Ediția 2010

Pagina 57

stimulente pentru crearea de locuri de muncă şi cu relansarea creşterii, precum şi cu eliminarea risipei şi refacerea serviciilor publice. Modelul economic al dreptei politice din România (susţinut de PDL) şi-a dovedit limitele, prin crizele financiare, economice şi sociale pe care le-a provocat. Este clar că avem nevoie de un nou model de dezvoltare în România. Un model care să stimuleze creşterea economică pentru bunăstarea tuturor cetăţenilor. Nu o creştere economică bazată aproape exclusiv pe consum şi importuri pe datorie, aşa cum am avut în perioada 2005-2010. Ne propunem să creăm locuri de muncă mai multe şi mai bune prin creşterea economică alimentată de investiţii şi export. Stimulăm parteneriatul public-privat pentru a asigura resurse de investiţii, îndeosebi productive şi pentru export.

Asigurăm o creştere economică susţinută şi o distribuire echitabilă a beneficiilor acesteia. Creăm bogăţie care va fi regăsită în creşterea nivelului de trai al marii majorităţi a cetăţenilor. Reîntoarcem economia cu faţa spre social şi minimizăm economia bazată pe speculaţie. Deschidem economia spre oameni şi ne propunem reducerea polarizării sociale. Descătuşăm spiritul întreprinzător al sectorului privat pentru a asigura dezvoltare economică durabilă. Trebuie să asigurăm o creştere a atractivităţii economiei româneşti, prin reducerea rigidităţilor care îngreunează iniţierea/dezvoltarea afacerilor. Un ritm de creştere economică, bazat pe investiţii şi export, reprezintă modelul de creştere economică durabilă, care este cea mai importantă sursă de combatere a sărăciei. Reducem astfel decalajele economice şi sociale care ne

despart de ţările Uniunii Europene. Prognozăm că procesul de dezvoltare economică va depinde substanţial de creşterea productivităţii şi de adâncirea reformelor structurale (management performant, investiţii mai mari în capitalul uman şi în tehnologie avansată şi o disciplină financiară riguroasă în economia reală, transparenţă, responsabilitate şi eficacitate în cheltuirea banului public). Vom asigura o continuitate şi o predictibilitate a măsurilor adoptate, bazându-ne pe reducerea deficitelor şi pe sustenabilitatea pe termen lung a finanţelor publice. Orice deviere de la aceste obiective ar genera numai câştiguri false de bunăstare pe termen scurt, ceea ce ar afecta negativ nivelul de trai al indivizilor pe termen lung. Politica fiscală poate fi utilizată inteligent pentru a genera efecte asupra

economiei pe termen lung şi nu pe termen scurt, prin stimularea mai degrabă a ofertei şi a potenţialului economiei, decât a cererii. 57 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 58

România trebuie să treacă de la consum şi importuri la producţie (inclusiv prin stimularea industriei si agriculturii), investiţii şi exporturi ca principale motoare de creştere. Prin politici economice consistente, consolidăm stabilitatea macroeconomică şi asigurăm predictibilitate în mediul de afaceri. Mărim investiţiile publice inteligente, în dezvoltarea infrastructurii, educaţie, sănătate, dezvoltare rurală şi protecţia mediului, în IT şi tehnologie avansată. Cheltuielile bugetare trebuie să stimuleze în primul rând oferta, şi nu cererea, pentru a nu se regăsi în dezechilibre inflaţioniste şi în deprecierea monedei naţionale. Deficitul bugetar trebuie menţinut atâta timp cât acesta se reflectă în investiţii calitative din partea statului. Echilibrul bugetar îl menţinem printr-o bună planificare multianuală şi urmarea unei strategii predeterminate. Propunem, ca soluţie de fond, reformarea sistemului fiscal-bugetar.

Considerăm că, la fel ca în tot Occidentul democratic, este corect ca bogaţii să plătească impozite mai mari decât cei săraci (nu doar în sumă absolută, dar şi relativ prin rate de taxare diferenţiate). Susţinem astfel aplicarea impozitului diferenţiat, în mai multe trepte. Iar reforma cheltuielilor bugetare se bazează pe mărirea eficienţei alocării fondurilor publice, reducerea cheltuielilor administrative şi un management performant al întreprinderilor publice. România are astăzi nevoie de un sistem de impozitare menit să aducă beneficii pentru toţi cetăţenii şi nu doar pentru o categorie restrânsă şi privilegiată. Ne propunem să abordăm de o manieră complexă şi responsabilă problematica dezechilibrelor demografice, care se accentuează astăzi în România, sărăcia excesivă, lipsa perspectivei unui loc de muncă, lipsa încrederii în capacitatea guvernelor de a redresa situaţia economică şi socială a ţării au

accelerat, în ultimii şase ani, exodul populaţiei active şi, cu precădere, al tinerilor, spre ţările dezvoltate ale UE. Este deosebit de grav că, în mod special, emigrează tinerii cu o pregătire superioară, de care vom avea mare nevoie în viitor. Acest exod al populaţiei active, suprapus cu un proces natural de îmbătrânire a populaţiei, datorat în mare măsură unei reduceri semnificative a natalităţii, ca urmare a lipsei de condiţii adecvate de viaţă pentru tinerele familii, generează mari dezechilibre sociale şi economice. Tinerii, în special cei cu studii superioare, au urgentă nevoie de programe care să le faciliteze o inserţie rapidă în muncă şi o perspectivă profesională predictibilă, tot aşa cum au nevoie de facilităţi pentru întemeierea unui cămin şi de condiţii moderne şi eficiente de creştere şi educare a copiilor. Fără să punem în aplicare astfel de programe, va fi foarte dificil să stopăm fuga crierelor din

ţară şi drenajul forţei de muncă active spre pieţe ale muncii mai ofertante şi, implicit, să refacem echilibrele demografice.

58 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 59

Conceptul nostru cu privire la promovarea unui stat social presupune o creştere a suportului financiar pentru astfel de programe şi o mai mare responsabilitate a instituţiilor statului faţă de această problematică.

10 principii pentru un nou model de societate

Suntem într-o perioadă în care cetăţenii aşteaptă răspunsuri concrete la problemele pe care le au. Dar acuitatea acestor probleme reclamă nu doar soluţii concrete, ci şi o viziune asupra mersului societăţii româneşti. Necesităţile imediate nu trebuie să ecraneze provocările pe termen mediu şi lung. Este necesar să ţinem seamă de ce se întâmplă în jurul nostru. Uniunea Europeană a adoptat Strategia de la Lisabona, cu trei piloni interconectaţi: creştere economică şi competitivitate, dezvoltare durabilă şi incluziune socială şi ocuparea forţei de muncă. După semnarea, în 2005, a Tratatului de aderare, România n-a ştiut să se sincronizeze cu ideile comunităţii din care facem parte. Plătim cotizaţie la un club pe care nu ştim să-l frecventăm. Proiectul european – al celor trei coordonate – trebuie urmat şi de ţara

noastră. 1. Necesitatea unui nou model În prezent, România mai funcţionează doar pe datorie, ritmul în care se împrumută de la începutul anului este de 600 de euro/secundă. Acest model economic nu mai poate continua; el nu permite o dezvoltare durabilă a ţării. Supraconsumul a ajuns la saturaţie şi la un blocaj. Măsurile de austeritate au produs mai multe pierderi. Prin disponibilizări scade consumul, scade numărul contribuabililor, nu se reduce munca la negru, iar numărul beneficiarilor de asigurări sociale tinde să crească. Încasările în urma majorării TVA sunt de trei ori mai mici decât socotelile iniţiale. Lovitura actualei politici de austeritate a dat-o recent chiar FMI. Un studiu publicat de economiştii Fondului arată că, „pe termen scurt, majorarea taxelor şi

reducerea cheltuielilor vor reduce şi creşterea economică şi vor conduce şi la creşterea ratei şomajului”. Studiul FMI prezintă şi nişte calcule: fiecare procent redus din deficitul bugetar va conduce la o scădere a PIB cu 0,5% şi la o creştere a ratei şomajului cu 0,33%. România are prea multe măsuri fiscale şi nicio viziune. Este nevoie de un nou model.

2. Reînnoire prin dezvoltare durabilă 59 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 60

Nucleul redresării şi revitalizării societăţii româneşti îl reprezintă reînnoirea conceptului de dezvoltare durabilă. Dezvoltarea durabilă, cu cei trei piloni ai săi, ecologic, social şi economic – ca şi cultural –, reprezintă o prioritate a întregii Europe şi principiul director al politicilor comunitare. Este necesar să ne sincronizăm mai mult cu Uniunea Europeană pentru elaborarea unui program dincolo de anul 2012. Dezvoltarea durabilă nu este un obiectiv, ci un proces continuu. Este necesar un „nou contract social”, fondat pe consolidarea reciprocă a solidarităţii, a respectării mediului ecologic şi de afaceri, a normelor sociale fundamentale şi a competitivităţii economice. Oamenii trebuie să vadă că nu sunt abandonaţi.

3. Recâştigarea valorilor muncii şi solidarităţii

Scopul politicii economice nu trebuie să fie doar creşterea economică în sine, ci efectul pozitiv asupra bunăstării celor mulţi. Mecanismul care trebuie reabilitat în societate este munca. Dar nu importanţa muncii este problema acum, ci posibilitatea, şansa de a munci. Din acest punct de vedere, măsurile de ieşire din criză o adâncesc şi mai mult. Reducerea personalului este dramatică social şi contraproductivă economic. Costurile de mâine, pentru reangajări, vor depăşi economiile făcute azi, cu disponibilizările. Creşterea economică ne cere să ieşim din logica îngustă a tăierilor. Experienţele capitalismului de supravieţuire trebuie înlocuite cu orientarea spre muncă. Modelul viabil de creştere economică este cel care se bazează pe crearea de locuri de muncă. Este un model pentru care prima întrebare este „ce să

producem?”, nu „ce taxe să mai introducem?”. Este un model care iese de sub tirania abordărilor bugetariste, finanţiste şi contabiliceşti, pentru a formula răspuns la întrebarea „Încotro industria românească?”.

4. Doi paşi spre o atitudine nouă

Soluţia nu este de a acţiona în detrimentul celor bogaţi, ci să creăm bunăstare pentru cei care, acum, sunt săraci. O abordare modernă de stânga urmăreşte două obiective fundamentale: (1) să aducă bunăstare pentru 60 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 61

categoriile care au plătit costurile sociale cele mai mari ale tranziţiei (ţăranii, şomerii, familiile cu mulţi copii, pensionarii, muncitorii); (2) să ofere şanse coerente şi proporţionale cu dezvoltarea economico-socială, unei noi structuri sociale. Pentru aceasta trebuie să facem doi paşi: a) recunoaşterea că nu mai trebuie nimic împărţit din fosta avuţie socialistă, că reîmpărţirile nu mai au rost şi că nu mai putem împărţi decât ceea ce producem de acum încolo. b) solidaritate naţională şi comunitară. Nu pot exista comunităţi bogate cu indivizi săraci. Concepţia potrivit căreia România va deveni o ţară cu atât mai prosperă cu cât bogaţii României vor fi şi mai bogaţi este profund greşită. România va deveni o societate cu atât

mai prosperă cu cât săracii României nu vor mai fi săraci.Impozitarea veniturilor – indiferent de metodă – aduce la buget max.3% din PIB, prin urmare nu funcţia economică a metodei de impozitare este importantă, ci funcţia ei socială. Acesta este sensul în care acţionează sistemul de impozite diferenţiată.

5. Cum eliminăm sărăcia, cum umanizăm bogăţia?

Recentele măsuri de austeritate au accentuat şi mai mult sărăcia. O societate nu poate fi prosperă dacă unii - cei puţini - trăiesc în stabilitate şi securitate, iar ceilalţi - cei mulţi - trăiesc în insecuritate şi în instabilitate perpetuă. Polarizarea socială generează instabilitate socială, iar orice formă de instabilitate este indivizibilă - îi afectează deopotrivă pe toţi, bogaţi sau săraci. Stimularea celor bogaţi, prin diverse mecanisme, pentru a folosi o parte din propriile averi pentru derularea unor programe sociale, culturale, educaţionale este total opusă combaterii sărăciei prin ceea ce se cheamă „haiducia fiscală”.Pentru a-i reintegra pe cei aflaţi la poli, un destinatar al politicilor guvernamentale trebuie să fie clasa de mijloc, care face legătura între extremităţi. Este nevoie de o societate a includerii şi integrării tuturor, de o societate

integrată şi integrală, în care toate cele trei segmente (cei defavorizaţi, clasa de mijloc şi cei bogaţi) trebuie aduse împreună şi puse într-o relaţie, în care fiecare să-l sprijine pe celălalt. Modelul european de societate acordă atenţie „ascensorului social”, adică mecanismelor legislative ce permit schimbarea statutului cât mai multor oameni de la asistaţi social la salariaţi, de la salariaţi la mici întreprinzători, de la mici

61 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 62

întreprinzători la antreprenori şi investitori.Principalul instrument pe care statul îl are la îndemână în acest sens este politica fiscală.

6. O nouă relaţie între muncă şi capital

Criza reclamă o inovare a relaţiilor de muncă. Este nevoie de termeni noi, mai eficienţi şi reciproc avantajoşi, în parteneriatul dintre angajaţi şi angajatori, dintre sindicate şi organizaţii patronale. Firmele private, patronatele, angajatorii, care sunt motorul economiei şi fără de care ieşirea din criză nu este posibilă, au mari aşteptări în această perioadă de criză, de la tot spectrul politic. O creştere durabilă se poate realiza într-un model de reglementare care acordă egală atenţie nu numai celor care primesc salarii, ci şi celor care plătesc salarii – adică celor care investesc, care îşi asumă riscuri, care creează şi menţin locuri de muncă. Susţinem că, în societatea de tip european pe care vrem să o construim, este necesar ca fiecare individ să aibă posibilitatea să se realizeze conform aspiraţiilor şi competenţelor proprii, să se poată îmbogăţi oricât de mult, cu două

condiţii: (1) să respecte legile ţării şi (2) bogăţia pe care o deţine să producă, la rândul ei, bogăţie şi nu sărăcie pentru societate, în ansamblul ei. Bătălia pe comenzi publice şi pe resurse de la buget trebuie înlocuită cu o rivalitate corectă şi nepărtinitoare. Piaţa trebuie să fie deschisă pentru toţi, nu numai pentru clientela politică. Trebuie corectate regulile şi procedurile de acces la resurse, care au făcut celebru capitalismul de cumetrie. Se impune o deplasare a poverilor fiscale de pe muncă pe capital, adică pe proprietate.

7. Ce relaţie stabilim între stat şi piaţă?

În acest raport este necesar să se evite extremele - etatismul exacerbat, pe de o parte, şi non-intervenţionismul, pe de alta. 89% din populaţia ţării consideră că rolul statului este să asigure mai multă egalitate între oameni. Prin Strategia „Europa 2020”, UE îşi propune 5 obiective ce trebuie transpuse în obiective naţionale: ocuparea forţei de muncă; cercetarea şi inovarea; schimbările climatice şi energia; educaţia; combaterea sărăciei. Între acestea, rata abandonului şcolar timpuriu trebuie redusă sub 10%, cel puţin 40% din generaţia tânără ar trebui să aibă studii superioare, iar numărul persoanelor ameninţate de sărăcie trebuie redus cu 25%. Toate acestea sunt obiective în jurul statului social, nu în jurul statului minimal! 62 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 63

8. Refacerea sistemului energetic naţional

Securitatea aprovizionării cu energie nu implică numai accesul fizic la energie, ci şi posibilitatea de a o achiziţiona la preţuri acceptabile din punct de vedere social. Preţul energiei electrice consumate de români este cu aproape 50% mai mare decât cel plătit de consumatorii casnici din Letonia sau Grecia şi cu 40% peste tarifele din Bulgaria sau Lituania. Dacă ne raportăm la puterea de cumpărare, energia electrică este extrem de „costisitoare” pentru pensionarii din România. Dintr-o pensie medie, în toate ţările europene se poate cumpăra mult mai multă energie electrică decât în România, de la 1,64 ori în Ungaria, la peste 13 ori în Grecia. Toate ţările care au adoptat măsuri de austeritate au îngheţat preţurile la utilităţi.

Domeniul energiei continuă să reprezinte „mina de aur” a clientelei politice, într-un sistem care comportă destule vulnerabilităţi. În raporturile dintre Guvern-reglementator-Operator-Producător-Distribuitor domneşte un adevărat haos. La un deceniu de la spargerea fostului sistem energetic naţional se impune o analiză – un audit – al învăţămintelor pe care actualul mod de „organizare” ni le poate oferi, astfel încât să corectăm deficienţele şi anomaliile instalate în sistem în răstimpul ultimului deceniu. Obiectivele importante care ne revin din perspectiva agendei 2020 impun o reanalizare a cadrului instituţional din domeniul energetic.

9. Criterii europene în politicile sociale

Guvernul actual se angajează la reducerea procentului din PIB alocat asistenţei sociale de la 12,6% din PIB în 2009 la 11,9% din PIB în 2010, plasând ţara noastră sub nivelul mediei din ţările din Europa Centrală şi de Est, inclusiv al Bulgariei. Media din Uniunea Europeană a cheltuielilor cu această destinaţie este de 27% din PIB, deci peste dublul ponderii din ţara noastră. Prin urmare, sunt mincinoase afirmaţiile potrivit cărora România ar avea una dintre cele mai mari ponderi cu cheltuielile sociale din PIB în UE27.

63 PROIECT România Corectă – România Socială

Pagina 64

Faţă de media europeană, preţul produselor alimentare în Romania este 66%, în timp ce salariul mediu este de doar 15-20% din cel european. Tăierea bugetelor de funcţionare a instituţiilor statului şi a investiţiilor în serviciile publice aduce în prim plan riscul enorm al privatizării accesului la drepturile fundamentale ale omului, cum sunt educaţia şi sănătatea. Mecanismele pieţei încep să înghită domenii de care depinde viitorul tuturor. Deriva economiei de piaţă spre o societate de piaţă trebuie stopată. Sănătatea, cultura, educaţia nu pot fi transformate într-o marfă, ele trebuie să rămână domenii esenţiale de manifestare a funcţiilor reglatoare ale statului O societate în care există protecţie socială este aceea care protejează tot ce ţine de binele colectiv – energie, apă, mediu înconjurător; o societate care dezvoltă serviciile publice şi favorizează răspunsurile solidare.

10. Respect egal din partea autorităţii publice

Trăim într-o societate a pseudo-performanţei, care şi-a făcut o doctrină din punerea sub presiune a indivizilor. În România există 101 instituţii de control la nivel central, plus câteva mii în teritoriu. Structurile coordonate de către acestea adăpostesc peste 100.000 de angajaţi. Majoritatea instituţiilor sunt subordonate politic. Astfel de atitudini irită mediul de afaceri în timp de criză şi nu pot fi o soluţie sustenabilă pentru stoparea evaziunii financiare. Sute de agenţii, autorităţi, directii sau servicii au scopul de a controla... sărăcia. Aşa se face că, de când se naşte şi până moare, de acasă până la serviciu, de la studii până la propria firmă, românul nu scapă de instituţiile de control. Considerăm că societatea românească trebuie să reconstruiască demnitatea membrilor ei, iar statul român trebuie să redea demnitatea cetăţenilor săi. Reforma administraţiei publice trebuie să pună în centrul său în viitor

reforma relaţiilor dintre funcţionarii publici şi cetăţeni, în favoarea cetăţenilor. Societatea noastră s-a depărtat de principiul respectului faţă de public şi al obiectivului de a răspunde nevoilor acestuia. Avem aici multe lucruri de făcut, direcţia principală fiind aceea de a nu permite nimănui să abuzeze de puterea pe care o are, în virtutea unui contract politic sau social. Redarea încrederii Avem nevoie să construim un stat mai just, un stat optimal, care face să contribuie toată lumea, în mod echitabil, la efortul de solidaritate şi care aduce răspunsuri cât mai individualizate la problemele fiecăruia.

64 PROIECT România Corectă – România Socială