birocraţia specifică oricărui sistem, mijloace umane şi financiare limitate, dimensiunea şi complexitatea; ƒ culturali – teama de schimbare, tradiţia „continuităţii”, schimbarea mentalităţii; ƒ comportamentali – absenţa stimulentelor individuale, neînţelegerea obiectivelor finale, demotivare şi frustrări, comportament de aşteptare.

Pentru ca reforma administraţiei publice să aibă succes este necesar ca un număr mare de grupuri-ţintă (în particular, nivelurile-cheie de conducere şi decizie) să-şi exprime sprijinul, angajamentul şi recunoaşterea necesităţii schimbărilor şi implementării acestora. În acest sens, este nevoie de dialog, dezbatere şi abordări consensuale care să plece de la premisa că reforma administraţiei vizează eficientizarea statului, servicii publice de calitate şi asigurarea confortului şi bunăstării sociale.

Unul dintre obiectivele generale ale PSD este de a moderniza administraţia publică, centrală şi locală, la realităţile economiei şi societăţii româneşti – o administraţie centrală şi locală care să promoveze transparenţa, predictibilitatea, responsabilitatea, eficienţa şi stabilitatea. 209 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 210

1. Redimensionarea administraţiei centrale

• • Un guvern cu 12-14 ministere şi miniştri delegaţi pentru anumite domenii,

care să creeze premisele unei funcţionări cât mai eficiente a echipei guvernamentale.

• • Constituirea de comisii interministeriale pentru domeniul financiar,

economic şi social.

• • Reducerea numărului de Agenţii guvernamentale prin comasarea celor

care au ca atribuţii aceleaşi domenii de reglementare şi / sau control.

• • Optimizarea organigramei Aparatului de lucru al Guvernului, inclusiv a

Secretariatului General al Guvernului și a Aparatului propriu de lucru al Primului Ministru.

2. Modificarea legislaţiei privind administraţia publică locală

Una dintre cele mai mari probleme în prezent este cadrul legal în domeniu, încă destul de confuz si ambiguu, aspect care creează incertitudini şi blocaje la nivelul administraţiei publice locale. În acest moment sunt mai multe acte normative care reglementează domeniul serviciilor publice, neexistând un cadru unitar care să le înglobeze.

• • Elaborarea legii unice de reglementare a serviciilor publice de interes

local.

• • Elaborarea organigramei cadru privind aparatul de specialitate al

autorităţilor administraţiei publice locale.

• • Actualizarea legislaţiei cu privire la funcţionarea prefecturilor

concomitent cu dezvoltarea unui mecanism de selecţie şi instruire a prefecţilor, subprefecţilor şi personalului prefecturilor.

• • Modificarea legii privind dezvoltarea regională în conformitate cu

realităţile statutului de membru al Uniunii Europene.

• • Armonizarea legislaţiei în domeniul administraţiei publice locale (legea

administraţiei publice locale, statutul alesului local, legislaţia în domeniul serviciilor publice).

210 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 211

3. Îmbunătăţirea sistemului de furnizare a serviciilor publice descentralizate/deconcentrate

• • Creşterea autonomiei colectivităţilor locale prin transferul de noi

responsabilităţi decizionale, precum şi de resurse financiare şi patrimoniale, cu respectarea principiului subsidiarităţii.

• • Crearea sistemului informaţional administrativ unic pentru simplificarea

accesului la servicii publice de către cetăţeni.

• • Implementarea birourilor/ghişeelor unice în toate unităţile administrativ-

teritoriale.

• • Evitarea dublei autorităţi în unităţile administrativ-teritoriale în acordarea

avizelor şi autorizaţiilor. De asemenea, trebuie eliminată situaţia autorităţii încrucişate.

• • Reorganizarea serviciilor deconcentrate din domeniul sănătăţii, educaţiei,

al asistenţei sociale, în funcţie de descentralizarea competenţelor către autorităţile administraţiei publice locale.

• • Elaborarea, în colaborare cu structurile asociative ale autorităţilor locale,

de politici naţionale referitoare la administraţia publică locală, în funcţie de gradul de dezvoltare al regiunilor, cu scopul reducerii decalajului dintre regiuni, iar în interiorul regiunilor pentru reducerea decalajului între unităţile administrativ-teritoriale.

4. Descentralizarea financiară

Întărirea autonomiei autorităţilor publice locale se realizează prin continuarea procesului de descentralizare financiară şi fiscală, conform principiului „fondurile urmează responsabilitatea”. Guvernul nu va mai ceda atribuţii şi obligaţii către autorităţile administraţiei publice locale fără să se asigure că acestea din urmă au capacitatea de a îndeplini acele atribuţii. Transferul competenţelor se bazează pe analize de impact şi evaluări sectoriale.

Coloană vertebrală a descentralizării administrative, descentralizarea financiară şi fiscală susţine conceptul de autonomie locală atât timp cât 211 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 212

autorităţile locale au la dispoziţie resursele materiale necesare, competenţe legale suficiente şi autoritatea politică pentru a-şi asuma efectiv responsabilităţile acordate de această autonomie, în deplină concordanţă şi proporţionalitate cu competenţele prevăzute de Constituţie sau de lege.

Capacitatea de autofinanţare a autorităţilor locale (ponderea veniturilor proprii în ansamblul veniturilor bugetelor locale) a fost oscilantă. În intervalul 1991-1994, aceasta este destul de redusă cu valori între 15,9 şi 29,4%. Gradul de autonomie financiară locală începe să crească la 27,7% începând cu 1995. În perioada 1996-1998, când s-a înregistrat un randament fiscal scăzut, se constată şi o diminuare a autofinanţării (19% în 1997), suplimentarea veniturilor locale realizându-se cu preponderenţă prin subvenţiile acordate de la bugetul de stat. Intrarea în vigoare a Legii 189/1998, privind finanţele publice locale duce la creşterea capacităţii de autofinanţare la 35% pentru perioada 1999-2000, dar scade în 2002 la 22% şi ajungând la numai 4,5% în 2008, ca urmare a descentralizării realizate numai la nivelul cheltuielilor publice locale nu şi a veniturilor.

Gradul de dependenţă financiară a autorităţilor locale (ponderea pe care o au sumele defalcate din impozitul pe venit, cele din TVA şi transferurile bugetare în volumul veniturilor totale ale bugetelor locale) a evoluat în sens invers capacităţii de autofinanţare fiind de 84,1% în 1992 şi de peste 90% începând cu 2006.

O dinamică asemănătoare cu cea a capacităţii de autofinanţare prezintă si gradul de acoperire a cheltuielilor locale din venituri proprii, datorata pe de o parte de modificările de ordin legislative iar pe de alta parte de faptul ca veniturile totale locale diferă foarte puţin de volumul cheltuielilor locale.

Descentralizarea fără transferarea resurselor financiare necesare finanţării diverselor servicii publice ne arată că există un control financiar semnificativ al autorităţii centrale.

• • Stabilirea de proceduri şi reguli stricte privind derularea

finanţărilor pentru investiţii.

• • Calcularea valorii impozabile a clădirilor şi terenurilor din

intravilanul localităţilor prin raportarea la valoarea de piaţă a acestora,

212 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 213

acolo unde aceasta este vădit mai mare decât cea determinată prin formula actuală de calcul.

• • Dimensionarea sumelor defalcate pentru finanţarea serviciilor

publice descentralizate în funcţie de standarde de cost pe beneficiar/unitate de măsură, mai ales în învăţământ, servicii sociale şi sănătate.

• • Includerea în cadrul bugetar obligatoriu pe termen mediu şi în

legile anuale ale bugetului de stat a estimărilor pentru următorii trei ani ale sumelor ce se vor aloca bugetelor locale, astfel încât autorităţile locale să poată planifica proiecte şi programe multianuale.

• • Construirea unitară a bugetelor locale astfel încât fondurile

alocate de la bugetul de stat pentru unităţile administrativ-teritoriale să fie îndreptate către domenii prioritare, prin direcţionarea procentuală diferenţiată a fondurilor către autorităţile locale.

5. Managementul resurselor umane din administraţia publică

• • Implementarea în regim de urgenţă a standardelor de cost şi

normativelor de personal în serviciile descentralizate şi în administraţia publică locală. Introducerea organigramelor și bugetelor standard pentru toate autorităţile publice locale.

• • Îmbunătăţirea şi standardizarea procedurilor administrative

prin elaborarea şi implementarea Codului de proceduri administrative şi a Codului administrativ.

• • Realizarea şi implementarea unui sistem de indicatori de

monitorizare şi evaluare a furnizării serviciilor publice şi funcţionării tuturor instituţiilor din administraţia publică centrală şi locală, inclusiv gestiunea resurselor umane şi execuţia bugetară.

• • Elaborarea Legii serviciului public care să definească

sarcinile, responsabilităţile şi drepturile angajaţilor din administraţia publică locală.

• • Separarea deciziei politice de cea tehnică, şi clarificarea

raporturilor între demnitari şi autorităţile ori instituţiile publice, prin elaborarea unui Statut al funcţiei de demnitate publică.

• • Angajatul statului reprezintă funcţionarul angajat pe bază de

contract, ce îndeplineşte o profesie în sectorul public sau în economie ori în serviciile publice finanţate din bugetul de stat. Se va realiza astfel o

213 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 214

distincţie între personalul din sectorul public guvernat de principiile dreptului administrativ şi cel guvernat de principiile dreptului muncii.

6. Mecanisme de reducere/raţionalizare a cheltuielilor publice

Eficienţa administrativă trebuie măsurată şi prin ponderea cheltuielilor angajate anual de către administraţia centrală şi locală. De aceea, PSD propune câteva măsuri care să duca la reducerea cheltuielilor bugetare şi anume:

• • Plafonarea anuală a cheltuielilor cu bunurile şi serviciile faţă de anul

precedent cu un procent calculat în funcţie de evoluţia economică a ţării.

• • Introducerea normativelor de consum pentru administraţia publică

centrală şi locală care vor fi dimensionate anual prin bugetul de stat.

• • Reducerea sau plafonarea anuală a cheltuielilor prevăzute în legea

bugetară cu achiziţii de imobile şi dotări independente.

• • Prioritate vor avea investiţiile începute, aflate în diferite grade de

finalizare.

7. Proprietate si cadastru

• • Clarificarea regimului proprietăţii. Finalizarea de urgență a procesului de

retrocedare a proprietăţilor.

• • Înscrierea corecta a proprietăţii în cartea funciara, sub aspect tehnic si

juridic, în baza realităţii din teren.

• • Clarificarea legislaţiei în domeniile cadastrului, cărţilor funciare,

exproprierilor pentru cauză de utilitate publică, urbanismului şi amenajării teritoriului.

• • Realizarea infrastructurii de date spaţiale în vederea asigurării suportului

informaţional necesar adoptării unor decizii fundamentate cu privire la stabilirea limitelor unităţilor administrativ-teritoriale, infrastructura, situaţii de urgenţă, urbanism şi amenajarea teritoriului, protecţia mediului, prevenirea dezastrelor naturale etc.

214 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 215

II. Siguranţa Cetăţeanului şi Ordine Publică

1. Orientarea conceptuală şi de principiu

România trebuie să respecte şi să consolideze un model de securitate internă bazat pe modelul Uniunii Europene, care are la bază respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, statul de drept, democraţia, dialogul, toleranţa, transparenţa şi solidaritatea. Pentru PSD siguranţa cetăţeanului este una dintre temeliile dezvoltării armonioase a societăţii. Climatul de incertitudine şi haos în societate este un fenomen profund dăunător, care afectează încrederea individului în concetăţeni şi în comunitate ca atare, slăbind încrederea în democraţie. PSD va acţiona în sensul restabilirii ordinii şi liniştii publice ca fundamente pentru construirea unei Românii încrezătoare în propriile forţe, solidare şi prospere. Dreptul la securitate al cetăţenilor României trebuie înţeles ca un concept

cuprinzător care acoperă mai multe domenii, de la combaterea ameninţărilor majore asupra vieţii, siguranţei şi bunăstării acestora, până la dezastrele naturale şi cele provocate de om. Aşadar, securitatea cetăţenilor României este un drept, iar statul român are obligaţia de a crea şi întreţine un mediu sigur în care oamenii să se simtă protejaţi, în care valorile libertăţii şi ale democraţiei să primeze, astfel încât fiecare să se poată manifesta fără teamă, atât în societate, cât şi în viaţa privată. Măsurile pentru garantarea siguranţei cetăţeanului nu pot fi un alibi pentru restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, astfel încât PSD garantează întărirea supravegherii democratice şi juridice efective a activităţilor de securitate internă.

2. Riscuri şi ameninţări la adresa siguranţei cetăţeanului şi ordinii publice

Ameninţările şi vulnerabilităţile la adresa siguranţei cetăţeanului vor fi în continuare asimetrice şi netradiţionale şi se vor manifesta într-o arie de fenomene cu impact transfrontalier, în condiţiile unei societăţi globalizate.

215 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 216

A. Factori de risc din mediul intern

¾ extinderea actelor de corupţie la nivelul factorilor de decizie din mediul administraţiei, acte care pot fi privite ca ameninţări la adresa statului de drept; ¾ scăderea autorităţii unor instituţii ale statului coroborată cu diminuarea încrederii populaţiei în capacitatea de mobilizare şi acţiune a forţelor statale cu atribuţii în domeniul ordinii şi siguranţei publice; ¾ şomajul şi efectele sale sociale; ¾ manifestări antinaţionale, separatiste, extremiste şi xenofobe; ¾ acţiuni spontane de violenţă şi confruntări deschise între grupurile sociale şi autorităţi ale statului, pe fondul degenerării unor tensiuni social- economice, interconfesionale şi interetnice; ¾ acţiuni specifice războiului psihologic produse în scopul subminării

încrederii în instituţiile statului, pentru slăbirea capacităţii de reacţie a acestora pe linia impunerii şi respectării legii; ¾ creşterea violenţei de toate tipurile, cu accent pe grupurile organizate, violenţă juvenilă, violenţă domestică, ş. a.; ¾ criminalitatea organizată, cu formele sale principale: infracţionalitate economico-financiară, trafic de droguri, de fiinţe umane, de arme, spălarea banilor, falsul de monedă, etc. ¾ accidentele rutiere, care au efecte sociale şi psihologice importante; ¾ producerea unor dezastre naturale, tehnologice, biologice, chimice, ecologice sau nucleare.

B. Factori de risc din mediul internaţional

¾ creşterea pericolului terorist şi proliferarea armelor de distrugere în masă; ¾ dezvoltarea şi consolidarea crimei organizate prin includerea teritoriului naţional în circuitul transnaţional al migraţiei clandestine, al traficului ilicit de droguri, armament, explozivi, substanţe toxice, radioactive şi bancnote false;

216 PROIECT România Corectă – România Socială