Ediția 2014

Pagina 33

Educația va fi o prioritate a mandatului meu de președinte.

2. Investiția în sănătate – o investiție în viitor

Deși considerat invariabil drept prioritate, domeniul sănătății nu s-a bucurat de o gestionare unitară în timp. Absența unui cadru strategic stabil a făcut ca sectorul serviciilor de sănătate să fie afectat de schimbările politice frecvente. A lipsit în toți acești ani o abordare coerentă și un acord asupra modului în care vrem să arate sistemul sanitar din România pe termen lung, dincolo de granițele politicului. România are nevoie de punerea în aplicare cât mai rapidă a unei strategii naționale de sănătate care să privească investiția în sănătate ca pe o investiție în viitor, în vigoarea, energia și, implicit, prosperitatea națiunii. Ca președinte, voi insista ca sănătatea să fie tratată ca un factor cheie de dezvoltare, ca o resursă pe termen lung și nu ca o povară. O națiune cu oameni care au probleme de sănătate din ce în ce mai diverse, cu un sistem sanitar nemulțumitor, incapabil să răspundă nevoilor de sănătate și ineficient din punctul de vedere al cheltuirii banilor publici nu poate fi o națiune

sănătoasă, cu speranță și nici cu adevărat prosperă. Îmbunătățirea stării de sănătate a populației, care se va reflecta în creșterea speranței de viață, prevenirea și reducerea îmbolnăvirilor, va avea un impact economic și social semnificativ. Investiția în sănătate înseamnă investiția în educație pentru sănătate, în resursele umane și în infrastructura sanitară. În ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, pacientul va fi cu adevărat în centrul sistemului, va știi clar care îi sunt drepturile, ce servicii primește pentru ceea ce plătește, iar personalul medical va fi tratat cu respect și salarizat pe măsură. În ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, banii publici, și așa insuficienți, nu vor mai fi risipiți pe servicii ineficiente, ci vor fi direcționați corect, în așa fel încât problemele de sănătate să fie rezolvate cât mai aproape de pacient și în modul cel mai eficient din punctul de vedere al costurilor. În ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, spitalele vor avea un management performant, nu politizat. În ROMÂNIA

LUCRULUI BINE FĂCUT, vor funcționa două principii fundamentale: medicina bazată pe dovezi și sănătate în toate politicile. Regulile jocului trebuie schimbate profund și în sistemul sanitar. Ca mediator între factorii de decizie din sfera sănătății publice și societate, Președintele României este dator să cunoască marile probleme de sănătate publică și felul în care decidenții politici răspund la acestea. Ca un principiu fundamental, consider că prevenția trebuie să fie preocuparea zero în abordarea asupra sănătății publice. Pornesc de la convingerea că înțelegerea și conștientizarea importanței prevenției încă din copilărie, educația pentru sănătate și adoptarea unor comportamente și a unui stil de viață sănătos vor avea, pe termen lung, un impact major asupra îmbunătățirii stării de sănătate și creșterii speranței de viață în România. În societatea modernă, cele mai răspândite boli (boli

33

Pagina 34

cardiovasculare și cerebrovasculare, diabetul, unele forme de cancer) sunt evitabile prin prevenție. De aceea, voi încuraja crearea unui amplu proiect național de educație în scopul prevenției, care să aducă la un loc reprezentanții autorităților cu responsabilități conexe din domeniile sănătății, muncii și protecției sociale, alimentației, educației, ai organizațiilor nonguvernamentale specifice, ai asociațiilor profesionale ale personalului medical și care să beneficieze de un capitol de finanțare separat, cu proiecție multianuală. O schimbare de abordare este necesară și în relația pacientului cu sistemul sanitar, precum și în interiorul sistemului sanitar. De-a lungul anilor, sistemul de sănătate s-a dezvoltat în mod dezechilibrat. Accesarea lui la nivel spitalicesc - trecând peste medicina de familie și de ambulator de specialitate - a devenit o practică frecventă. Creșterea de la an la an a fondurilor alocate spitalelor nu s-a reflectat direct proporțional în creșterea calității serviciilor medicale sau îmbunătățirea stării de sănătate. Dimpotrivă, din rațiuni economice și

administrative, s-a preferat de multe ori tratarea în spitalizare continuă a cazurilor ce puteau fi rezolvate în ambulatoriul de specialitate sau prin spitalizare de zi, ceea ce a condus inclusiv la o cheltuire ineficientă a banilor publici. În absența regândirii raportului între componentele sistemului, a restabilirii traseului firesc al pacienților (medicină primară - medicină ambulatorie de specialitate – spital) și a unor măsuri de reorganizare fundamentală, simpla creștere a finanțării nu va putea rezolva problema de fond. În acest moment, sistemul sanitar din România riscă să trateze un număr mai mic de pacienți cu bani din ce în ce mai mulți. De aceea, consider că principalele direcții de reformă a sistemului sanitar ar trebui să vizeze:

• - echilibrarea componentelor sistemului sanitar, în sensul creşterii volumului şi calităţii

serviciilor medicale acordate în sectorul medicinei de familie şi de ambulator;

• - acordarea de servicii medicale atât prin pachetul de bază, cât și printr-un pachet

suplimentar din asigurări private. Una din dezbaterile necesare va trebui să se refere la asigurările private de sănătate și caracterul lor;

• - profesionalizarea managementului spitalelor şi asigurarea unui cadru normativ flexibil

atât pentru personalul medical, cât şi pentru funcţionarea spitalelor. Vor trebui găsite răspunsuri consensuale la întrebările privitoare la statutul personalului medical, dar și al unităților sanitare;

• - redarea demnității profesiei medicale, susținerea medicilor și personalului medical de a

își desfășura activitatea în condiții decente, susținerea tinerilor medici de a râmăne în țară prin creșterea salarizării și valorizarea lor profesională și socială;

• - descentralizarea unor activităţi către comunităţile locale sau către structuri ale

Ministerului Sănătății în scopul creşterii responsabilităţilor şi monitorizării realizării obiectivelor, dar şi implicării autorităţilor locale în medicina comunitară şi şcolară;

34

Pagina 35

• - controlul utilizării fondurilor publice în tot sistemul sanitar prin informatizarea acestuia,

prin revizuirea cadrului normativ privind controlul şi auditul, listele de medicamente compensate, preţurile la medicamente etc.;

• - perfecţionarea activităţii colegiilor profesionale, a relaţiilor cu asociaţiile de pacienţi,

sindicate, a creşterii procesului de transparenţă a deciziilor privitoare la sistemul sanitar. În fine, este nevoie și de o schimbare de abordare la nivel politic în raport cu domeniul sănătății. Prioritatea acordată sănătății trebuie să se reflecte într-o creștere a finanțării de la bugetul de stat. Dar aceasta trebuie însoțită de instituirea unor mecanisme legislative, de management, de control și sancțiune, care să constituie garanția că banii publici sunt cheltuiți în mod corect și eficient. Ca președinte, voi așeza la masă toți actorii politici și voi propune acceptarea de către toate forțele politice a unei proiecții bugetare pe termen lung, în care prioritatea pentru sănătate să fie concretizată prin alocarea a 6% din PIB, indiferent de componența politică a cabinetului sau de configurația Parlamentului. În paralel, voi susține crearea unui Plan de investiții și achiziții în sănătate, care să aibă ca scop modernizarea infrastructurii sanitare, dotarea cu aparatură și tehnologii medicale noi, dezvoltarea sistemului național de urgență

integrat, extinderea serviciilor de telemedicină și extinderea utilizării de soluții IT în sănătate.

3. Economia liberală: competitivitate şi prosperitate

România se află, în prezent, în faţa unei opţiuni fundamentale pentru şansele sale de dezvoltare. Într-un context dominat incertitudini şi dezechilibre, nu doar economice, ci și sociale și politice, este limpede că modernizarea României necesită nu doar paşi imediaţi, de politică economică şi reformă instituţională, ci și construirea unui nou model de dezvoltare economică, axat pe pilonii durabili ai competitivității economice, din perspectiva propriilor atuuri şi oportunităţi. După 25 de ani de tranziție sinuoasă, de aderare europeană și post-aderare, România este, în prezent, împovărată de multiple deficite de competitivitate, a căror împletire reduce șansele unei convergențe economice rapide cu țările dezvoltate ale UE. Economia românească pare construită, în continuare, prin şi în jurul bugetului statului. Este o stare de fapt profundă, structurală, care explică de ce cetățenii așteaptă ca atât de multe lucruri să vină de la stat sau, oricum, prin intermediul statului.

În ciuda aderării europene, România nu pare să fi făcut încă saltul la o economie de piaţă reală, modernă, similară țărilor dezvoltate, care să ne aducă prosperitatea și viaţa demnă mult aşteptate. Cultura economiei de piață încă este departe de a atinge “masa critică” atât de necesară unei economii performante, iar una din cauze este legată direct de faptul că statul

35

Pagina 36

ține să fie în centrul vieții românilor, și nu oricum, ci prin centralizare, clientele politice, dar și prin politici și instituții care exersează, în continuare, reflexe socialiste. Trebuie să răsplătim munca şi să stopăm risipa banilor publici către diverse interese de scurtă durată ori populiste. Prezența României în UE nu este suficientă pentru ca românii să trăiască bine, în pofida diverselor slogane. Să trăim bine în economia de piață înseamnă, înainte de toate, să muncim bine. Avem nevoie să înţelegem această idee simplă, căci, altfel, rămân doar vorbe din şansele noastre de dezvoltare. Pentru ca România să renască, trebuie să renască filosofia lucrului bine făcut, adică munca productivă. Esențială este redefinirea ierarhiei valorilor, adică a ansamblului de norme, reguli, idealuri, interese și atitudini sociale.

• ▪ Liberalismul economic - libertate, prosperitate

Prosperitatea nu poate fi, în esenţă, decât marca liberalismului şi a economiei de piaţă. După un sfert de veac de tranziţie, a cărei menire era să lase în urmă comunismul și socialismul, cu toate defectele sale economice și morale, ale căror efecte, din nefericire, le simțim și azi, şansa modernității pentru România este legată intrinsec de politicile de dreapta, de liberalismul economic. A fi liberali nu înseamnă apartenența la un partid, ci atașamentul la anumite valori. A fi liberali înseamnă să respectăm și să încurajăm, deopotrivă, orice inițiativă legitimă, orice act creator de valoare, căci bunăstarea oamenilor este și trebuie să fie întruchiparea acțiunilor lor, iar satisfacția lucrului bine făcut trebuie să existe în orice domeniu, fie că vorbim de muncă salariată, antreprenoriat sau voluntariat. ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT se construiește în România oamenilor liberi, care, la rândul său, este România statului de drept. Libertatea individuală este cea consfințită de domnia legii, iar oamenii au libertate atunci când se pot bucura pe deplin de

proprietatea asupra roadelor muncii lor legitime. Cu cât legea este mai fragilă și arbitrariul statului mai mare, cu atât proprietatea este mai fragilă și forța sa economică este mai redusă. În viziunea liberalismului, modernizarea României se bazează pe cinci dimensiuni fundamentale: 1) garantarea proprietății, deoarece dreptul la proprietate este instituția vitală a libertății și a economiei de piață, atunci când proprietatea este obţinută legitim şi prin respectarea legii; 2) libertatea economică, susținerea inițiativei private şi asigurarea competiţiei corecte, care sunt cele mai eficiente mijloace de creare durabilă a prosperității, prin antreprenoriat și muncă productivă, nu prin mecanisme sociale specifice statului asistențial care asigură, în fapt, minimul necesar traiului;

36

Pagina 37

3) industria competitivă şi agricultura modernă, care să creeze valoare adăugată, pentru ca românii să aibă locuri de muncă, stabile şi bine remunerate; 4) protejarea avuției naționale, prin valorificarea inteligentă a potențialului de resurse naturale, în condiții lipsite de riscuri pentru mediul natural; 5) politici și sisteme publice sustenabile, astfel încât între stat și cetățean să existe exigențele unui parteneriat, cu drepturi și obligații reciproce, care să însemne acces liber şi egal la educaţie, sănătate, muncă etc., pentru a oferi românilor o viaţă demnă. În centrul tuturor preocupărilor noastre este individul, cetățeanul, cu drepturile și libertățile sale. În viziunea dreptei românești, fiecare persoană contează în egală măsură, căci dreapta nu-și propune să egalizeze și să uniformizeze indivizii așa cum fac doctrinele de stânga. Cetățeanul este reperul ultim al oricărei schimbări sociale, căci societatea nu este o masă amorfă, ci înseamnă indivizi și cooperare socială între aceștia, iar progresul societății

vine odată cu progresul fiecărei persoane. Liberalismul și politicile economice de dreapta vor conduce la dezvoltarea clasei de mijloc în România, aceasta fiind coloana vertebrală a unei națiuni și cel mai elocvent criteriu de prosperitate a unei societăți. Potrivit unor studii, numai circa 10% dintre cetățenii români pot fi asimilați clasei de mijloc, în timp ce această importantă categorie socială reprezintă – așa cum este firesc – majoritatea în națiunile dezvoltate. O clasă de mijloc puternică și extinsă este și soluția pentru reducerea dezechilibrelor sociale, căci cea mai durabilă protecție socială o face tocmai creșterea economică sănătoasă. Atât în economie, cât și în societate, statul aflat în slujba cetățenilor este cel care guvernează prin strategii economice și politici publice pentru bunăstarea tuturor, nu doar pentru birocrația statală sau pentru diverse grupuri de interese ce gravitează în jurul unor politicieni, care au “căpușat” clientelar statul și intervin în procesele de decizie publică.

În ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, politicile publice vor fi protejate față de orice ingerințe sau partizanate, astfel încât în ansamblul deciziilor de importanță strategică sau tactică să guverneze exclusiv logica interesului național și a interesului cetățeanului. ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT presupune implementarea conceptului de bună guvernare. A guverna bine înseamnă a guverna în interesul națiunii, iar conceptul de bună guvernare este legat de principiile liberale: a nu face discriminare, prin politici care dau avantaje unora și dezavantaje altora, a nu stabili taxe și impozite pentru anumite grupuri de persoane, iar subvenții pentru altele. Deși militează pentru egalitate, politica de stânga este una a privilegiilor și discriminării: într-un fel îi tratează pe salariați și altfel pe patroni, într-un fel pe investitorii autohtoni și altfel pe cei străini, într-un fel pe cei mai nevoiași și altfel pe cei mai puțin nevoiași. Prin politici selective și redistribuirea avuției, stânga politică susține, de fapt,

egalitarismul și nu egalitatea (de șanse).

37

Pagina 38

Aşa cum, în economia de piață, întreprinzătorii sunt în slujba consumatorilor serviciilor lor, tot aşa, într-o democraţie respectabilă, politicienii şi organismele statului trebuie să lucreze în slujba cetăţenilor. ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT presupune ca statul să fie la dispoziția oamenilor, și nu oamenii să fie la dispoziția statului.

Modelul liberal de dezvoltare: convergență economică și modernizare instituțională

După 1990, paradigma dezvoltării economice a fost relativizată - dacă nu chiar subordonată - de paradigma democrației politice. În pofida progreselor rapide impuse de noile exigențe democratice, tranziția economică a consemnat totuși ezitări, eșecuri, amânări, deturnări de la scopul inițial, nefiind rezolvate problemele structurale și instituționale ale economiei românești. România a exersat succesiv, aproape ciclic, diferite politici de creștere economică, însă niciodată o strategie pentru dezvoltare economică, un model de dezvoltare axat pe principiile liberalismului și pe pilonii competitivității economice. Construirea unui proiect de țară pentru România europeană din viitorul apropiat înseamnă să putem privi în viitorul mai îndepărtat, astfel încât țintele economice și instituționale să fie mijloacele și nu scopurile modernizării României. Astăzi, România se află în fața unei noi etape, a treia etapă, de consacrare a unor

schimbări esențiale în istoria post-decembristă. Momentul devenirii noastre istorice este foarte important, pentru că:

• - în primul rând, tranziția a consemnat transformări instituționale majore “în litera”

economiei de piață, dar și rezistență la schimbare “în spiritul” acesteia;

• - în al doilea rând, aderarea europeană a generat următorul val de schimbare

instituțională cu traiect predefinit. Însă, prin ea însăși, aderarea europeană asigură doar cadrul, nu și ingredientele prosperității economice;

• - în al treilea rând, etapa actuală, de post-aderare, este cea care deschide cu adevărat

dezideratul convergenței economice, ceea ce reclamă o opțiune fundamentală asupra oportunităților de dezvoltare ale României. România prosperă nu poate fi decât rezultatul unui model liberal de dezvoltare, ancorat puternic în instituțiile economiei de piață, bazat pe surse sustenabile de dezvoltare care aduc valoare adăugată, valorifică oportunităţi şi generează avantaje competitive pentru România. În acest sens, modelul liberal de dezvoltare este modelul competitivității economice, care rezultă din îmbinarea a două paradigme cumulative: 1) paradigma economică pro-activă, ca paradigmă a relansării şi creşterii economice sănătoase, pe fondul reformelor de creștere a competitivității;

38

Pagina 39

2) paradigma modernizării instituţionale, ca paradigmă a exigenţelor instituţionale comunitare, în conformitate cu valorile politice şi culturale europene. În esenţă, ambele paradigme marchează convergent regândirea rolului statului, prin restrângerea prezenţei sale în economie şi întărirea prezenței sale instituționale, prin rolul său definitoriu de garant al drepturilor constituţionale, al echităţii şi al bunei funcţionări a economiei de piaţă. Numai astfel, în ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT vom obține dezvoltarea unui sector privat puternic, autonom faţă de puterile politice, capabil să genereze prosperitate şi să dinamizeze inclusiv reformele din sfera sectorului public. Acest cadru economic-instituțional indică direcțiile strategice ale modelului liberal de dezvoltare: model economic centrat pe investiţii şi competitivitate, fonduri europene şi dezvoltarea infrastructurii, dezvoltare regională şi administraţie publică centrată pe cetăţean și modernizarea sistemelor publice: educaţie, sănătate, pensii. România nu-și mai poate

permite să mai întrețină ineficiența, nici în termeni financiari, nici instituționali. Prioritatea absolută a ROMÂNIEI LUCRULUI BINE FĂCUT trebuie să fie stimularea actorilor economici performanţi, care aşteaptă de la stat un semnal pozitiv, unul în favoarea performanței economice, a iniţiativei private, a unei dezvoltări durabile. Obiectivul fundamental al convergenței economice nu poate fi deplin fructificat în absența celui de-al doilea deziderat: maturizarea și modernizarea instituțională. Acesta înseamnă că, în etapa post-aderare, România trebuie să găsească forța de a părăsi ciclul „politicilor asistate”, cu puseuri reformiste ancorate fie financiar-internațional, fie instituțional-european. Cred că a venit cu adevărat vremea maturității, a schimbărilor de paradigmă și a reformelor duse la capăt. Poate că, în acest sens, cea mai importantă probă este aderarea României la zona euro, care trebuie să însemne, pentru anii următori, o adevărată ancoră pentru

disciplinarea politicilor economice, pentru predictibilitate și accelerarea creșterii economice. Odată așezată pe culoarul monedei unice, economia României va fi „forțată” să își însușească rapid și mult mai profund lecția esențială a competitivității, pentru consolidarea convergenței. În privința convergenței economice reale, România se găsește în prezent la cca. 54% față de media PIB real/locuitor (exprimat prin puterea de cumpărare), cu prognoze favorabile de a atinge cca. 65% din media europeană la orizontul adoptării euro. Însă prognozele economice tocmai ce au fost bulversate, la mijlocul acestui an, după două trimestre consecutive de scădere economică. Abia în 2014, și numai prin stoparea proaspetei „recesiuni tehnice”, avem șansa de a reveni la nivelul PIB real din 2008. Față de acum 6 ani, practic România a bătut pasul pe loc în privința performanțelor economice reale. O creștere economică bazată pe competitivitate va fi o creștere sănătoasă,

sustenabilă, care se va vedea nu doar în statistici, ci mai ales în bunăstarea vieții de zi cu zi a oamenilor. ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT va aduce românilor prosperitate reală și durabilă, nu o creștere fantomatică, bazată pe explozia consumului pe termen scurt sau pe

39

Pagina 40

aportul exclusiv al expansiunii bugetare, prin cercul vicios al deficitului bugetar și datoriei publice. Primul semn de responsabilitate pentru dezvoltarea ROMÂNIEI LUCRULUI BINE FĂCUT este să renunțăm la capcana politicilor prociclice. Pe de o parte, să nu mai facem deficite bugetare în anii de boom economic, așa cum a fost cazul deficitelor record din anii de dinaintea crizei. Pe de altă parte, să nu introducem impozite în anii de criză sau atunci când economia își caută culoarul relansării și al consolidării, așa cum este cazul impozitelor și accizelor recent introduse. În această etapă post-aderare, voi susține strategiile prin care România va avansa consistent pe calea convergenței economice reale, odată ce criteriul major al tuturor politicilor publice va deveni competitivitatea. În clasamentul competitivității globale, România încă deține poziții dintre cele

mai dezavantajoase pentru: impozitarea muncii și efectele impozitării asupra investițiilor, rata de cuprindere în educația primară, risipa banilor publici, discreționarism guvernamental, corupția și încrederea publică în politicieni, dar și capacitatea de a ne păstra în țară talentele profesionale. Doar România și Bulgaria fac parte din stadiul 2 de dezvoltare, cea bazată pe eficiență, în timp ce majoritatea țărilor din Europa Centrală și de Est sunt în stadiul de tranziție către dezvoltarea bazată pe inovare. Devine astfel limpede că modelul de dezvoltare al ROMÂNIEI LUCRULUI BINE FĂCUT trebuie să însemne mai multă economie de piață, politici publice stimulative, care să genereze acumulare de capital și investiții, locuri de muncă productive și antreprenoriat inovativ, capital uman performant și tehnologie avansată, instituții de calitate pentru mediul de afaceri, dar și cât mai puține bariere administrative și birocratice în calea liberei inițiative, a activității economice în general.

Economia liberală, economia afacerilor: pilonii modelului de dezvoltare

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT va fi competitivă odată ce vom îmbunătăți calitatea instituțională a mediului de afaceri. În ecuația competitivității, contează în mod esențial anumiți factori instituționali și administrativi care afectează funcționarea mediului de afaceri: birocrația, corupția, ușurința de a iniția sau de a închide o afacere, reglementările fiscale și economice. Economia liberală este economia afacerilor, iar soluțiile trebuie căutate în susținerea mediului de afaceri, a capitalului românesc, a întreprinderilor mici și mijlocii. Aici este sursa adevărată a locurilor de muncă pe care românii le așteaptă, locuri de muncă stabile și bine plătite, care să extindă rapid clasa de mijloc. Calitatea instituțională a mediului de afaceri comportă încă decalaje majore în comparație cu țările UE, în special în privința a trei factori instituționali: protejarea proprietății, corupția și plata impozitelor. După cicluri întregi de declarații și probe reformiste,

40