Ediția 2010

Pagina 225

Prin crearea celor 8 regiuni de dezvoltare economică ce nu au primit atribuţii însemnate, România s-a raliat doar formal la modelul de dezvoltare al Uniunii Europene, devenind unul dintre cei mai importanţi potenţiali beneficiari ai politicii europene de coeziune. Având ca scop sprijinirea procesului de reducere a decalajelor dintre regiunile şi statele membre mai dezvoltate ale Uniunii şi cele mai puţin dezvoltate, politica de coeziune face ca dezvoltarea regională să accentueze viziunea socială a proiectului european. Astfel, reducerea polarizării sociale prin sprijinirea celor defavorizaţi, prin oferirea de şanse şi oportunităţi celor aflaţi în nevoie este unul dintre obiectivele fundamentale ale UE. Corelaţia lui cu ideologia social-democrată este evidentă şi ea justifică importanţa pe care PSD o acordă dezvoltării regionale. Înainte de toate, dezvoltarea regională este despre solidaritate. Ea este

astfel concepută încât să asigure asistenţă pentru ca cele mai dezavantajate comunităţi să depăşească handicapurile şi dificultăţile pe care le au. Punând accent pe valorificarea forţelor pieţei şi pe sprijinirea aproape exclusivă a capitalului, guvernările de dreapta au ignorat viziunea socială a dezvoltării regionale. Acest lucru s-a putut observa foarte bine în România. Acordarea de facilităţi pentru investiţii a atras capitalul, dar acesta s-a orientat spre zonele cu potenţial, adică tot spre cele mai dezvoltate. În acest fel disparităţile dintre regiuni s-au accentuat, iar obiectivele de coeziune nu au fost atinse. Modelul de organizare bazat pe regiuni a fost adoptat de România, dar viziunea socială nu a fost asumată de guvernele care au condus ţara după aderarea la UE. A fost preluată forma, dar fondul a fost ignorat complet. Acesta trebuie acum construit, iar guvernarea PSD îşi propune să facă acest lucru.

Sprijinirea regiunilor sărace, în special a celor din estul ţării este o prioritate pe care ne-o asumăm. Guvernarea de stânga pe care o propunem nu îşi poate permite să ignore capitalul, dar nici să uite de cei care egalitatea de şanse este doar un slogan şi pentru care bunăstarea se rezumă la a avea de mâncare de azi pe mâine. În concordanţă cu valorile proiectului european, viziunea social- democrată asupra dezvoltării regionale presupune orientarea resurselor în special spre zonele rămase în urmă. Atingerea acestui obiectiv necesită o acţiune orientată pe două direcţii: ƒ O politică asumată la nivelul guvernării centrale, de sprijinire prioritară a regiunilor sărace. Acest lucru necesită voinţă politică şi un proiect social care să reflecte în mod real şi consistent politica de coeziune a UE.

ƒ Întărirea administrativă a regiunilor astfel încât acestea să devină mai dinamice şi mai implicate în asigurarea propriei bunăstări. Astfel, pentru reducerea decalajelor existente în interiorul fiecărei regiuni, este nevoie de o mai 225 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 226

mare convergenţă a judeţelor. Creşterea standardului general de viaţă presupune solidaritate şi sprijin reciproc. Cei puternici trebuie să îi ajute pe cei mai slab dezvoltaţi. Cele două direcţii de acţiune sunt expresia unei abordări ideologice echilibrate ce răspunde nevoilor actuale ale societăţii româneşti. Ele oferă o viziune coerentă ideii de descentralizare, punând accent pe latura sa funcţională. Pentru realizarea obiectivului general al Cadrului Naţional Strategic de Referinţă, respectiv diminuarea disparităţilor de dezvoltare economică şi socială dintre România şi media dezvoltării statelor membre ale UE, PSD propune o schimbare de viziune. ƒ Dezvoltarea regională trebuie să devină o politică efectivă, asumată ca atare nu doar de către guvernul central, ci şi de judeţe.

ƒ Autorităţile locale trebuie încurajate să coopereze mai mult şi să elaboreze soluţii de dezvoltare ţinând cont de dimensiunea lor regională. ƒ Dezvoltarea regională trebuie să fie tot mai mult atributul regiunilor. A promova dezvoltarea la acest nivel, fără însă o conturare mai clară a regiunilor înseamnă o coordonare centralizată a unui proces ce se bazează pe ideea de descentralizare. ƒ Dezvoltarea regională presupune o mai mare eficienţă în atragerea fondurilor europene. Obiectivele pe care guvernarea PSD şi le propune sunt cele ce decurg din angajamentele pe care România le are faţă de Uniunea Europeană. Acestea însă sunt în egală măsură expresia nevoilor, a intereselor şi a aspiraţiilor fiecărui cetăţean român.

Operaţionalizarea acestor obiective oferă consistenţă modelului economic şi social pe care guvernarea PSD îl promovează: creşterea nivelului de competitivitate şi atractivitate al fiecărei regiuni; creşterea capacităţii inovative şi competitivităţii mediului de afaceri; dezvoltarea economică, socială şi culturală durabilă şi echilibrată a comunităţilor rurale; creşterea stabilităţii sociale şi eficientizarea potenţialului forţei de muncă a fiecărei regiuni. Principala cale de acţiune presupune alocarea diferenţiată a resurselor, invers proporţional cu mărimea PIB/locuitor, astfel încât regiunile mai puţin dezvoltate să beneficieze de alocaţii financiare mai mari. Aceste fonduri vor fi utilizate pentru: ƒ dezvoltarea şi punerea în valoare a unor elemente specifice fiecărei regiuni (istorie, cultură, tradiţie, geografie etc.);

226 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 227

ƒ finanţarea unor domenii naţionale prioritare: modernizarea infrastructurii de transport, educaţionale şi de sănătate; sprijinirea mediului de afaceri; dezvoltarea economiei rurale; stimularea dezvoltării centrelor urbane cu potenţial de creştere economică. În conformitate cu modelul european, România are nevoie de regiuni puternice, care să se dezvolte nu doar economic, ci şi instituţional. Cele două dimensiuni sunt corelate şi trebuie să evolueze împreună. O întărire a capacităţilor decizionale şi manageriale a actualelor regiuni permite stabilirea unor standarde minime de dezvoltare, cu beneficii concrete, măsurabile. PSD propune un proiect de dezvoltare regională bazat pe o construcţie în care descentralizarea se realizează pe două nivele, cel regional şi cel local. Dificultăţile şi constrângerile cu care România se confruntă în contextul crizei

economice mondiale, dar şi obiectivul unei cât mai rapide integrări în Uniunea Europeană impun reforme structurale cu efecte profunde şi pe termen lung la nivelul societăţii. Pentru ca acestea să fie mai uşor implementate şi pentru ca rezultatele obţinute să fie cele dorite, deciziile politice trebuie să fi legitime. Acest lucru nu poate fi realizat decât de o guvernare de stânga, bazată pe solidaritate, coeziune, echitate şi responsabilitate.

227 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 228

228 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 229

Politica externă

I. Orientarea conceptuală şi de principiu Politica externă a României trebuie să fie, pentru a-şi atinge menirea, mai presus de orice, o politică de consens naţional. Plecând de la premisa dinamicii proprii, deosebite, mai ales din ultima perioadă, a relaţiilor internaţionale, inclusiv de la conştientizarea mutaţiilor majore de tip structural prefigurate pe scena internaţională de actuala criză economică şi financiară, politica externă a statului român nu trebuie să fie influenţată de turbulenţele politicii interne. Aceste evoluţii internaţionale majore – privind înţelegerea exactă a mecanismelor şi implicaţiilor cărora diplomaţia trebuie să se aplece prioritar – induc schimbări care se produc independent de cele interne dintr-o ţară sau alta. După o perioadă în care interesul pentru politica externă a fost din păcate redus, diplomaţia României trebuie reconfirmată ca instituţie fundamentală pentru

progresul real al statului, care trebuie protejată de interferenţele politice interne. Diplomaţia română trebuie să rămână pilonul esenţial al modernizării şi progresului României, astfel cum a fost proiectat dintotdeauna rolul acestei instituţii. Prin urmare, scopul esenţial al politicii externe a României va fi ridicarea şi consolidarea profilului internaţional al ţării, concomitent cu orientarea continuă a acţiunii diplomatice româneşti ca vector de modernizare şi progres. Totodată, acţiunea diplomatică a României trebuie să vizeze prioritar creşterea securităţii ţării în sensul cel mai larg, plecând de la premisa calităţii de stat la frontiera externă a UE şi NATO, cu conştientizarea avantajelor şi dezavantajelor pe care această funcţie geopolitică le presupune. Din acest punct de vedere, o prioritate esenţială de politică externă o reprezintă subsumarea eforturilor diplomatice pentru extinderea în vecinătatea României a zonei

democratice de prosperitate, securitate şi predictibilitate, necesare pentru asigurarea securităţii naţionale în sensul său cel mai larg. Diplomaţia românească are astfel şansa istorică de a contribui decisiv la realizarea intereselor naţionale şi la conturarea unui nou viitor pentru toţi cetăţenii României. Prin consecvenţă, seriozitate şi dinamism, Guvernul României va acţiona cu responsabilitate pentru refacerea credibilităţii şi respectabilităţii internaţionale a României şi pentru asigurarea cu prioritate a protecţiei intereselor cetăţenilor săi. Astfel, definirea şi promovarea priorităţilor politicii externe româneşti va fi raportată permanent şi consecvent interesului naţional şi va fi pusă în serviciul demnităţii naţionale şi personale a cetăţeanului, al nevoilor şi obiectivelor sale. 229

PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 230

Politica externă a României trebuie să devină o politică pentru cetăţenii României – formularea obiectivelor trebuie să fie rezultatul unei dezbateri publice, iar obiectivele strategice nu trebuie să se concentreze doar asupra marilor obiective, ci şi asupra problemelor uzuale cu care cetăţenii români se confruntă. Politica externă a României nu poate fi eficientă fără potenţarea resurselor şi a instrumentelor ei. Diplomaţia trebuie să devină mult mai eficientă (iar anunţarea din timp a obiectivelor politice pe care guvernul le urmăreşte va permite măsurarea acestei eficienţe, alături de creşterea transparenţei în acest domeniu). Puterea economică şi politică a României trebuie transformate în argumente ale politicii externe – întrucât România nu este neapărat statul care să fie în centrul dinamicii de luare a deciziilor, este mult mai important ca politica

externă a României să furnizeze idei şi practici convingătoare, să contribuie la formarea agendei politice în forurile multilaterale în care ţara noastră participă. Ca putere medie, acţiunile unilaterale sau personalizate sunt mult prea costisitoare pentru plaja de resurse politice sau materiale ale României. Politica externă a României trebuie să facă uz de soluţii multilaterale şi instituţionale. România este un stat prea mare pentru a nu avea un cuvânt de spus în plan regional şi prea mic pentru a nu face dovadă de ingeniozitate şi pragmatism. Aderarea României la NATO şi apartenenţa la Uniunea Europeană produce schimbări de substanţă în politica internaţională a României. După 1 ianuarie 2007 relaţiile cu celelalte 26 de state membre ale Uniunii Europene nu mai sunt propriu-zis parte a „politicii externe a României”, ci sunt elemente ale politicii interne a Uniunii Europene. Intrarea în vigoare a Tratatului de la

Lisabona înseamnă un nou cadru legal pentru politica externă a ţării, consecutiv Constituţiei României. Principalele oportunităţi şi provocări la adresa politicii externe a României sunt cele care apar din modul în care statul român ştie să-şi valorifice poziţia regională. Modificarea de structură a politicii internaţionale a României constă în faptul că aceasta devine eminamente multilaterală, prin faptul că, faţă de tradiţionala abordare bilaterală, România trebuie să-şi sincronizeze politica externă cu cea a Uniunii Europene, atât în ceea ce priveşte problemele regionale cât şi chestiunile globale.

II. Obiective de guvernare În raport cu noul statut internaţional al României, principalele orientări strategice în domeniul politicii internaţionale ale României sunt:

230 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 231

• • Subordonarea sensului şi concentrarea tuturor eforturilor de acţiune

diplomatică pentru protejarea şi promovarea intereselor naţionale ale României şi ale cetăţenilor ei din punct de vedere politic, de securitate, economic, social şi cultural;

• • În acest sens, acţiunea de politică externă va avea în vedere cu

prioritate susţinerea obiectivului de modernizarea şi reformă eficiente ale României şi creşterea profilului statului român pe plan internaţional;

• • Întărirea rolului regional al României pentru asigurarea unei

vecinătăţi stabile, democratice şi prospere, atât în Balcanii de Vest, dar mai ales în Vecinătatea Estică;

• • În mod special, susţinem aderarea Republicii Moldova la Uniunea

Europeană precum şi protejarea identităţii culturale a românilor din statele limitrofe;

• • Sporirea contribuţiei României la consolidarea relaţiei transatlantice

şi a parteneriatului dintre Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană;

• • Consolidarea parteneriatelor pe care România le-a dezvoltat în

ultimii ani şi promovarea de noi parteneriate, pentru eficientizarea acţiunii diplomatice în context european, euro-atlantic, dar şi în regiunea extinsă a Mării Negre, inclusiv în Caucazul de Sud, Asia, în special Asia Centrală, şi cu alte state din G 20;

• • Întărirea relaţiilor cu statele de pe alte continente, în principal cu

noile mari puteri emergente, pentru dezvoltarea unor relaţii economice reciproc avantajoase;

• • Dezvoltarea diplomaţiei economice, pentru atragerea de investiţii şi

promovarea producţiei naţionale.

III. Direcţii de acţiune i. Oportunităţi şi constrângeri ale Tratatului de la Lisabona Prin adoptarea Tratatului de la Lisabona şi crearea unui cadru instituţional pentru realizarea politicii externe a Uniunii Europene, România se integrează unui sistem de oportunităţi şi limitări. România este condiţionată să acţioneze urmând principiul solidarităţii cu restul statelor membre în adoptarea unor poziţii comune faţă de principalele probleme aflate pe agenda internaţională. În acelaşi timp, însă, apărarea intereselor internaţionale ale României poate fi mai eficientă ca urmare a promovării acestora prin instituţiile europene, în principal prin Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate. De

231 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 232

asemenea, crearea Serviciului European pentru Acţiune Externă reprezintă o oportunitate pentru România, în sensul unei raţionalizări a serviciilor diplomatice, statul român urmând a-şi menţine reprezentanţele diplomatice doar în statele în care este nevoie de apărarea intereselor sale politice şi economice.

ii. Reafirmarea rolului regional al României România trebuie să devină un actor regional important în partea de sud-est a Europei şi în regiunea extinsă a Mării Negre. După aderarea la NATO şi UE, statul român constituie un avanpost al acestor structuri în vecinătatea spaţiilor est-european, vest-balcanic şi pontic. Ca urmare, România are o triplă misiune regională: (1) de a contribui la dezvoltarea cooperării statelor din regiune cu Uniunea Europeană şi NATO şi pentru eventuala lor integrare în aceste structuri; (2) de a ajuta aceste state în procesul de modernizare şi adoptare a valorilor şi practicilor euro-atlantice în toate domeniile de activitate; (3) de a sprijini comunităţile de români şi aromâni existente pe teritoriul statelor respective. Pentru realizarea misiunii regionale a României, definim un set de

priorităţi:

Consolidarea rapidă şi solidă a relaţiei bilaterale cu Republica Moldova, pe baze de parteneriat strategic european, cu valorizarea caracterului special al originii, limbii, culturii şi istoriei comune, concomitent cu susţinerea activă a stabilizării şi reformării democratice profunde, precum şi a aspiraţiilor europene ale acesteia. Astfel, se va acţiona prioritar, dar nu exclusiv, pentru:

• • susţinerea consolidării democraţiei în Republica Moldova;
• • continuarea asistenţei bilaterale şi internaţionale, în special a celei

europene şi a SUA;

• • acordarea de sprijin pentru stabilizarea macroeconomică, inclusiv

prin încurajarea investiţiilor reciproce şi formarea de entităţi private comune;

• • acordarea de asistenţă pentru continuarea procesului de reformă

democratică;

• • deschiderea de noi oficii consulare;
• • reluarea practicii şedinţelor comune de guvern;
• • finalizarea tratatului bilateral privind regimul frontierei;

232 PROIECT România Corectă – România Socială