Ediția 2010

Pagina 17

fondul unei neparticipări masive la vot. Cu toate acestea, pentru prima dată în istoria contemporană a României, comportamentul nedemn, neconstituţional şi manipulator al unui preşedinte a fost sancţionat de puterea legislativă, utilizându-se strict mijloacele legale. Singura măsură relevantă pentru cele 2.000 de zile de guvernare a dreptei este adoptarea cotei unice de 16% de impozitare a veniturilor salariale şi a profiturilor companiilor. Cota unică a determinat reducerea considerabilă a veniturilor bugetare, dar a mulţumit electoratul cu venituri mari şi societăţile comerciale cu cifre de afaceri mult peste medie. Prin adoptarea cotei de impozitare a profiturilor egală cu cota de impozitare a veniturilor, Coaliţia de Dreapta a pus pe picior de egalitate munca şi capitalul. Pierderile bugetare numai din reducerea impozitului pe profit în primul an de aplicare a cotei unice

– 2005 – au fost egale cu volumul pensiilor plătite într-un judeţ mediu timp de un an de zile.

Din punct de vedere politic, cele 2.000 de zile de guvernare de dreapta s- au caracterizat prin următoarele trăsături principale: ¾ instabilitate politică, determinată de neînţelegerile din partenerii de guvernare şi de implicarea haotică a preşedintelui Băsescu în puterea executivă şi judecătorească; ¾ după perioada de guvernare minoritară din 2007-2008 şi criza guvernamentală din ultimul trimestru din 2009, generată de refuzul abuziv al preşedintelui ţării de a accepta o majoritate parlamentară evidentă, s-a ajuns în prezent la configurarea artificială, bazată pe şantaj şi traseism politic a unei majorităţi parlamentare artificiale; toate acestea au redus mult capacitatea de administrare a României; ¾ utilizarea puterii judecătoreşti ca instrument ale luptei politice;

singurul rezultat vizibil al luptei împotriva „marii corupţii” este faptul că Traian Băsescu a fost scos nevinovat în dosarul „Flota”; ¾ utilizarea arhivelor fostei Securităţi ca instrumente ale luptei personale a preşedintelui Băsescu împotriva adversarilor politici; ¾ incapacitatea instituţiilor statului de a răspunde eficient în situaţii de criză (criza inundaţiilor, criza gripei aviare, seceta anului 2007); ¾ blocarea dialogului social; revenirea valurilor de greve pe fondul incapacităţii Guvernului de a purta un dialog consistent cu sindicatele; ¾ lipsă de agendă politică reală; semnificativă în acest sens este decizia din august 2005 a celor patru preşedinţi de partide din coaliţie, („prioritatea guvernării în România este schimbarea preşedinţilor Camerelor Parlamentului”), ceea ce a condus la blocarea activităţii

legislative mai bine de două luni; 17 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 18

¾ neîndeplinirea prevederilor şi angajamentelor Guvernului României conţinute în programele convenite cu Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană, Banca Mondială, în special PAL 2; ¾ oprirea unor angajamente majore ale României, pe criterii neeconomice, şi transformarea lor în cauze propagandistice ale luptei cu stânga politică; ¾ incapacitate crasă a guvernului Boc II în gestionarea treburilor publice în condiţii de recesiune economică; ¾ aruncarea poverii nu numai în sarcina salariaţilor din sectorul public (prin reducerea cu cel puţin 25% a veniturilor), dar şi a întregii populaţii (prin majorarea TVA la 24%); ¾ dornic - aşa cum a promis - să se joace la butoanele puterii

executive, preşedintele Traian Băsescu s-a substituit constant guvernului în conturarea politicilor publice, dar în ultima perioadă a atins culmi de amatorism şi oportunism nepermise unui om care deţine întâia demnitate statală: de la „nu avem nevoie de FMI” la „centura de siguranţă” şi apoi la „avem nevoie de un nou acord”; de la „susţin egalizarea vârstei de pensionare pentru femei şi bărbaţi” la retrimiterea în Parlament a legii pensiilor pentru reducerea vârstei de pensionare a femeilor.

Din punct de vedere economic şi fiscal, cele 2000 de zile de guvernare de dreapta s-au caracterizat prin: ¾ intrarea într-o nouă fază de recesiune prelungită începând din 2008, care a obligat Guvernul României să contracteze cel mai mare volum de împrumuturi interne şi externe din istoria modernă a României, ¾ deteriorarea indicatorilor macroeconomici ai României, pe fondul şi din cauza unei politici fiscale aventuriste, cu bugete construite superficial (în special bugetul anilor 2007, 2008 şi 2010); ¾ majorări de preţuri, taxe, tarife şi accize, în avans faţă de planurile stabilite cu partenerii europeni, pentru a încerca să se compenseze scăderea veniturilor bugetare; ¾ multe modificări ale Codului Fiscal, concretizate în creşterea

numărului de taxe, impozite, redevenţe, accize la peste 400; ¾ oprirea – încă din primele zile ale anului 2005 – a unor mari lucrări de infrastructură, ceea ce a determinat pierderea unor importante câştiguri de productivitate în mai multe sectoare industriale , precum şi a unor oportunităţi excepţionale de investiţii străine directe; ¾ încetinirea inexplicabilă a procesului de privatizare;

18 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 19

¾ întârzieri la plata unor drepturi şi obligaţii legale, în special la nivelul consiliilor judeţene, dar şi a unor categorii de salariaţi bugetari (medici, profesori, funcţionari publici, magistraţi); ¾ oprirea procesului de dezinflaţie din perioada 2001-2005; inflaţia anuală a revenit la cifrele anului 2004, cu mult peste nivelul stabilit în programul guvernamental; ¾ blocarea acordului cu FMI, urmată de revenirea în situaţie umilitoare la această instituţie; ¾ Rapoartele de Ţară, publicate de Comisia Europeană în 2005, 2006 şi 2007 menţionează că guvernarea de dreapta a accentuat dezechilibrele din economie şi a majorat deficitele, în special datorită introducerii cotei unice de impozitare. Totodată, Comisia Europeană arată că: “Mix-ul de

politici a devenit mai puţin prudent, în special în ceea ce priveşte reducerile de impozite şi creşterea puternică a salariilor”; iar Raportul de Monitorizare din 16 mai 2006 subliniază că politica fiscală a Guvernului Tăriceanu ameninţă echilibrele macroeconomice; ¾ De la o politică guvernamentală responsabilă şi precaută în domeniul salarizării s-a trecut la o politică imprudentă, fără echivalent în creşterea productivităţii muncii şi în reducerea impozitelor; aparenta prosperitate este deja plătită prin creşterea inflaţiei, arierate bancare ale persoanelor fizice şi reducerea investiţiilor productive; ¾ Bugetul României a ajuns la o structură de venituri liberală (aceeaşi pondere de la toţi), dar o structură de cheltuieli social-democrată (fiecăruia o mică parte).

Romania - teren al mai multor crize simultane

Românii nu trăiesc bine, aşa cum le-a tot promis Traian Băsescu încă de acum 6 ani, sunt speriaţi de aroganţa şi incompetenţa guvernului, sunt ameninţaţi cu şomajul, şi-au pierdut orice încredere în guvernanţi şi în capacitatea acestora de a limita efectele crizei economice. România anului 2010 a regresat enorm faţă de România anului 2004. Deşi suntem în Uniunea Europeană din 2007, situaţia ţării s-a depreciat la toate capitolele importante: stabilitatea macro-economică, stabilitatea politică şi pacea socială. Aceşti piloni ai bunei guvernări au fost compromişi de 6 ani de guvernări de dreapta, în care interesul public a fost batjocorit. Lor li s-a adăugat şi extraordinar de grava criză de încredere publică consemnată în prezent.

19 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 20

Instituţiile statului nu mai sunt respectate, iar stabilitatea şi soliditatea democraţiei şi a statului de drept sunt puse în pericol.

România este în prezent măcinată de mai multe crize suprapuse:

• • Criza economică (o criză a deficitelor interne, a dezechilibrelor

economice, a producţiei şi a economiei de piaţă)

• • Criza politică (marcată de instabilitate, încălcarea drepturilor şi

libertăţilor fundamentale mergând până la fraudarea flagrantă a precesului legislativ, dezechilibru al instituţiilor statului)

• • Criza socială (generată de 6 ani de guvernare de dreapta, în care a

crescut polarizarea socială, a crescut sărăcia şi inechitatea)

• • Criza de încredere a statului (care face ca astăzi românii să nu

mai fie interesaţi de politică şi să nu aibă încredere în direcţia în care merge societatea).

Aceste crize fac astăzi ca orice tentativă de guvernare să fie primită cu neîncredere de societate. Faptul că Traian Băsescu şi acoliţii săi au ales să ignore constant nemulţumirea opiniei publice şi să ia decizii într-un total dispreţ faţă de nemulţumirea populaţiei arată că este nevoie de o schimbare.

Criza guvernării: instabilitate economică

Realităţile economiei româneşti din prezent sunt dramatice. Ne vom rezuma la a evidenţia doar indicatorii principali:

Recesiunea prelungită în care se găseşte economia, recesiune începută în trimestrul IV din 2008, continuată cu un ritm de -7,1% în 2009 şi -1,5% pe primul semestru din 2010, cu perspective de adâncire în a doua jumătate a anului. Fără măsuri de relansare economică şi de creare de locuri de muncă, ne aşteaptă cădere economică şi în 2011, de încă cel puţin -0,5% faţă de 2010.

20 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 21

10.0% Variaţia PIB real (%) 8.0%

6.0%

4.0%

2.0%

0.0% 1.50%

3.90%

7.10%

3.90%

2.10%

5.70%

5.20%

5.20%

8.50%

4.10%

7.90%

6%

7.10% -6.10%

-4.80%

-1.20%

-7.70%

-1.90% -2.0%

-4.0% 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

-6.0%

-8.0%

-10.0% Sursa: CNP, FMI, BNR, Rapoarte anuale 1998-2010, www.bnro.ro si Comisia Europeană, 2010

Deficitul bugetar mare şi nevoia de reformă atât a veniturilor, cât şi a cheltuielilor publice. Întrebarea de neocolit este în legătură cu angajamentul luat de guvernarea Boc de a reduce deficitul bugetar din 2011 cu încă 2,4% din PIB faţă de 2010. FMI a remarcat că majorarea taxelor nu are impactul aşteptat în România (din cauza evaziunii fiscale), astfel că va impune reducerea cheltuielilor şi nu va permite să fie anulată reducerea salariilor bugetarilor cu 25% în anul 2011.

Dificultatea de finanţare a deficitului bugetar din surse autonome (care nu creează datorie) din cauza scăderii volumului investiţiilor străine directe şi a banilor trimişi de românii din străinătate;

Creşterea accelerată a datoriei publice şi private externe pentru a acoperi necesarul de finanţare al economiei româneşti;

Ţări/Ani 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 (estimare)

Bulgaria 46,1 38,6 29,9 22,8 20,9 19,0 15,1 16,2 Cehia 30,0 30,6 30,5 30,1 30,6 30,9 36,5 40,6 Polonia 43,9 41,9 42,5 47,1 48,4 49,1 51,7 57,0 România 20,7 18,0 15,2 12,4 12,8 19 29,9 39,9

21 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 22

Ungaria 56.7 57,1 58,4 65,5 67,1 68,1 79 80 Grecia 107,8 108,5 107,5 95,3 100,9 97,6 113 125 Spania 48,9 46,4 43,2 39,7 37,0 34,6 66 74 Portugalia 57,0 58,7 63,9 61,4 65,4 65,8 78 85 Italia 104,2 103,8 106,4 106,8 105,0 103,1 115 117 UE15/UE- 62,0 62,4 63,4 61,4 59,9 58,3 73 79 27 Sursa: baza de date EUROSTAT, 2010

România s-a îndatorat pentru mai multe generaţii, fără ca banii împrumutaţi să fie investiţi pentru beneficii în societate. De la creşterea bazată pe consum şi importuri, din perioada 2005-2008, România a trecut la recesiunea pe datorie. Explozia datoriei publice va genera dezechilibre în deficitul bugetar, inflaţie, creşterea economică, cursul de schimb etc.

Creşterea alarmantă a ratei şomajului la peste 8%, în condiţiile cele mai scăzute rate de ocupare din UE, de numai 57%, faţă de media europeană de 65%. Perspectivele actuale fac ca România să ajungă la 1 milion de şomeri, inregistraţi sau nu.

22 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 23

Aceste probleme ne afectează în contextul în care, ca ţară membră a UE, suntem forţaţi de mai multe constrângeri care ne vor limita foarte mult marja de acţiune: După o perioadă de cheltuieli deşănţate, mult peste capacitatea economiei şi a societăţii de a le susţine, guvernarea de dreapta ne conduce către programe de austeritate majoră:

• • Austeritate numai pentru cei mulţi, cu venituri medii şi reduse,

continuarea risipei banului public în contracte supraevaluate şi ineficiente pentru bunuri şi servicii şi privind cheltuielile de capital, lipsa unei viziuni coerente de îmbunătăţire a cadrului fiscal şi bugetar în scopul schimbării modelului actual de creştere economică;

• • scăderea continuă a veniturilor populaţiei;
• • tăierea tuturor salariilor din sectorul public cu 25% în 2010 şi

continuarea sau înnăsprirea acestei măsuri în 2011, în ciuda declaraţiilor publice;

• • reducerea cuantumului diferitelor forme de beneficii sociale precum

indemnizaţiile pentru creşterea copiilor, bursele pentru studenţi, ajutoarele de şomaj, etc

• • îngheţarea tuturor pensiilor şi egalizarea vârstei de pensionare

pentru femei şi bărbaţi fără a lua în calcul şi munca femeilor în gospodărie;

• • creşterea fiscalităţii prin creşterea TVA şi a CAS, cu efecte negative

în scăderea încasărilor bugetare şi descurajarea muncii;

• • abordare greşită a bazei de impozitare, înţeleasă ca o creştere a

numărului de impozite plătite de un număr din ce mai mic de angajaţi.

Măsurile guvernului de dreapta:

• • nu scot ţara din criză, ci o afundă şi mai mult;
• • nu fac reformă pentru cetăţeni, ci împotriva lor;
• • nu cresc eficienţa cheltuirii banului public, ci proliferează risipa

acestuia, evaziunea fiscală şi corupţia;

• • nu stimulează cererea agregată şi ca atare nu pot relansa economia;
• • nu încurajează investiţiile private;

23 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 24

• • în cel mai bun caz, nu pot conduce decât la o lungă şi dureroasă

perioadă de stagnare economică însoţită de creşterea şomajului, scăderea puterii de cumpărare şi a nivelului de trai al populaţiei.

Austeritatea aduce şi mai multă sărăcie.

Mediul de afaceri sufocat

În loc de micşorarea taxelor, avem taxe noi, iar timpul necesar înfiinţării unei firme s-a lungit de trei ori, de la zece zile, la peste 30. Controalele la firme sunt făcute la comandă politică şi au scopul strângerii de bani pentru partid. Guvernele de dreapta n-au fost în stare să proclame interzicerea actelor adiţionale la contractele marilor lucrări publice şi de infrastructură. Nu s-a extins sistemul SEAP (sistemul electronic de achiziţii publice), din cauza opoziţiilor de partid cărora le este captiv, pentru că, în acest sistem, clientela guvernului ar fi fost afectată. Această măsură ar fi condus, însă, la reducerea preţurilor achiziţiilor publice cu 10% şi la o economie imediată de 1,3% din PIB, de 5 ori mai mult decât economiile realizate prin disponibilizarea celor 100.000 de salariaţi bugetari.

Politica haotică a guvernului Boc a dus la dispariţia a 232.958 de contribuabili activi între 30 aprilie 2009 (înainte de introducerea impozitului minim) şi 31 iulie 2010. Astfel, numărul total al firmelor s-a redus de la 1.117.251 la 884.653. Numărul persoanelor fizice autorizate (PFA) a scăzut în acest interval de la 324.374 la 232.958. În cazul persoanelor juridice, s-a înregistrat o diminuare a numărului acestora de la 792.517 la 634.428. Mulţi agenţi economici, în special IMM-uri, care aveau activitate au fost efectiv falimentaţi de măsura respectivă, deoarece ar fi trebuit să aducă bani de acasă pentru a rezista. În anul 2009, 20.000 de firme au intrat în procedura de insolvenţă. In 2010 numărul falimentelor va creşte, deoarece până acum s-a înregistrat o medie

lunară de aproximativ 2.000 de dosare înregistrate pe rolul tribunalelor.

Fondurile europene nefolosite

24 PROIECT România Corectă – România Socială