Oferta electorală națională USR pentru alegerile parlamentare din 2016

Pagina 17

Învățământul Performant Propunem o reformă a inspecției școlare, astfel încât evaluarea profesorilor să fie una reală și eficientă. Actuala formulă, în care inspectorii sunt numiți politic, a avut o contribuție importantă la situația cvasi-falimentară a învățământului românesc.

Propunem adoptarea de modele și măsuri de la ONG-uri care au avut deja succes în România, mai ales în zone defavorizate, cum ar fi Teach for Romania. Un element atractiv al filozofiei Teach for Romania este oferirea de mentori tuturor profesorilor, așa încât atunci când profesorii se confruntă cu dificultăți, ei să aibă la cine apela pentru sfaturi și suport moral. Mentorii sprijină profesorii cu planificarea, implementarea și îmbunătățirea activităților de predare și chiar asistă periodic la clasă.

Astfel, școlile au potențialul de a deveni centre comunitare unde elevii și familiile lor pot primi asistență socială integrată cu rolul de a combate sărăcia și discriminarea.

Reforma programei

Expertiza statică de lungă durată este gradual înlocuită de nevoia de adaptare rapidă la tehnologii noi, la procese noi și la o lume globală. “Cum se făceau lucrurile” devine mai puțin important decât “cum se transformă lumea”. Trebuie să ne învățăm copiii cum să învețe și nu numai ce să învețe, pentru că nevoia de a învăța îi va urmări toată viața. Avem nevoie de profesori și școli care să incurajeze libertatea de gandire, care să -și susțină elevii, nu doar să le ”predea materia”.

În era motoarelor de căutare, trebuie să cultivăm capacitatea elevilor de a integra cunoștințe disparate, a analiza critic informațiile, a verifica veridicitatea ideilor și a găsi noi surse de informație. Copiii noștri sunt acum într-o competiție globală și noi îi putem ajuta cel mai bine nu prin asimilarea de conținut, oricare ar fi el, ci prin formarea de abilități, valori și atitudini care să-i servească în viața zilnică și pe piața de muncă.

Susținem încurajarea creativității copiilor și asigurarea unui curriculum larg în domeniul tehnologiei informației. De asemenea învățământul trebuie să fie mai practic, mai aplicat, interdisciplinar, axat și pe rezolvarea de probleme reale, nu doar pe teorie, astfel încât elevii să fie mai interesați de conținut și să

17

Pagina 18

Învățământul Performant înțeleagă relevanța materiei în lumea reală. Propunem și posibilitatea ca elevii și studenții să aibă un grad mai mare de libertate în alegerea drumului lor, ofertă mai largă decât ”la real” și ”la uman”, în funcție de interese, pasiuni, abilități și nevoi.

Un aspect ignorat în România ultimilor 26 de ani privește educația non- profesională legată de aspecte din viața de zi cu zi, cum ar fi: educația financiară (rolul economiilor, al creditelor și investițiilor), educația civică (etica profesională, voluntariatul) și educația artistică (prin cine-cluburi, grupuri de lectură, ateliere de arte plastice, interpretare și compoziție muzicală, dans și coregrafie etc.). Aceste programe pot fi finanțate cu fonduri UE și colaborări cu organizații non-guvernamentale și sectorul cultural.

Școlile profesionale

Susținem înființarea și dezvoltarea de școli profesionale pe lângă clusterele industriale, rezolvând astfel două probleme: lipsa de forță de muncă calificată pentru angajatori și lipsa de locuri de muncă și oportunități educaționale pentru angajați.

Propunem măsuri de care să beneficieze ambele grupuri, incluzând: oferirea de subvenții companiilor care desfășoară programe de calificare la locul de muncă, deduceri de taxe pentru antreprenorii care angajează absolvenți de învățământ profesional, crearea unor parteneriate public-privat prin care dascălii calificați din mediul privat să fie plătiți de la buget, stagii de practică remunerate pentru elevi, recunoașterea orelor de practică profesională ca experiență în domeniu, și posibilitatea obținerii diplomei de bacalaureat. În plus, elevilor din învățământul profesional trebuie să li se asigure o educație digitală și învățarea de limbi străine.

Învățământul superior

Prin amendamente succesive la Legea Educației Naționale, au fost distruse progresiv în ultimii ani standardele de excelență și indicativele de calitate din învățământul superior. Au fost eliminate mecanismele și criteriile de ierarhizare a Universităților, au fost acceptate tacit plagiatele pe scară largă, au fost decredibilizate în ochii opiniei publice eforturile unor cercetători de talie europeană de a menține ștacheta școlii românești la nivel înalt.

18

Pagina 19

Învățământul Performant Propunem modificarea finanțării învățământului superior de la sistemul actual per capita, care încurajează învățământul de masă fără a lua în considerare calitatea, la un sistem mixt care, pornind de la clasificarea și ierarhizarea Universităților, să țină cont și de performanța academică și de excelența în cercetare. Susținem o Universitate centrată mai mult pe student și pe nevoile sale și preconizăm introducerea mentoratului în Universitate ca o practică menită să răspundă diferenței de așteptări și de mentalități dintre absolvenții de licee și mediul academic. Susținem ameliorarea condițiilor logistice de care beneficiază studenții, cu precădere investițiile în domeniul reabilitării căminelor studențești și construcției de noi cămine.

Propunem includerea explicită a studiilor masterale drept condiție de angajare în unele profesii, deoarece ciclul de învățământ superior nu se poate rezuma în unele cazuri la cei 3 ani de licență, rămași după reforma procesului de la Bologna.

Susținem o diviziune mai clară a masteratelor în masterate ce conduc spre doctorat și cercetare și altele, profesionale, corelate mai precis cu cerințele diverselor meserii, pentru a răspunde nevoii firești a absolvenților de a se integra cât mai rapid pe piața muncii. Susținem interdisciplinaritatea la nivelul masteratelor, prin crearea de masterate transversale între mai multe departamente al unei aceleași Facultăți sau între mai multe Facultăți ale aceleiași Universități.

Susținem școlile doctorale în eforturile lor de a oferi cursuri de calitate și de a aduce profesori din toată lumea pentru a racorda cercetările doctorale românești la comunitatea științifică internațională.

19

Pagina 20

Cultura Vie

Cultura este o resursă universală de identitate și un refugiu spiritual al oricărui om. Ea însoțește și diversifică neîncetat viața societății, lărgind fiecărui individ posibilitățile sale de alegere, oferindu-i un mijloc de a accede la o existență intelectuală, afectivă, morală și spirituală mai bună. Este un prilej de bucurie personală, de regăsire în comunitate, de dezvoltare a experienței de sine. Fie că o consumăm acasă, prin lecturi sau filme, împreună cu alții la teatru, la concert sau la Operă, fie că o vedem în muzeu, în clădirile de patrimoniu sau în festivaluri pe stradă, cultura este un spațiu de sărbătoare, o întâlnire între noi și spiritul creator al artiștilor.

Promovarea antreprenoriatului cultural

Una dintre marile provocări ale perioadei următoare este integrarea politicilor culturale în strategiile de dezvoltare economică și socială. Analizele socio-economice arată că potenţialul de investiție al patrimoniului național și al industriilor creative este uriaş, nu numai ca oferte, ca disponibilităţi de intervenţie, dar şi ca resursă fundamentală a dezvoltării durabile locale şi regionale. Vom acorda o atenție specială promovării antreprenoriatului cultural prin ecosisteme creative, încurajând investiția în oameni, promovând politici și soluții de stimulare a creativității și a afacerilor, identificând resurse și facilitând accesul la finanțări nerambursabile. Creăm astfel noi oportunități care, odată valorificate, vor contribui la integrarea culturii în conceptele de dezvoltare regională, ținând cont de dinamicile locale și regionale și dezvoltând alianțe de creștere între administrație, comunitatea de afaceri și

Pagina 21

Cultura Vie mediul asociativ. Încurajăm inițiativele private şi parteneriatul public-privat pentru finanțarea de laboratoare pentru inovație culturală și experiment artistic.

Susținem investițiile în mobilitatea artiștilor și a operatorilor culturali, în promovarea schemelor internaționale de mobilitate, care contribuie decisiv la dezvoltarea calității artistice și profesionale, a instrumentelor și metodelor de valorificare a patrimoniului material și imaterial, mobil și imobil, la dezvoltarea propriilor ambiții ale actorilor culturali de cercetare și explorare, având ca efect deschiderea unor noi oportunități pe piața culturală.

Statutul artistului

În acest moment de restructurare a societății, cultura vie poate da consistenţă unei reforme a statului, poate prilejui viziune, poate naşte întrebări generatoare de noi sensuri pentru dezvoltarea societăţii. Este important, de aceea, ca artiştii să se simtă recunoscuţi şi stimulaţi în creativitatea lor, ceea ce ar putea să ne ajute pe toţi să ne simţim mai bine în România.

Propunem crearea unui cadru legislativ adecvat (Statutul Artistului), care să ofere încredere și recunoaștere profesiunilor artistice, să definească poziția artistului și a managerului cultural independent (freelancer) în societate în ceea ce privește condițiile de angajare, de protecție socială și de fiscalitate. Fără să beneficieze de măsuri de reducere și prevenire a riscurilor, de protecție socială, artiștii reprezintă o categorie defavorizată și chiar una ignorată, în primul rând dintr-o insuficientă și incompletă încadrare legislativă a profesiunilor din sectorul cultural, precum și dintr-o alocare bugetară cu totul inferioară potențialului de creativitate al societății românești.

Reforma instituțiilor publice de cultură

Artiștii independenți, care reprezintă în acest moment un potenţial imens de dinamizare şi de eficientizare a culturii, vor fi tratați ca parteneri în procesul de reformare a instituțiilor de cultură. Aceste instituții, care însumează un potențial important de atragere a publicului, trebuie să fie reformate în ceea ce privește criteriile de recrutare a managerilor, tipul de management și principiile de atragere de fonduri, prin modificări structurale la legea

21

Pagina 22

Cultura Vie managementului instituţiilor publice de cultură și prin inițierea unei legi a mecenatului.

Instituțiile publice au capacitatea de a asigura un spațiu privilegiat pentru manifestarea creativității artiștilor aflați la începutul carierei, mai ales în perioada inițială când aceștia încearcă să se consacre în totalitate artei lor. Ele trebuie să coboare și în stradă, fără să abdice de la standarde, acceptând provocarea culturii de masă şi promovând actul cultural către un public mai larg.

Patrimoniul național – resursă de dezvoltare locală

Propunem finalizarea și adoptarea în Parlament a codului patrimoniului național. Patrimoniul are un rol fundamental în definirea identității naționale și promovarea Romaniei în lume. El este fundamentul pe care se construiește prezentul și viitorul și un important factor de unitate, solidaritate şi de identitate locală, regională şi naţională. Obiectivele de patrimoniu constituie un factor de coeziune locala. Cunoașterea istoriei este vitală pentru societate și pentru dezvoltarea armonioasă a unui popor.

Conservarea și punerea în valoare a patrimoniului arhitectural și cultural sunt oportunităţi de creştere economică locală, prin crearea de noi locuri de muncă ca urmare a proiectelor de regenerare urbană și rurală vizând patrimoniul. Accesarea de fonduri europene prin Programul Operațional Regional constituie o resursă importantă pentru restaurarea și punerea în valoare a monumentelor istorice. Propunem o strategie pentru restaurare la nivel național și cerem administrației centrale să consilieze autoritățile locale și regionale, prin transmitere de know-how, pentru scrierea efectivă de proiecte. De asemenea, propunem revizuirea legislației pentru a facilita exproprierea în cazul monumentelor istorice de clasa A aflate în pericol de prăbușire.

22

Pagina 23

Sănătatea Publică

Sănătatea națiunii este una din cele mai mari responsabilități ale unui stat de drept. Indicatorii de sănătate referitori la speranța la viață, mortalitate, morbiditate și detecție maladii sunt printre ultimii în rândul țărilor UE, iar în unele cazuri, chiar și non-UE. Sistemul de sănătate național a rămas undeva în tranziție, fără a suferi o reformă substanțială în trecerea sa de la unul socialist la unul modern. Chiar dacă România a introdus un sistem de asigurări medicale de tip social și majoritatea cetățenilor, cât și angajatorilor, își plătesc contribuțiile de sănătate, acești bani nu sunt cheltuiți eficient, iar în majoritatea cazurilor nu ajung să satisfacă nevoile de sănătate ale celui care a contribuit, crescând nemulțumirea pacienților.

Uniunea Europeană recomandă alocarea a cel puțin 6% din PIB pentru sănătate. Astăzi România alocă doar 4% din PIB, iar țările dezvoltate chiar peste 10% din PIB. În același timp și PIB-ul nominal pe cap de locuitor al României este de trei ori mai mic decât media europeană și de patru-cinci ori mai mic decât PIB-ul țărilor dezvoltate. Cifre deprimante și o realitate alarmantă. Ce e de făcut?

Creşterea nivelului de finanţare

De multe decenii, sistemul de să nă tate din Romania este subfinanțat pentru că este privit ca un cost, ca o pierdere, o atitudine pe care noi o consideră m greș ită . Să nă tatea populaţiei are nu numai o mare valoare socială ș i morală , dar și una economică. Cheltuielile pentru să nă tate sunt o investiţie care generează creşterea productivită ţii economice prin reducerea mortalită ţii

Pagina 24

Sănătatea Publică premature, a absenteismului pe caz de boală și a dizabilităților survenite în urma complicațiilor unor maladii.

Propunem ca întreaga clasă politică să își asume creşterea pe termen lung a finanțării să nă tă ţii. Pe termen mediu (in urmă torii 2 - 4 ani), alocarea bugetului pentru să nă tate trebuie să ajungă la minim 6% din PIB prin creștere graduală anuală, iar apoi aceste cheltuieli trebuie menținute și crescute în mod coerent prin bugete multianuale.

Inversarea piramidei serviciilor in domeniul sanitar

Perioada comunistă ne-a lăsat moștenire grea un sistem sanitar centrat pe spitale și servicii specializate, cu tendință spre sub-specializare, disproporție mare intre medicina terțiară ș i cea primară , infrastructură veche ș i multe alte probleme. Romania incă ș i acum are una dintre cele mai ridicate rate de spitalizare din lume. Din pă cate, o mare proporţie din internă ri nu este justificată și acele proceduri ar putea fi oferite de către medicul de familie la un cost mai mic, mult mai rapid și mai comod pentru pacient.

Cu regret, întreg sistemul național de sănătate este mai mult axat pe boală decât pe sănătate, care vine din acest accent pe servicii spitalicești și înalt specializate de tratament, și nu pe depistarea bolilor în faze incipiente, nu pe măsuri de profilaxie, nu pe problema pacientului sau a comunității, și nicidecum nu pe promovarea unui mod sănătos de viață.

Inversarea piramidei serviciilor din domeniul sănătății este așadar esențială. Fortificarea serviciului existent de asistență medicală primară prin punerea pe rol de actor important în sistem a medicinei de familie orientată atât pe pacient, cât și pe comunitate prin servicii de asistență comunitară trebuie să devină baza sistemului și să asigure un acces universal și fără bariere al populației la servicii medicale de bază, medicamente esențiale, îngrijiri, diagnosticare precoce a bolilor, în special a celor grave, cât și definirea strictă a rolului de “poartă” în sistem prin sortarea cazurilor care trebuie îndrumate spre specialiști si spitale.

Propunem creșterea cotei-părți a alocărilor financiare pentru dezvoltarea medicinei de familie, dotarea cu aparatura medicală necesară și stimulente financiare pentru ca medicii să investească in propriile cabinete cu scop de a încuraja formarea de echipe în practici comune, în special în zonele rurale și

24