Ediția 2010

Pagina 41

nu se află în niciuna dintre situaţiile menţionate la Art.53, pentru ca suspendarea unor drepturi cetăţeneşti să aibă vreo justificare sau legitimitate.

În termen de opt luni de zile, Guvernul a modificat de 10 (zece!) ori Codul Fiscal, ultima astfel de modificare, prin ordonanţă de urgenţă, generând turbulenţele cunoscute în legătură cu plata contribuţiilor sociale aferente veniturilor din drepturi de autor.

S-a politizat cultura naţională, prin modul în care s-au impus conducerile posturilor publice de radio şi de televiziune.

S-a încălcat, chiar în Parlament, legea în scopul impunerii unor noi membri ai Curţii Constituţionale, asupra căreia se exercită presiuni foarte mari pentru a valida decizii ale actualei puteri.

În fine, această enumerare orientativă (lista poate continua) e încheiată de includerea în Strategia Naţională de Apărare a campaniilor de presă ca ameninţări la adresa siguranţei naţionale. Este prima dată, după 1989, când se încearcă o lovitură atât de directă şi de dură libertăţii de exprimare.

Criza de încredere – cea mai gravă dintre toate

Dincolo de criza economică, de criza socială şi de cea politică, cea mai gravă şi cea mai periculoasă, prin consecinţele ei, este criza de încredere din prezent. Opinia publică, în larga sa majoritate, nu mai are încredere în instituţiile statului şi nici în direcţia în care merge România. Sondajele de opinie, pe linie, constată că între 85 şi 90% dintre români consideră direcţia în care merg lucrurile ca fiind greşită. Rata de încredere în instituţii fundamentale precum Parlamentul şi Preşedinţia este la cote critice. Persoanele care conduc astăzi România sunt percepute la fel de negativ. Criza de încredere are consecinţe dramatice asupra solidităţii statului român, fiindcă neîncrederea duce la absenteism, iar absenteismul fragilizează democraţia. De unde vine această neîncredere generalizată? Răspunsul este dureros de

simplu: din minciunile repetate ale celor care au condus România în ultimii ani, de la dezamăgirea produsă de diferenţa dintre ce au promis şi ce au făcut. 41 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 42

Nu vorbim despre sloganul “Să trăiţi bine”, care este desfiinţat de concluziile acestei analize. Vorbim de mesaje de forţă, pe baza cărora Traian Băsescu a câştigat şi recâştigat alegerile, pe baza cărora a cerut investirea guvernelor pe care le-a girat. Traian Băsescu a dovedit că nu este un om pe care să te poţi baza. El, împreună cu guvernele pe care le-a girat, a patronat mai multe mari minciuni dovedite: ¾ A promis sprijin pentru educaţie, dar a ajuns să ceară profesorilor să plece din ţară dacă nu sunt mulţumiţi ¾ A insistat că nu va fi nevoie de împrumut la FMI, şi a ajuns nu doar să ceară bani de la FMI, dar să şi vorbească repetat de noi acorduri cu FMI ¾ A afirmat că nu ştia de criza economică, pentru a justifica de ce n-a

luat măsuri din timp ¾ A minţit în legătură cu ieşirea din recesiune, pentru a amâna măsurile de restructurare ¾ A promis că nu va tăia salariile şi pensiile şi că noile legi nu vor scădea salariile şi pensiile ¾ A promis că banii de la FMI nu se vor duce spre salarii şi pensii, pentru ca doar după câteva luni să se răzgândească ¾ A garantat că nu va fi nevoie de impozitarea pensiilor mici, pentru ca acum să revină asupra mesajului

Pentru opinia publică, acest şir lung de răzgândiri nejustificate, multiplicate la scara întregii guvernării, a avut un efect major. Acum, românii refuză să mai accepte promisiunile venite dinspre politicienii din fruntea ţării. Singura soluţie corectă este organizarea de alegeri, cât mai rapid. Doar prin alegeri în care problemele să fie prezentate corect şi sincer, în care să nu se mai mintă în legătură cu starea naţiunii, se poate spera la un nou început. Românii sunt suficient de maturi pentru a înţelege necesitatea unor programe dificile. Până şi austeritatea o pot accepta, cu o singură condiţie – să li se spună adevărul şi să li se prezinte soluţii realiste. Cand li s-a spus românilor ultima dată adevărul? Doar atunci cînd le-a fost prezentat calendarul de eliminare a vizelor, de intrare în NATO şi în Uniunea Europeană... Avem nevoie de adevăr şi de sinceritate la fel de mult ca şi de

soluţii anti-criză. Pentru ca românii să asculte măcar planurile venite de la politicieni, trebuie să refacem încrederea pierdută.

42 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 43

Încredere se poate reface numai dacă le spunem oamenilor adevărul – aşa cum l-am descris mai sus. Adevărul despre crizele reale, despre problemele pe care trebuie să le rezolvăm. Apoi, pe baza acestui adevăr, putem discuta despre un nou drum, despre o nouă direcţie, despre un nou proiect pentru România.

PSD propune o nouă viziune, un nou model de societate. Acest nou model trebuie să fie strâns legat de agenda reală, nu de agende ascunse ale unor oameni care vor doar să profite de criză sau de votul românilor. Iar această viziune, această nouă direcţie, trebuie să aibă la bază un pact între politică şi societate, un pact întărit de încredere şi vot.

43 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 44

44 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 45

Viziunea politică – România corectă

Adevărurile de la care trebuie să plecăm sunt dure. Regimul politic Băsescu, cel mai ostil românilor de la căderea comunismului până în prezent, a fracturat cu bună ştiinţă toate echilibrele sociale, a demantelat, în mod programatic, instituţiile democratice ale statului şi a pauperizat populaţia. Criza actuală nu se va rezolva dacă nu schimbăm modul în care conducem ţara. Nu sunt suficienţi banii de la FMI sau de la Uniunea Europeană. Nu sunt suficiente tăierile sau austeritatea. E nevoie de schimbarea perspectivei asupra economiei: nu statul este prea mare, ci economia este prea mică. Ne trebuie fonduri europene, dar ne trebuie şi stimularea producţiei, a economiei care produce, care creează locuri de muncă. Economia noastră este, de fapt, la pământ. Nu producem lucruri de

calitate, exporturile noastre se bazează prea mult pe doar câteva branduri, locurile de muncă nu sunt stabile, sistemul public este corupt, iar sistemul privat este slab. Agricultura a fost măcinată în ultimii ani, iar industria nu e stimulată deloc. În timpul creşterii economice, banii publici au fost aruncaţi spre clientela de partid şi spre cumpărarea voturilor. Suntem în cea mai gravă criză din perioada vieţii noastre. Sute de oameni rămân fără serviciu în fiecare zi şi mii de firme se închid în continuare. România îşi sperie investitorii cu scandaluri politice şi cu incertitudinea fiscală. Nu mai suntem vizitaţi de liderii importanţi ai lumii decât pentru admonestarea guvernului. Suntem abandonaţi într-o izolare tot mai mare faţă de restul Europei, care începe să iasă din criză. Cota unică şi-a epuizat resursele şi va trebui înlocuită. Ea a adus mai multă polarizare socială, mai multă nedreptate, fără să ducă la încasări mai mari

la buget sau la creştere sănătoasă. Astăzi, cota unică devine o piedică în calea echilibrului economic şi social, şi va trebui să avem curajul de a renunţa la ea. E nevoie de o abordare diferenţiată, de mai multă dreptate socială, de întărirea politicilor de relansare economică pe baza soluţiilor care funcţionează în Occident. Trebuie readus echilibrul în societate între cei puternici şi cetăţenii de rând. Prea mult timp cei puternici au fost singurii beneficiari ai politicii, ai schimbărilor, ai deciziilor importante. Munca a fost mereu taxată mai mult decât capitalul, deşi situaţia în Europa este exact invers. Din cauză că au putut mereu 45 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 46

să influenţeze decizia politică, cei cu mulţi bani au fost mereu protejaţi de efectele negative. Povara tranziţiei au dus-o cei din clasa de mijloc, bugetarii şi pensionarii. Acum, povara ieşirii din criza e pusă tot pe umerii celor mulţi, în timp ce beneficiile merg doar la câţiva. Societatea noastră nu e una dreaptă, nu este corectă, nu este echitabilă. Nu se avansează pe merit, nu se penalizează nedreptatea, nu se stimulează plătitorul cinstit de taxe. Dacă nu echilibrăm societatea, destructurarea României va continua. Nici în comunism şi nici în prezent, România nu a fost stat social. Am avut rate mici de cheltuieli sociale şi în comunism (cele mai mici din statele comuniste) şi după 1989, când s-a impus discursul economic noeliberal. Tranziţia a însemnat retragerea statului din economie, crezându-se minciuna că România e stat asistenţial. Avem o discrepanţă imensă între venituri: cei mai

bogaţi 20% dintre români câştigă de 7 ori (!!) mai mult decât cei mai săraci 20%. În Europa, raportul e de 4-5, nu de 7. Avem una din cele mai polarizate societăţi din UE. În prezent, România nu are cheltuieli sociale mari. Are însă un stat acaparat de o clientelă politică şi o economie prea slăbită. Un buget format dintr-o treime cheltuieli sociale, o treime salarii şi o treime cheltuieli publice nu înseamnă stat social. În realitate, ponderea cheltuielilor sociale trebuie să crească, iar cele ale administraţiei trebuie să scadă. Cât timp vom continua să acceptăm discursul despre risipa asistenţială din România, vom contribui indirect la creşterea sărăciei şi nedreptăţii din ţară. Politica nu mai poate fi făcută fără legătură cu restul societăţii. Partidele atrag ca membri, în România, doar cca 2% din populaţia sa, ceea ce este foarte puţin. Partidele trebuie să îşi impună standarde de comportament şi de

corectitudine mai ridicate. Trebuie să fie mai transparente, mai consecvente, mai deschise spre societate. Câtă vreme politica va însemna doar goană după funcţii şi resurse, opinia publică nu va mai avea încredere. Am ajuns aici pentru că, ani de zile, partidele – inclusiv PSD - şi-au abandonat electoratele. Alegerile au fost câştigate doar de partide, nu şi de români. Preocupaţi de cum să fure mai mult, unii politicieni au uitat de mandatul pe care l-au primit de la oameni. Dacă nu vom deschide, conştient şi sistematic, politica spre societate, nu vom schimba nimic. Avem nevoie ca statul să înceapă să fie populat, din nou, de cele mai luminate minţi ale ţării, de oameni competenţi, de oameni extrem de bine pregătiţi şi cu un standard moral ridicat. În fine, ultimul adevăr pe care trebuie să îl afirmăm este acela că nu va fi deloc uşor să ieşim din criză. Va fi foarte dureros. Nu vom promite că vom crea

de mâine locuri de muncă şi salarii mari. Dar putem promite că mereu vom spune adevărul şi că mereu vom face ceea ce ne-am asumat. Ultimii 6 ani au distrus tot ce s-a acumulat din punctul de vedere al democraţiei politice, al economiei de piaţă şi al stabilităţii sociale după 1989. Întrebarea nu este dacă ne 46 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 47

va fi bine sau rău. Întrebarea este dacă ne mai permitem încă 4, 6 sau 8 ani la fel ca aceşti ani? Ne permitem să continuăm scandalul politic? Firmele îşi mai permit câţiva ani de instabilitate ca cea din prezent? Familiile îşi mai permit câţiva ani de lipsă de speranţă şi de sărăcie?

47 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 48

Obiectivele Programului Politic al PSD

PSD susţine patru obiective mari:

Stabilizarea socială prin abordare diferenţiată şi mai echitabilă. Impozitarea diferenţiată, însoţită de deduceri şi de stimulente pentru piaţa muncii, va echilibra societatea şi va ajuta inclusiv relansarea economică. PSD are soluţii economice pentru relansare şi pentru echilibrarea bugetelor.

Stabilizarea economiei printr-un mix de soluţii de relansare şi de crearea de locuri de muncă. Prioritatea e o creştere economică bazată pe crearea de locuri de muncă (locul de muncă este fundamentul programului şi al tuturor măsurilor noastre). Stimulăm îndeosebi munca, dar și capitalul. Stimulăm producătorii interni şi pe cei care creează locuri de muncă.

Mai multă dreptate în societate, prin afirmarea unui adevărat stat social. Statul român actual nu e, din păcate, unul social. E corupt şi mic (nu sunt prea multi asistati social, ci prea putini contributori – nu este statul prea mare, ci economia e prea mica). E nevoie să instituim cu adevărat principii sociale, care să ducă la creşterea cheltuielilor sociale şi la reducerea decalajelor din societate.

Un nou model de societate, pregătit pentru viitorii 20 de ani. Cu un nou model de organizare administrativă (bazat pe întărirea regiunilor), cu o reformă autentică a politicii şi a Parlamentului. Cu o nouă Constituţie şi cu noi drepturi mai puternice pentru societatea civilă şi pentru cetăţeni.

Europa îşi planifică un viitor social

România are nevoie de aceeaşi abordare

Criza financiară şi economică a impune în Europa două obiective: restartarea motorului economic şi consolidarea finanţelor publice. Nu e doar o criză ciclică, ci este o criză de sistem produsă de lipsa de reglementare rezultată

48 PROIECT România Corectă – România Socială