Ediția 2009

Pagina 25

Probând o alocare eficace a resurselor şi o cheltuire eficientă a bugetului alocat, organismul militar şi decidenţii din domeniul politicilor de înzestrare au argumente solide pentru acces la resursele necesare. Pentru o mai bună bugetare şi finanţare a Apărării, pentru funcţionarea eficace a programelor sale sunt necesare:  mai mare disciplină în respectarea nivelului general al alocărilor bugetare şi cheltuielilor pentru Armată, cu scopul de a nu pierde rezultatele reformei la nivelul personalului şi a nu reveni la formulele de a ne descurca în condiţiile absenţei elementelor fundamentale la nivelul forţelor interne: carburant, gloanţe, etc;  Încercarea de formulare a unor răspunsuri integrate pentru obiectivele stabilite, implicând totodată instituţiile militare, ale diplomaţiei şi de securitate;  management eficace şi cheltuirea eficientă a bugetului. Sustenabilitatea

sectorului de apărare în raport cu economia care îl susţine;  creşterea procentajului de forţe desfăşurabile rapid în interiorul armatei. Misiunile externe trebuie privite ca antrenament în condiţii de luptă pentru toate categoriile de forţe care să poată reacţiona în cazul unei misiuni de apărare a teritoriului;  capacitatea armatei de a lucra şi interacţiona operativ cu trupele interne – jandarmerie, trupe speciale – cu capabilităţile pentru urgenţe civile şi pompieri, cu administraţia civilă locală şi cu instituţiile de apărare a legii – poliţie, justiţie – precum şi dobândirea capacităţii de desfăşurare integrată pentru stabilirea atorităţii în zone desemnate;  achiziţii cu o valoare de transfer tehnologic mai pronunţată şi achiziţionarea de armamente la nivelul unei jumătăţi de generaţie tehnologică mai evoluată;  un nivel mai înalt de sofisticare la nivelul tacticilor şi al armamentelor proporţional

cu poziţia geografică şi cu nevoile economiei emergente post-tranziţie. La capitolul de dezvoltare a capabilităţilor de nişă, pe lîngă intelligence militar, propunem dezvoltarea la nivel integrat, a capabilităţilor de gestionare a crizelor la nivelul instituţiilor şi decidenţilor politici, componentă a bunei guvernări. România îşi poate dezvolta capabilităţi unice legate de capacitatea de trimitere şi administrare a unui PRT-Provincial Reconstruction Team în Afghanistan şi antrenarea resurselor şi interoperabilităţii între diferitele agenţii pentru capacitatea de reconstrucţie într-o arie determinată cu:  interoperabilitate completă civil-militară şi cu administraţia locală existentă şi cea implementată, de sprijin;  cooperarea eficace interagenţii, antrenarea şi pregătirea pentru a putea desfăşura în orice moment o asemenea capabilitate într-o zonă ne-administrabilă de tip stat

eşuat sau pentru stabilirea într-o zonă determinată, în timp real, a unei autorităţi ad interim.

25

Pagina 26

d. Ordine şi siguranţă publică

Criminalitatea, îndeosebi cea organizată şi cu caracter transnaţional, s-a amplificat în condiţiile globalizării, România reprezentând în prezent atât zona de tranzit şi destinaţie a unor activităţi criminale, cât şi o ţară sursă pentru migraţia ilegală şi traficul cu fiinţe umane, traficul de droguri, trafic de produse contrafacute, traficul ilegal de armament, muniţii şi explozivi, activităţi de spălare a banilor şi alte forme ale criminalităţii economico-finaciare. Sarcina asigurării securităţii interne implică responsabilităţi din partea unui număr mare de instituţii aparţinând Ministerului Administraţiei şi Internelor sau a altor instituţii publice, precum cele de control vamal, financiar, de prevenire şi combatere a spălării banilor , de control al importurilor şi exporturilor strategice, etc. Ministerul Administraţiei şi Internelor a experimentat succesiv mai multe modele instituţionale care să răspundă nevoilor de ordine şi siguranţă publică ale comunităţii, prin elaborarea şi punerea în practică, inclusiv a unor programe şi strategii adaptate la situaţia

operativă existentă într-o anumită fază de dezvoltare socială. Necesitatea armonizării şi compatibilizării sistemului românesc de ordine publică cu cele din statele Uniunii Europene a generat modificări permanente pentru realizarea unui cadru care să răspundă transformărilor şi obiectivelor preconizate în planul structural şi funcţional, prin asigurarea resurselor umane şi financiare necesare materializării acestora. În acest scop, procesul de elaborare şi adaptare a legilor de funcţionare a Ministerului Administraţiei şi Internelor, respectiv a subsistemelor sale, a vizat delimitarea competenţelor şi atribuţiilor acestora, precum şi alinierea la standardele Uniunii Europene. Ca Preşedinte al României voi veghea pentru realizarea următoarelor obiective:  îndeplinirea măsurilor necesare pentru aderarea României la Spaţiul Schengen în termenul asumat (martie 2011), prin asigurarea securizării frontierelor spre statele non europene şi Marea Neagra, ceea ce va însemna o

mai mare libertate de mişcare a cetăţenilor români în contextul desfiinţării controalelor la frontierele interne ale statelor membre UE;  întărirea acţiunilor de prevenire şi control pentru limitarea şi stoparea infracţionalităţii în vederea apărării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, precum şi a proprietăţii publice si private;  concentrarea eforturilor asupra siguranţei cetăţeanului şi corecta informare a acestuia;  armonizarea şi reconstrucţia sistemului instituţional de ordine şi siguranţă publică;  descentralizarea deciziei, a responsabilităţilor şi a alocării resurselor;  transferul decizional la nivelul structurii direct implicate în gestionarea acţiunilor;  creşterea capacităţii operative a structurilor de intervenţie rapidă în vederea

26

Pagina 27

gestionării calificate a tuturor problemelor pe linie de ordine publică;  elaborarea unei concepţii coerente de acţiune a forţelor de ordine publică în vederea reducerii nivelului infractionalităţii;  creşterea siguranţei cetăţeanului prin intensificarea măsurilor pentru prevenirea, descoperirea şi combaterea fenomenului criminalităţii prin tragerea la răspundere penală a făptuitorilor, potrivit competenţelor;  realizarea unui sistem modern de abordare a acţiunilor şi misiunilor specifice în domeniul ordinii publice, care să permită asigurarea stării de normalitate şi echilibru în cadrul comunităţilor;  iniţierea şi derularea, în cooperare cu societatea civilă, de programe pentru prevenirea şi reducerea criminalităţii comise cu violenţă, având ca obiectiv creşterea gradului de siguranţă civică;

 armonizarea legislaţiei privind activitatea Ministerului Administraţiei şi Internelor în domeniul ordinii publice cu reglementările europene;  reformarea şi reorganizarea structurilor funcţionale şi operaţionale, conform standardelor europene, în domeniul ordinii publice;  crearea unei conduite profesionale moderne în randul personalului instituţiilor din domeniul ordinii publice, pentru a răspunde nivelului de aşteptare al cetăţeanului;  perfecţionarea şi dezvoltarea cooperării şi colaborării cu toate instituţiile din cadrul Sistemului Naţional de Apărare şi Securitate Naţională, precum şi cu celelalte;  autorităţi cu atribuţii în acest domeniu;  întărirea cooperării internaţionale în materie penală.

e. Serviciile de informaţii: simplificare, eficienţă, depolitizare

Evoluţia serviciilor de informaţii româneşti a fost marcată de certe elemente de progres instituţional, dar şi de schimbări defectoase şi momente critice care au dus la întreruperea sau amânarea unor măsuri de reformă şi redimensionare, ceea ce face ca, în acest moment, aceste structuri să fie mai puţin adaptate cerinţelor actuale. Printre elementele de progres a fost şi cel de desprindere de vechile structuri şi mentalităţi comuniste, fără a se pierde continuitatea specializării operaţionale. Procesul este cu atât mai remarcabil cu cât s-a desfăşurat într-un context marcat de un cadru legislativ neadecvat realităţii şi a unei presiuni importante din partea societăţii civile. De asemenea, serviciile de informaţii au asigurat elementele de flexibilitate organizatorică şi operaţională, permitând abordarea şi rezolvarea unor probleme de securitate cu totul noi, nu numai pentru serviciile româneşti şi est-europene. Deschiderea, anterior intrării în NATO şi UE, către serviciile aliate cât şi derularea în comun cu acestea a unor operaţiuni complexe, îndeosebi în zona

27

Pagina 28

ameninţărilor non-tradiţionale (terorism, criminalitate organizata etc), a contribuit în mod semnificativ la aderare şi la construcţia de securitate a spatţiului euroatlantic. Foarte apreciată de către aliaţi a fost şi resursa analitică oferită de serviciile de informaţii româneşti, care a pus în valoare demersurile operative şi a asigurat suportul informativ necesar procesului decizional, precum şi schimbul de date cu serviciile partenere. Situaţia actuală a serviciilor de informaţii este tributară unor realităţi ce necesită o abordare critică precum şi măsuri urgent de remediere. În pofida celor peste 19 ani de activitate în noul context strategic şi operaţional, serviciile de informaţii româneşti necesită încă readaptări structurale şi conceptuale, într-o măsură mai mare decât cele impuse de evoluţiile ameninţărilor pe care aceste servicii trebuie să le cunoască şi să le prevină, situaţie cu atât mai gravă în condiţiile asumării de către România a unor sarcini de protecţie sporite la graniţa spaţiului de securitate euroatlantic. Cauzele sunt:

 refuzul factorului politic de a-şi asuma responsabilitatea reconstrucţiei juridico- instituţională a domeniului securităţii, care a favorizat proliferarea structurilor informative, dar a făcut imposibilă stabilirea unor atribuţii şi răspunderi distincte;  tendinţa oricărui partid politic ajuns la guvernare de a utiliza serviciile de informaţii în scopul păstrării puterii, coroborata cu acceptarea acestei situaţii de către ofiţerii de la comandă;  interferenţa, atât pe palierul decizional cât şi pe cel operativ, a unor actori statali şi non-statali, cu interese diferite celor ale României. Situaţia a favorizat, la nivelul serviciilor, diminuarea responsabilităţii, falsa concurenţă, uneori obstrucţionistă şi paralelismele. Acestea s-au reflectat negativ în finalitatea demersului de ansamblu al securităţii naţionale, respectiv în calitatea informării decidenţilor.

Ca Preşedinte al României, am în vedere trei obiective în ceea ce priveşte adâncirea reformei sistemului naţional de informaţii:  Simplificarea sistemului. România are în momentul de faţă mult prea multe instituţii cu caracter informativ, plasate în subordinea diferitelor autorităţi.  Eficienţa. Este nevoie de noi standarde de eficienţă în ceea ce priveşte funcţionarea serviciilor de informaţii.  Depolitizarea reală. Eu, în calitate de Preşedinte al României voi garantul faptului că nu va exista o interferenţă a serviciilor de informaţii în zona economică şi politică.  Dezbaterea publică de după 11 septembrie a vizat revenirea la o temă clasică ce necesită opţiune şi decizie politică: raportul dintre securitate şi libertate. Această realitate marchează şi astăzi dezbaterea publică, iar poziţia constantă a noastră a fost de a da prevalenţă libertăţilor individuale şi drepturilor omului a căror îngrădire

trebuie să fie o excepţie, făcută cu temei solid juridic şi faptic, în condiţii concret determinate, care să se judece de la caz la caz, pe criterii concrete şi stricte, şi care să evite arbitrariul.

28

Pagina 29

Noul mediu internaţional de securitate instabil şi turbulent, în care apar foarte des noi ameninţări neanticipate şi evenimente soldate cu pierderi de vieţi omeneşti şi tulburarea masivă a vieţii normale a cetăţenilor impune noi abordări ce presupun:  avertizare timpurie;  prevenirea conflictelor;  decizie coerentă în momente de criză, întemeiată de informaţie reală, exactă şi la timp;  soluţionarea competentă şi rapidă a conflictelor;  analiza şi eliminarea cauzelor crizelor derulate;  instituirea rapidă a sistemelor de adaptare din mers, pe baza evaluărilor solide şi a lecţiilor învăţate de la criza ce tocmai a trecut. În acest context, instituţiile de intelligence au o relevanţă majoră şi un rol exact în apărarea

drepturilor omului, a vieţii şi integrităţii concetăţenilor noştri, a exercitării neîngrădite a libertăţilor cosacrate constituţional. De aceea credem că o sinteză justă între maximizarea capabilităţilor şi mijoacelor de intelligence şi apărarea şi respectarea fără excepţie a drepturilor şi libertăţilor fiecărui om este posibilă şi imperios necesară. Dorim să asigurăm instituţiilor de securitate naţională, inclusiv celor din sfera intelligence, toate instrumentele necesare atingerea scopurilor strategice de mai sus, cu condiţia respectării unor criterii stricte - normative, regulamentare şi de implementare - pentru limitarea libertăţilor individuale din raţiuni de securitate, cu caracter de excepţia. Pentru evitarea arbitrariului, dorim revizuirea consensuală şi aplicarea critică a criteriilor de limitare a drepturilor individuale. Dorim şi limitarea drastică a regulilor ce se raportează la invocarea “interesului naţional”. Dezbaterea privind elementele ce trebuie subsumate interesului naţional trebuie deschisă imediat în societate, la nivelul instituţiilor

interesate şi a Parlamentului României, care să tranşeze conţinutul acestui concept. Este necesară, de asemenea, adaptarea normelor, regulilor, structurilor de securitate la realitatea mediului internaţional de securitate contemporan şi ameninţărilor, riscurilor şi provocărilor existente. Obiectivul unui asemenea proces este diminuarea oportunităţilor de speculare a fisurilor instituţional-normative şi limitarea oricăror încercări de valorificare a vulnerabilităţilor sistemului de securitate al României. Obiectivele politicii în domeniu sunt:  consolidarea şi profesionalizarea controlului civil asupra instituţiilor care au responsabilităţi în domeniul securităţii naţionale;  transformarea şi adaptarea structurilor, normelor, misiunilor, instruirii pentru respectare strictă a principiilor democraţiei, eficienţei, transparenţei şi mai ales non-partizanatului politic. Înlocuirea relaţiilor instituţionale cu cele

personale între decident şi furnizorul de infromaţii, la orice nivel, trebuie condamnate cu fermitate;

29

Pagina 30

 transformarea profundă a mecanismelor de proiectare, implementare, control şi evaluare integrată a obiectivelor şi cooperării instituţionale între politica externă, de securitate şi apărare;  creşterea gradului de expertiză a personalului ce realizează controlul democratic asupra instituţiilor cu responsabilităţi în domeniul securităţii naţionale;  crearea unui sistem modern, eficient şi participativ de proiectare, planificare si evaluare a politicii de securitate, cu aport substanţial de expertiză şi control civil;  creşterea eficienţei, sporirea responsabilităţii şi optimizarea folosirii resurselor în combaterea noilor riscuri şi ameninţări la adresa securităţii naţionale.

*

• * *

În viziunea mea, securitatea şi politica externă sunt strâns legate de priorităţile cetăţenilor României. Politica externă nu are sens dacă ea nu produce beneficii pentru economie, şi implicit, pentru viaţa oamenilor. O Românie respectată în lume trebuie să se traducă, în primul rând, într-o Românie mai bogată. Am trăit prea mult timp într-o retorică sterilă a interesului naţional. De prea multe ori, clasa politică a abuzat de acest concept abstract, nu odată pentru a-şi acoperi propria incapacitate. De prea multe ori, conceptul de securitate a fost utilizat fără a ţine cont de beneficiarul său final: cetăţeanul. Filosofia mea de a pune instituţiile în slujba cetăţeanului se aplică şi în domeniul politicii externe şi al securităţii naţionale. Mă interesează performanţa instituţiilor cu atribuţii în domeniu, în primul rând din perspectiva cetăţeanului, nu neapărat din cea a intereselor instituţionale.

30

Pagina 31

2. UN PROIECT NAŢIONAL PENTRU ROMÂNIA – RECONSTRUCŢIA UNEI SOCIETĂŢI

După reuşita integrării europene şi euro-atlantice, România nu a mai avut niciun proiect naţional. Noul Preşedinte trebuie să propună acest proiect, care să fie continuat în anii viitori. Acest proiect poate fi formulat, în modul cel mai concentrat şi general, ca transformarea României într-o democratie consolidată. În calitate de candidat la Preşedinţia României, îmi asum un proiect naţional, care se poate sintetiza astfel: 1) ordine în societatea românească, prin impunerea în realitate a regimului democratic, a statului de drept, a instituţiilor publice eficiente şi dedicate exclusiv interesului public; 2) şanse pentru fiecare român, prin:

• - încurajarea şi dezvoltarea unei economii performante, capabile să ofere bunăstare, locuri

de munca corect plătite,

• - protecţie socială pentru cei cu adevărat defavorizaţi,
• - acces universal şi egal al cetăţenilor la justiţie, educaţie şi servicii medicale
• - politică externă capabilă să identifice şi să valorifice avantajele competitive ale României

într-o lume globală şi concurenţială, în folosul cetăţenilor ei. Preşedintele României nu se va substitui, ca în prezent, nici Parlamentului, nici Guvernului, nici administraţiei publice locale, nici justiţiei. El nu va decide nivelul impozitelor şi taxelor, nu va stabili conţinutul programelor scolare, nu va mări salarii şi pensii, nu va fixa rata dobânzii, nu va da sentinţe judecătoreşti. Dar el trebuie să propună societăţţi o filosofie asupra conducerii ţării, o viziune care să se reflecte la nivel guvernamental, de la deciziile asumate de executiv şi până la atitudinea membrilor acestuia faţă de cetăţeni, faţa de opoziţie, faţă de partenerii sociali, faţă de jurnalişti. El are obligaţia de a strâng,e în jurul său, forţele politice parlamentare şi de a construi consensul în jurul unei viziuni asupra României legitimată de cetăţeni prin vot. În deplina respectare a separaţiei puterilor în stat, Preşedintele trebuie să lucreze, împreună cu celelalte instituţii, pentru proiectul scoaterii României din criza multiplă în care se află şi

al îndreptării spre normalitate. În realitatea anului 2009 şi a anilor imediat următori, drumul către normalitate în viaţa publică înseamnă masuri clare, eficiente şi urgente de ieşire din criza economică şi politică, un set de idei şi măsuri menite să redreseze sectoarele economice afectate de criză, să stimuleze domenii de activitate şi zone ale ţării neglijate până acum. Primul pas este depăşirea rapidă a crizei şi protejarea nivelului de trai al romanilor, urmat de impunerea unui pachet de idei noi şi realiste de dezvoltare pentru viitor.

2.1. IEŞIREA DIN CRIZA ECONOMICĂ

31

Pagina 32

Prioritatea fundamentală a momentului este ieşirea din criza economică. În paralel cu conturarea unei noi direcţii pentru România şi cu evoluţiile impuse de o amplă reformă a statului şi a clasei politice, este nevoie de un eficient şi rapid plan de ieşire din criză. Acest plan necesită un guvern competent şi responsabil, o majoritate parlamentară dispusă la susţinerea acestui guvern şi impunerea câtorva principii economice de bun simţ, cerute de profesioniştii din România, principii care funcţionează deja în Occident şi a căror aplicare este posibilă imediat.

a. Reducerea cheltuielilor bugetare şi stoparea risipei banilor publici

a) Bugetul statului trebuie orientat spre priorităţi de politici publice transparente, în interesul contribuabililor şi nu spre clientela politicienilor; b) Guvernul trebuie restructurat masiv. Nu avem nevoie de mai mult de 12 ministere şi 30 de agenţii guvernamentale (prin comasarea celor peste 120 existente în prezent). Exemple de ministere inutile: Economie, IMM-uri, Turism, Telecomunicaţii, Tineret şi Sport. c) Cheltuielile trebuie ţinute mult mai bine sub control, inclusiv printr-o reglementare care să asigure transparenţa utilizării banilor în lucrările publice, pe toată durata derulării acestora (de la atribuire şi până la finalizare).

b. Stimularea relansării economice

a) Măsuri de relaxare şi simplificare fiscală, pentru atragerea investiţiilor străine şi crearea locurilor de muncă:

• - scăderea cotei unice de impozitare la 10% ;
• - scăderea TVA la 15% ;
• - scăderea contribuţiilor sociale cu până la 50%;
• - reduceri între 5 şi 10% pentru plata la termen a impozitelor.

b) Stimularea creării locurilor de muncă în zone defavorizate prin diverse pachete de stimulente fiscale acordate întreprinderilor mici şi mijlocii; c) Liberalizarea pieţei financiar-bancare, pentru a stimula circulaţia capitalului. Aceasta presupune liberalizarea sistemului de reglementare pentru a permite apariţia de noi instituţii financiare, non-bancare; d) Fixarea adoptării monedei EURO în România ca obiectiv prioritar al politicii monetare

2.2. REFORMA STATULUI: ELITE VERSUS CLIENTELE

Ca şef al statului şi ca mediator între stat şi cetăţean, voi crea condiţiile unei schimbări fundamentale a statului.

32