Ediția 2010

Pagina 33

care au picat cei doi noi miniştri, abia numiţi în funcţie – la Finanţe şi la Muncă – atunci când li s-a pus întrebarea simplă de unde vor lua bani să plătească pensiile.

Sacrificarea Educaţiei

• • Politizarea fără precedent a sistemului, atât la nivel central (minister și

agenții), cât și în teritoriu (inspectorate și școli). Cel mai recent act de politizare este schimbarea abuzivă a mii de directori de școli, chiar înaintea începerii anului școlar, și numirea în funcții a unor membri PD-

L.

• • Desființarea a peste 1.000 de unități școlare în toată țara, până la 15

septembrie 2010, la care se adaugă alte 3.000 de școli care vor fi desființate în timpul anului școlar, cu precădere în mediul rural, inclusiv școli primare și grădinițe, fără să se asigure trasportul la cea mai apropiată unitate școlară, ceea ce pune sub semnul întrebării dreptul la educație a zeci de mii de copii din toată țara. Se estinează că ponderea copiilor care nu-şi permit „Prima Zi de Şcoală” a crescut cu 10% faţă de anul trecut, ajungând acum la 50%. Această decizie iresponsabilă compromite principiul egalității de șanse a copiilor din România, va conduce la creșterea abandonului școlar, în condițiile în care deja suntem pe primul loc în Europa la acest indicator, și va duce inevitabil la creșterea analfabetismului. Aceste probleme, însă, nu sunt pe agenda actualilor guvernanți!

• • În mediul rural, elevii merg kilometri pentru a ajunge în clase, pentru că s-

au desfiinţat şcoli. Jumătate dintre profesorii de la sate sunt suplinitori. Salariul unui suplinitor este de 600 de lei.

• • Desființarea a peste 30.000 de posturi didactice din învățământul

preuniversitar și a altor câteva mii de posturi didactice auxiliare. În aceste condiții, calitatea educației și siguranța copiilor la școală sunt puse sub semnul întrebării.

• • Umilirea permanentă a corpului profesoral, lipsa de respect față de această

categorie socio-profesională și curbele de sacrificiu salariale repetate (concedii fără plată impuse, sporuri salariale specifice sistemului eliminate, salarii reduse cu peste 25% etc.) pun în pericol profesia ca atare, mii de profesori luând decizia de a pleca din sistem.

• • Blocarea investițiilor din învățământ, prin reducerea alocațiilor bugetare

cu peste 60%. La început de an școlar nu există nici un obiectiv major de 33 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 34

investiții inaugurat în sistem, iar lucrările de reabilitare a școlilor, în marea lor majoritate, nu au fost finalizate.

• • Blocarea posturilor în învățământul superior, ceea ce, pe de o parte,

contravine Constituției României și Legii Educației, care garantează autonomia universitară, și, pe de altă parte, face ca actuala putere să atingă un nou record de indolență și prostie: ultima dată când posturile didactice universitare au fost blocate s-a întâmplat în perioada 1971-1990, ca urmare a indicațiilor Elenei Ceaușescu.

• • Blocarea tuturor proiectelor de cercetare din România prin diminuarea

drastică a fondurilor, cu peste 40% față de aul trecut, până la punctul în care se pune în pericol însăși supravietuirea acestui domeniu. În condițiile în care se cunoaște foarte bine faptul că nu există dezvoltare fără cercetare, continuarea măsurilor iresponsabile ale actualului guvern în domeniul cercetării reprezintă un atac nu doar la adresa institutelor de cercetare, universităților și cercetătorilor români, dar și un atac la dreptul de dezvoltare al României.

• • Înstrăinarea patrimoniului pentru tineret și a bazelor sportive școlare

reprezintă, de asemenea, un atac la adresa sănătății și dezvoltării armonioase a copiilor noștri.

• • Absența politicilor de integrare a tinerilor pe piața muncii.
• • Lipsa de profesionalism și incapacitatea actualui Guvern și a ministrului

educației de a înțelege și gestiona problemele curente din sistem și de a proiecta politicile de dezvoltare ale României în domeniul educației, cercetării și tineretului în acord cu interesele țării.

Dispreţ faţă de dialogul social

Guvernul actual dispreţuieşte dialogul social şi legile guvernării democratice. Măsurile adoptate de Guvern după ce a scăpat de moţiunea de cenzură nu au întrunit consensul partenerilor sociali. Guvernul nu a ţinut cont de absolut nicio propunere sau soluţie primită din partea sindicatelor şi patronatelor, a cadrelor didactice şi medicale, a magistraţilor, a specialiştilor şi partidelor politice. Legi esenţiale pentru largi categorii sociale - precum cele care se referă la sistemul unic de salarizare sau la sistemul public de pensii - legi care alcătuiesc fundamentul sistemului de protecţie socială, au fost transmise de către Guvern la Parlamentul României fără o dezbatere serioasă şi fără acceptul

34 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 35

partenerilor sociali. Era obligatoriu ca impactul social al acestor legi să fi fost discutat cu partenerii sociali.

Asistenţa sanitară prăbuşită

La instalarea sa, guvernarea Boc II a declarat că sănătatea este o prioritate naţională, asumându-şi o serie de obiective de guvernare abandonate: îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei; aprobarea strategiei naţionale de dezvoltare a serviciilor medicale pe timp de 8 ani; redresarea şi dezvoltarea asistenţei medicale în mediul rural; participarea personalului sanitar la un program de educaţie continuă garantat de stat; asigurarea transparenţei în cheltuirea banilor publici. Contrar celor promise, ministerul a făcut obiectul unui troc politic, iar situaţia se prezintă astfel:

• • sănătatea publică a primit cel mai mic buget din ultimii 10 ani - de

3,8 % din PIB;

• • nu este clar care este planul Ministerului Sănătăţii de atragere a

fondurilor europene pentru investiţii în infrastructură.

• • nu a fost elaborat Planul naţional de paturi, corelat cu nevoile de

asistenţă medicală;

• • nu a fost elaborat un Plan Naţional de Investiţii;
• • nu a fost elaborat Planul Naţional de Resurse Umane;
• • nu au fost prezentate şi elaborate Standardele de Calitate pentru

serviciile din sistemul sanitar şi de evaluare a performanţelor manageriale.

Sistemul sanitar este în colaps, iar raportările reale privind rata mortalităţii în unităţile spitaliceşti datorate ineficienţei acestui sistem sunt dramatice. De pildă, în România mor 6 bebeluşi în fiecare zi. Adică 10 la fiecare 1.000 născuţi vii, cea mai mare rată din Uniunea Europeană. În 2009 au murit în România 2.250 copii în vârstă de sub un an.

Medicina de familie a fost pusă la zid, multe cabinete fiind în pragul falimentului, deoarece alocaţiile bugetare au fost cu până la 40% mai mici ca în anul trecut.

35 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 36

Situaţia din spitalele din România este dramatică, fiind transferate în disperare de cauză la autorităţile locale, pe spinarea cărora au fost mutate şi toate datoriile restante.

Costurile medicamentelor achiziţionate de către populaţie din farmacii au crescut de la 1 aprilie cu aproape 10%. Medicamentele din România sunt mai scumpe decât în Franţa, pentru că furnizorii din acest domeniu furnizează şi „servicii la partid”. Preţul de referinţă al medicamentelor la care se face compensarea a fost schimbat faţă de anul trecut, astfel încât pacientul scoate din buzunar sume cu până la 10 ori mai mari decat în prezent. Farmaciile, în special cele din mediul rural, sunt în pragul falimentului, multe închizându-se şi lăsând populaţia fără acces la medicamentele de bază, motivul fiind decontarea târzie a banilor pentru reţetele compensate de la casele judeţene de sănătate.

Programele naţionale – TBC, cancer, dializă, diabet etc. – sunt blocate, neexistând bani, plăţile la furnizori fiind restante pe mai mult de 6 luni de zile.

Ieşirea din criză pe buzunarul pensionarilor şi al salariaţilor

Cea mai gravă minciună a guvernărilor girate de Traian Băsescu a fost acea a ieşirii din criză şi aceea că nu vor fi tăiate salariile şi pensiile. Trăim în prezent drama de a constata nu doar că n-am ieşit din criză, dar că veniturile scad, că impozitele cresc şi că perspectiva sărăciei este tot mai puternică pentru tot mai mulţi români. A doua mare minciună, la fel de puternică, este aceea că România este un stat asistenţial, care trebuie să îşi reducă cheltuielile sociale – prea mari în prezent. Argumentul folosit public este acela că România n-are bani de investiţii din cauza ajutoarelor sociale pe care le oferă pentru jumătate din populaţia ţării. Este o minciună imensă. Nici în comunism şi nici în prezent, România nu a fost stat social. Am avut rate mici de cheltuieli sociale şi în comunism (cele mai mici din statele

comuniste), şi după 1989. Tranziţia a însemnat retragerea statului din economie, mai ales în ultimii şase ani, propovăduindu-se în schimb minciuna că România e stat asistenţial. In prezent, România nu are cheltuieli sociali mari. Are însă un stat acaparat de o clientelă politică şi o economie prea slăbită. Un buget format dintr- o treime cheltuieli sociale, o treime salarii şi o treime cheltuieli publice nu

36 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 37

înseamnă stat social. În realitate, ponderea cheltuielilor sociale trebuie să crească, iar cele ale administraţiei trebuie să scadă! Sigur că există situaţii în care autorităţile au abuzat de anumite ajutoare şi le-au folosit în scop electoral. Dar, la scara cheltuielilor bugetare, cele cu asistenţa socială sunt mult mai mici decât cele direcţionate spre întreţinerea clientelei politice. Aici este marea minciună. Iar a cere scăderea cheltuielilor sociale (şi aşa cele mai mici din Europa) pentru a creşte fondurile direcţionate spre clientelă reprezintă cel mai mare jaf produs de o guvernare vreodată, precum şi condamnarea la sărăcie şi la mizerie pentru milioane de oameni.

O provocare pentru 2011: reducerea deficitului bugetar

Deficitul bugetar consolidat trebuie să scadă cu 3 mld de euro în 2011, faţă de 2010, adică cu 2,4% din PIB;

Dacă economia nu va creşte decât cu 1,5-2% în 2011, atunci încasările bugetare suplimentare vor fi insuficiente pentru scăderea deficitului bugetar. Prin urmare, încadrarea în ţinta stabilită implică reducerea cheltuielilor bugetare cu cel puţin 2 mld de euro – 1,6% din PIB.

În 2010, aproximativ jumătate din deficitul bugetar de 6,8% din PIB va fi rezultatul deficitelor bugetelor de pensii, de şomaj şi de sănătate, astfel:

• • 2,5% din PIB – deficitul bugetului de pensii;
• • 0,6% din PIB – deficitul bugetului de şomaj;
• • 0,3% din PIB – deficitul bugetului de asigurări de sănătate.

În 2011, aproximativ două treimi din deficitul bugetar consolidat va fi rezultatul deficitelor celor 3 bugete de asigurări.

În consecinţă, vor trebui reduse cu cel puţin 2 mld euro cheltuielile bugetare de la alte capitole bugetare: cheltuieli pentru bunuri şi servicii, subvenţii, cheltuieli pentru personal.

37 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 38

În 2011 nu vor exista resurse bugetare suficiente pentru a cofinanţa fondurile structurale europene şi pentru a mări astfel gradul de absorbţie a acestora. Dacă Guvernul va aloca totuşi aceste resurse, trebuie să scadă şi mai mult de la alte capitole bugetare. De asemenea nu vor exista resurse suplimentare pentru investiţii, faţă de alocarea bugetară din 2010.

O guvernare pentru clientela de partid

Situaţia actuală nu este doar un colaps economic şi social, ci şi unul politic. România este condusă de un „clan” obsedat de control şi de putere cu orice preţ. Pentru acest clan, încălcarea legii a devenit politică de stat. Sunt mai multe elemente care evidenţiază eşecul politic al actualei puteri. Actualul Guvern nu mai respectă demult Programul de guvernare aprobat de Parlament, prin votul de învestitură dat imediat după alegeri. Această realitate nu este întâmplătoare – ea vine ca urmare a unei perioade de 6 ani în care preşedintele şi prim-miniştrii de până acum au încălcat Constituţia de mai multe ori, au abandonat obiective asumate, au ignorat regulile pe care Constituţia şi legile ţării le-au stabilit pentru instituţiile statului. Mandatul încredinţat de Parlament după alegerile din 2008 s-a bazat pe promisiuni mincinoase, faţă de care atât Guvernul, cât şi Preşedintele s-au

delimitat imediat după alegeri. S-au câştigat alegerile cu promisiunea ieşirii din criză şi a relansării economice. Aceste promisiuni nu doar că nu s-au împlinit, dar s-a ajuns la tăieri de salarii şi pensii, la creşterea taxelor, la scumpiri şi la dezastru social.

Singurul scop al guvernării a fost cucerirea unui control politic peste resursele politice şi economice ale statului român, în deplin dispreţ faţă de legi, faţă de separaţia puterilor, faţă de statul de drept.

Politizarea produsă de guvernele de dreapta este devastatoare: Justiţia este astăzi în controlul total al Preşedintelui şi al ministrului de Justiţie; preşedintele prezidează şedinţele CSM şi i-a luat acestei instituţii dreptul de a nominaliza magistraţii, în favoarea unui decident politic – ministrul justiţiei.

38 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 39

Parlamentul României este decredibilizat de modul în care este condusă Camera Deputaţilor, loc în care au loc abuzuri şi ilegalităţi fără precedent. Adoptarea printr-o fraudă notorie şi dovedită a Legii sistemului unitar de pensii, fără ca această fraudă să aibă consecinţe juridice, reprezintă un enorm pas înapoi în ce priveşte stabilitatea politică.

Traian Băsescu, abia reales preşedinte - deşi a pierdut alegerile pe teritoriul României - a mai fraudat o dată voinţa cetăţenilor, refuzând, după moţiunea de cenzură din 13 octombrie 2009, să desemneze un premier propus de o largă şi legitimă coaliţie parlamentară majoritară.

Configuraţia parlamentară stabilită în alegeri a fost profund modificată de către partidele puterii, care au mituit parlamentari şi au creat structuri artificiale, care parazitează azi Parlamentul şi care sunt în totala disonanţă faţă de voinţa electoratului. Actuala configuraţie a Parlamentului este diferită de votul iniţial.

Actualul Prim-ministru a oferit pe tavă lui Traian Băsescu Guvernul pe care îl conduce, reuşind să-l şteargă din paginile Constituţiei, de la capitolul Putere executivă. Toate ediţiile Guvernului Boc s-au legitimat doar în faţa preşedintelui Băsescu şi în favoarea acestuia, şi nu, cum este normal şi constituţional, în faţa Parlamentului, pentru a da seamă în ce fel respectă programul de guvernare şi apără interesele celor pe care ar trebui să-i reprezinte. Într-un mod fără precedent şi deosebit de periculos pentru democraţie, în total dispreţ faţă de români, puterea executivă se subordonează doar Palatului Cotroceni, guvernul nemaifiind decât o armă folosită de Traian Băsescu în lupta politică.

Schimbarea de miniştri şi de înalţi demnitari nu are loc pe baza unor analize asupra activităţii acestora, ci pe baza războaielor politice din interiorul PD-L. Remanierea nu mai este un instrument pentru eficientizarea activităţii guvernamentale, ci un instrument de luptă între clanuri.

În administraţie, haosul şi dezordinea determinate de politizare sunt complete. Instituţiile statului sunt parazitate şi aproape paralizate de clientelele impuse de partidele de de la guvernare. Unele instituţii au şi câte trei-patru directori pe acelaşi post, toţii fiind plătiţi din banii cetăţenilor. Documentele cu 39 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 40

putere de decizie asumate prin semnătură de conducătorii acestor instituţii sunt ilegale.

Bugetul public a devenit, prin mecanisme de tip fanariot, sursa de prosperitate pentru cleptocraţie, iar mecanismele de apărare faţă de un asemenea fenomen sunt slabe şi ineficiente.

Contractele din bani publici sunt alocate exclusiv pe criterii politice, iar întreprinzătorii care nu acceptă sistemul „zeciuielii” pentru PD-L sunt eliminaţi din piaţă fără milă.

Ordonanţele de urgenţă au devenit un mijloc pentru a pune Parlamentul în faţa faptului împlinit. Hotărârile definitive şi irevocabile ale justiţiei au devenit facultative pentru autorităţile „dinastiei Boc”.

România este codaşa Europei la atragerea de fonduri comunitare, fiind al patrulea an când plătim cotizaţie la UE mai mare decât suma obţinută din finanţări europene nerambursabile. Solidaritatea în faţa crizei este o vorbă goală: sub „dinastia Boc”, bogaţii devin şi mai bogaţi, săracii sunt şi mai săraci.

Majoritatea organismelor financiare internaţionale consideră că tendinţele către care se îndreaptă ţara sunt falimentare.

În fiecare secundă de rămânere a Guvernului Emil Boc la Palatul Victoria ţara se îndatorează cu 600 de euro (adică 52 milioane pe zi). Nicio guvernare de până acum nu a fost atât de lipsită de viziune, de coerenţă şi capacitate de acţiune precum este executivul care-l are în frunte doar de formă pe Emil Boc – premier fără onoare şi verticalitate.

Actualul guvern este singurul din Europa care a îndrăznit să ceară limitarea drepturilor cetăţeneşti pentru asanarea finanţelor publice. Doar în România lui Băsescu tupeul este împins până acolo încât să fie cerută limitarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor pentru diminuări de salarii şi pensii. Acest guvern trebuie să plece pentru motivul că el însuşi şi-a afirmat propria incapacitate de a soluţiona criza economică, invocând articolul din Constituţie referitor la situaţii extreme ce pot interveni în viaţa unui stat. Dar statul român 40 PROIECT România Corectă – România Socială